3,191 matches
-
concepție comună despre bine ș...ț care să fie adecvată din punct de vedere politic, liberalismul caută o viziune asupra avantajului rațional definită printr-o concepție politică independentă de orice doctrină și care să poată deveni centrul unui consens prin coincidență de păreri”. Ce Înțelege Însă Rawls prin „consens prin coincidență de păreri”? El face distincție Între un asemenea consens și un simplu modus vivendi: În vreme ce acesta din urmă ar fi un compromis oportunist Între doctrine opuse (viziunea contractualistă susținută de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
din punct de vedere politic, liberalismul caută o viziune asupra avantajului rațional definită printr-o concepție politică independentă de orice doctrină și care să poată deveni centrul unui consens prin coincidență de păreri”. Ce Înțelege Însă Rawls prin „consens prin coincidență de păreri”? El face distincție Între un asemenea consens și un simplu modus vivendi: În vreme ce acesta din urmă ar fi un compromis oportunist Între doctrine opuse (viziunea contractualistă susținută de urmașii de astăzi ai lui Hobbes reduce, Într-adevăr, convenția
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
caracterul destul de fragil al compatibilității proclamate dintre bine și dreptate: „În vreme ce aceasta se baza pe un argument filosofic (faptul că Dreptatea este binele suprem), noua sa argumentație pornește de la o serie de ipoteze sociologice și psihologice. Ideea unui consens prin coincidența părerilor se bazează pe un ansamblu de supoziții privind comportamentul indivizilor Într-o societate bine ordonată conform concepției dreptății ca echitate”. Și totuși, rămânând filosofic la suprafața lucrurilor, „noua argumentație posedă față de precedenta avantajul decisiv că este perfect compatibilă cu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o altă „scriitoare“ din aceeași lume), câteodată cu bune reușite la nivelul unui sentimentalism cu adevărat emoționant Ătextele despre Ayan). Singura nereușită categorică din punct de vedere literar: proza La naiba cu prejudecățile, telenovelistică și simplistă, cu tipica situație de coincidență forțată, cu schematismul aferent... un text care ar fi fost mai bine să lipsească! Dar important, în cazul unor astfel de situații, când o vedetă de largă audiență transmite texte către publicul cititor larg, este, cum spuneam mai sus, conținutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
concurența. Oricum, nici unul nu putea trăi fără film. Antonioni spunea că pentru el a face film e sinonim cu a trăi, în vreme ce Bergman compara filmul cu o amantă Ăcapricioasă și scumpă, normal), teatrul fiind soția credincioasă care iartă tot. Această coincidență din 30 iulie cred că pune un semn de punctuație în istoria cinematografului pe care au marcat-o în ultimii 50 de ani ai secolului trecut. Amândoi aveau în spate o mare experiență ĂBergman avea 89 de ani, iar Antonioni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
într-una din fotografii etalează o extrem de orientală brățară cu lanțuri care se leagă de un inel. Un amănunt semnificativ, aș zice, având în vedere compoziția ei ca scriitoare și ca personaj, până la urmă. S-a născut la Strasbourg - de dragul coincidenței putem spune și că în interviuri spune deseori că este puternic pro-UE, într-o Turcie încă divizată în funcție de această opțiune politică -, dar a trăit în Spania, apoi s-a întors în Turcia și acum este în Statele Unite. Un prieten remarca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mult sau mai puțin politice, dăm premiu cinematografiei asiatice, coreene, iraniene, africane etc., și nu pot să nu mă bucur că, de data asta, s-au potrivit valoarea și conjunctura politică. Credeți că dublul triumf de la Cannes reprezintă o simplă coincidență sau că cinematograful românesc a ajuns la modă în Europa? Acesta este momentul cinematografului românesc. E o generație care știe „cum se face“ pe plan occidental, „bonne pour l’Occident“, și nu spun lucrul ăsta deloc în sens peiorativ. Băieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
preluate noțiunile gîndirii și raporturile stabilite de conștiință între realități, iar toată acestă filieră de prelucrare a realității în conținuturile lingvistice face ca distincțiile realizate de limbă să nu coincidă în mod necesar cu distincțiile obiective, în sensul că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Dacă realitatea este pentru om o asumare a lumii obiective intermediate de gîndire, atunci cosmosul, lumea obiectivă, devine antropocosmos, lumea cunoscută de om cu participarea proprie la această cunoaștere. În mod evident, lumea cunoscută și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a stabilit astfel că redarea prin imagine se poate corela direct cu vorbirea și cu gesturile, dar își păstrează o autonomie față de acestea. În principiu, au fost determinate patru tipuri de interacțiune între sistemele semiotice: 1) sincronie comunicațională, bazată pe coincidența dintre intrarea în discuție a unui locutor și apariția lui în imagine, 2) asincronie comunicațională, atunci cînd locutorul nu apare în imagine, dar apare interlocutorul său, 3) sincronie situațională, bazată pe oferirea unei imagini de ansamblu, care evocă situația de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la Imperiul Roman. Sensul istoriei decurge tocmai din această întrepătrundere a celor două "cetăți". Cea mai evidentă manifestare a providenței divine este istoria poporului ales. După Bossuet, există numeroase momente ale călăuzirii istoriei politice de către providență. așa cum reiese din anumite coincidențe care denotă un plan divin. O astfel de coincidență, afirmă episcopul francez, este cea dintre Pax Romana sub Augustus și nașterea lui Hristos, aceasta fiind premisa răspândirii evangheliei și a bisericii 81. În istoria mântuirii nimic nu se întâmplă care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întrepătrundere a celor două "cetăți". Cea mai evidentă manifestare a providenței divine este istoria poporului ales. După Bossuet, există numeroase momente ale călăuzirii istoriei politice de către providență. așa cum reiese din anumite coincidențe care denotă un plan divin. O astfel de coincidență, afirmă episcopul francez, este cea dintre Pax Romana sub Augustus și nașterea lui Hristos, aceasta fiind premisa răspândirii evangheliei și a bisericii 81. În istoria mântuirii nimic nu se întâmplă care să nu fi fost prevăzut mai dinainte de Dumnezeu. Așa cum
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a doua fiind reprezentată de o mutație somatică. Pentru ca o celulă să ia calea transformării maligne, al doilea eveniment mutațional trebuie să se fi produs în oricare celulă care a moștenit mutația germinală de la un părinte (gena de susceptibilitate). Necesitatea coincidenței acestor două „lovituri” mutaționale este un patent al naturii întru salvarea vieții, altfel frecvența neoplaziilor ar fi fost mult mai mare și ar fi pus în pericol existența unui număr mult mai mare de indivizi și prin aceasta, a speciei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ce pot fi utilizați în analize cariotipice obișnuite. Aceștia pot deveni ținte preferate în activitățile celulare care conduc la instalarea stării de transformare malignă, întrucât protooncogenele sunt localizate în vecinătatea unor asemenea situsuri fragile (fig. 23.5). Se poate remarca coincidența unor asemenea localizări în cromozomul 1 (fig. 23.6), unul dintre cei mai frecvent angajați în formarea cromozomilor marker din neoplaziile umane. În anul 1978, Hittellman și Rao au utilizat tehnica condensării cromozomale premature (PCC) pentru a demonstra diferențele în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
origine în diferite tipuri celulare, așa cum sunt 1q 21 - 23; 3p 21 - 25; 8q 21 - 24; 11q 22 - 24 și 22q 11 - 12 și care ar putea avea importanță deosebită în procesul transformării maligne. Rolul lor poate fi amplificat de coincidența sau vecinătatea imediată a situsurilor de localizare a protooncogenelor cu punctele de rupere cromozomală. Rolul instabilității cromozomale ca indicator al riscului pentru neoplazie și în definirea populațiilor umane aflate în risc mare pentru aceste somatoeredopatologii, posibilitățile de utilizare a tehnicilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Ligii, printre ai cărui membri se număra acum și Goga, punea în lumină un adevăr confirmat de experiența timpului: „unitatea culturală fără unitatea politică nu are nici o chezășie; pentru păstrarea unității culturale ni se impune necesitatea politică. Nu din fericita coincidență a evenimentelor, nici din bunătatea altora va ieși România cea mare. Nu Liga hotărăște ceasul jertfei. Simte însă că ceasul se apropie. Și fiindcă simte acest lucru, Liga vestește pe toți românii să fie gata“ <footnote „Adevărul“, 26 decembrie 1914
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care contează în definirea subiectului este preluată de la Keenan). Oamenii au tendința să aleagă drept subiecte de discuție entitățile agentive, ceea ce înseamnă că e normal să existe o corelație naturală între agent și topic; noțiunea de subiect reflectă gramaticalizarea acestei coincidențe așteptate. Li și Thompson (1976: 459−460) realizează o tipologie bazată pe relațiile gramaticale subiect−obiect și topic−comment, arătând că, în unele limbi, noțiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
un subiect emițător îl trimite unui subiect receptor pe un canal. Realitatea este obiectivă și universală, exterioară subiectului care o reprezintă, cauzalitatea este liniară, iar subiectul și obiectul sint distincți și foarte reali. În acest univers, doar reprezentarea poate asigura coincidența dintre realitatrea subiectului și realitatea naturii. Metafora organismului (sau a creaturii) acoperă comunicarea expresivă, văzută ca inserție a unui subiect complex într-un mediu înconjurător complex. Ea poate fi regăsită atît în teoria lui Gregory Bateson sau a Școlii Palo
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
antrenează o serie de circumstanțe cu privire la subiecții care probabil îl utilizează, cît și revenirea asupra ideii a ceea ce este o mașină. Mașina este un obiect. Subiectul este deosebit de ea. El o folosește și o stăpînește. Salvat, subiectul. Există aici o coincidență totală a celor două teorii clasice ale reprezentării și ale comunicării. Amîndouă se bazează pe tripartiții. Comunicarea, într-adevăr, face distincția emițător-receptor și introduce între ele un canal. Reprezentarea face apel la un reprezentant și la un reprezentat și le
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
uz din plin tocmai de schema lui Descartes, reprezentativă, care a consacrat relația între două substanțe diferite, corp și spirit, subiect și obiect, om și lume. Reprezentarea este singurul mod de a garanta realitatea subiectului și realitatea naturii. Reprezentarea asigură coincidența lor. Capitolul II COMUNICAREA EXPRESIVĂ Pe lîngă concepția comunicării reprezentative există, și încă de multă vreme, o altă concepție a comunicării, comunicarea expresivă. Aici s-a terminat cu emițătorul, canalul și receptorul, gata cu bila de biliard, cauză și efect
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
sunt astăzi, din câte știu, preferințele în materie de tipuri și problemele care-l preocupă pe autorul nostru. Tema romanului e juvenilă, însă execuția e surprinzător de sigură. Marele zid e, în esență, o poveste de dragoste: cursivă, ritmată. Simetriile, coincidențele și opozițiile abundă. Faptele se derulează sub presiunea determinărilor exterioare, logice, dar, mai ales, a impulsurilor interioare, iraționale. Personajele sunt angrenate într-un mecanism care e mai puternic decât voința lor. Romanul nu e străin de voga pe care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totalitate care gândește și recuperează în funcție de exigențele sale (p. 218). De unde preocuparea criticului de sinteză (p. 291), armonizare (p. 309, 315), împăcare a eclectismelor viziunii poetului (p. 205), explicarea unității contrariilor (p. 79, 319) criticul nu face apel și la coincidența oppositorum, principiu mistic-ontologic ce l-ar fi scos din multe dificultăți și alte reducționisme la unitate, armonie (ideea-cheie este "universul armoniei eminesciene", p. 34) și organicitate. Perspectiva lecturii sincronice este esențială deoarece numai în acest mod cartea se "salvează" și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de 28 iunie 1883. Avertismentul suna oarecum sinistru, dar, judecând la rece, cum ar fi putut fi acesta potolit? Oare neutralizarea lui civilă, sub forma declarării lui ca iresponsabil, n-ar fi fost o cale la îndemână? Să fie o coincidență că în aceeași zi, odată cu declararea nebuniei lui Eminescu, a fost desființată și Societatea "Carpații", care avea ca obiectiv "unirea politică și culturală a tuturor românilor"? Sau faptul că numai cu câteva zile mai înainte de cea fatidică deputatul Petre Grădișteanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi numită istoria unui destin. Pentru amatorii de scenarii care guvernează lumea, cartea este parțial expresia unui asemenea scenariu, în care faptele dobândesc o cu totul altă semnificație decât cea pe care am putea s-o descifrăm în hazardul și coincidențele universale de exemplu, sau pur și simplu într-o succesiune de slăbiciuni și oboseli umane... Scenariul profesorului Codreanu nu se referă la un timp limitat am în vedere anii ultimi ai poetului -, ci el încearcă să demonstreze că datele acestuia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacoviană (Complexul Bacovia), harnicul și eruditul critic și istoric literar Theodor Codreanu publică acum volumul Caragiale abisal (Editura Augusta, Timișoara, 2003). Un "triumvirat", zice autorul; adică îi unește ceva anume pe cei trei mari scriitori atât de diferiți, potrivit principiului coincidenței opozițiilor. Dar nu-i numai atât, vom vedea numaidecât. Nu e nici o forțare a notei analogice, destinată cumva să unească extremele cu orice preț. Alăturarea este plauzibilă, chiar și pe criteriul despărțirilor și complementarității. Echilibru între antiteze, spunea Ion Heliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context care îl scoate pe autorul Odei în metru antic din balcanism, ignorând mizeriile criticii anecdotice. Sau cehul Milan Kundera, invitând la o dualitate interpretativă, elogiind "splendoarea ușurătății". Pensând gospodărește coincidențe, Theodor Codreanu rămâne ferm: deplânge antimetafizica postmodernismului (privat de sacru) și e convins că scrierile lui Kundera ating "ethosul transmodernității" (vezi De ce Kundera nu e postmodernist). Cercetând zelos un copleșitor evantai problematic și având nevoie de un lector avizat, cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]