2,821 matches
-
revanșa... comunică și nouă când ne mai vedem... Sper că după anul 1990, când nepotul meu împlinește 18 ani, să cumpere cu banii mei un apartament și să ne mutăm la Iași. De atunci înainte, ne mai având treburi, voi colinda țara și voi veni și la tine de mai multe ori pe an. Până atunci, de aici de pe aceste meleaguri, îți urăm mulți și fericiți ani împreună cu toți ai tăi, Iliuță și Lorica Mardare. Călieni 31 mai 1987 Dragă Alecule
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
duc, e frig, în spital, nu mă primește! am programare pe 11 ianuarie, o doctorițîcî, dacă îi zici doamnă se supără, dar de bătrînă, e bătrînă! să fii sănătos, băiatule, ia-ți viteză! te-am înregistrat, fii atent! că eu colind țara, moldovenii nu-s nimic! fumezi, cînd, o intrat starețul! te întreabă, fumezi? la noi nu se fumează! eu sînt tîmplar, patru copii te văd cum fumezi în sala de așteptare, patru preoți, cînd au început să spună! nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
erau consemnate în procesele verbale, fiind expediate la capitolul "diverse") și ne spun puține lucruri despre persoanele la care fac referire. Pledând pentru arta dialogului în detrimentul textului scris, Platon 3 spunea: "de îndată ce a fost scrisă, o dată pentru totdeauna, fiece cuvântare colindă pretutindeni păstrând aceeași înfățișare și pentru cei ce o pricep, și pentru cei cărora nu le spune nimic. Ea nu știe în fața cui se cuvine să vorbească și în fața cui se cuvine să tacă. Iar dacă a fost disprețuită sau
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
muncă, entuziasm și inspirație”. Poate nu mă opream asupra acestui subiect dacă n aș fi avut și unele trăiri asemănătoare cu ale lui Leon, atunci când am ajuns în Jena, pentru prima dată în 1961. Intimitatea orașului m-a cucerit. Am colindat împrejurimile și am început să cunosc orașul îndeaproape, astfel că, urmărind la planetarium lăsarea nopții, simulată de aparatura sofisticată, am avut bucuria recunoașterii tuturor formelor de relief care se conturau treptat la orizont. A fost pentru mine o trăire afectivă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
înapoi de unde l-am luat, având astfel prilejul să contemplăm peisajul citadin care se oferea generos privirilor noastre curioase. Se înțelege că am vizitat și nu se putea altfel vestigiile istorice de o bogăție rară ale trecutului imperial roman -; am colindat prin palate, piețe și foruri, am admirat coloane, arcuri de triumf și statui întregi sau numai fragmentate și nu am neglijat nici biserici, catedrale și bazilici (câteva din cele peste nouă sute de lăcașuri de rugăciune catolice câte se află la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
dacă la Padova prevala ritul roman, la Roma era firesc să fi fost la fel. Nu am așteptat sfârșitul serviciului religios care nu m-a captivat, am ieșit să o recuperez pe Shoshana pierdută la etaj și am pornit să colindăm străzile Romei noaptea. Sâmbătă după-amiază am dat din întâmplare peste o emisiune specială a Canalului Cinci al televiziunii italiene, care difuza în direct un simpozion ecumenic găzduit și patronat de Episcopia din Verona. Tema abordată era al doilea comandament dintre
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
moșul. Vrea, domnule primar. De asta a venit, se repede funcționara. Vrei, domnule doctor, la azil? Zi că vrei, țipă funcționara. Da, vreau, spune doctorul. Să intre următorul, țipă polițistul la ușă. Spre capătul firului Acum mulți ani, pe cînd colindam pe culoarele Universității "Alexandru I. Cuza", habar n-aveam de cum ne vom trăi anii mulți de muncă, ani care ne vor asigura o pensie. Cei care vor apuca, firește, această pensie. Pentru că mulți colegi au părăsit scena asta aglomerată, fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am plecat la colindat... Da? Da. Atunci să-i dăm drumul. Micul omuleț colindă și, culmea, nu se împotmolește deloc. Dacă el m-a fiert cu atîtea încercări de colinde, în fond de ce să nu-l fierb și eu. Cu ce te servesc? Cu ce vreți. Un pahar de vin? Da. Cum?! întreb boldind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne întîlneam însă, manifestam o bucurie nemărginită, care se citea ușor pe fețele noastre. La sfîrșit de săptămînă eram nedespărțiți și, fie luam drumul spre mare, fie spre muntele Lyon din apropierea Oranului. Aveam un an bătut pe muchie de cînd colindam Algeria împreună și cred că am schimbat doar vreo sută de cuvinte, bineînțeles repetate de nenumărate ori. În ziua aceea eram la renumita plajă "Les Andalouses", copiii se bălăceau în mare, soțiile se consultau despre cîte în lună și stele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mînă cu timiditate și o așează pe mîna mea. Copiii lui dorm în pace și eu am senzația că-mi sînt puțin obligați. O seară plăcută între trei nații diferite. Poveștile olandezului sînt seci și amănuntele le smulgi cu penseta. Colindase Asia și Africa și era păcat că nu era un bun povestitor. La rîndul lui, Jean ne spune povestea ursului carpatin de la Mănăstirea Neamț. Am urcat cu Dominique pe munte. Ne-am despărțit puțin și m-am speriat cînd am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
comportamentale. Accentuez că sînt aproape le fel dar nu chiar la fel. De aici decurg deosebirile, uneori foarte mari, între țări, între popoare. Să dăm o raită superficială în Cuba și... să luăm și luneta cu noi. Un prieten latino-american Colindînd lumea în lung și în lat am încercat să-mi fac prieteni cît mai mulți din rîndul băștinașilor. Omul este același peste tot, fie el chinez, arab, neamț sau canadian. Simte nevoia să comunice cu oameni aparți nînd altor culturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai grijă, nu uita să cumperi o pălărie. Tot timpul sejurului meu acolo mă gîndeam la o pălărie din paie. Dacă la umbra unei pălării mexicane pot sta 5-6 oameni, atunci, cu siguranță, o să găsesc și una pe măsura mea. Colind magazine, bazaruri, talciocuri și probez pălării. Borurile erau imense, dar găoacea în care să-ți bagi capul era mică de tot și nu-mi încăpea bostanul nici dacă îl îndesau 2-3 mexicani. Renunț la căutări cu un imens regret. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tipic sud-americană, cu străzi desfundate și prăfoase, cu trotuare care n-au fost niciodată asfaltate. O bordură abia perceptibilă, cu locuri dese de întreruperi, schița anemic o delimitare între carosabil și zona pietonală. Totuși, atît rarele mașini de epocă ce colindau pe acolo, cît și pietonii, se înțelegeau paradoxal de bine. În fond, aveau aceeași viteză și participanții la micul trafic din zonă nu se stînjeneau între ei. Doar claxoanele se mai zborșeau la cîte un pieton mult prea nesimțit. Pictorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pilduitoare... Ascultam vorbele Spiritului domnesc cu mare luare aminte, căutând să pătrund înțelesul fiecărei vorbe. După un timp, chipul de fum a prins a se depărta, pierzându-se încet-încet în umbra zidurilor înalte...Doar reverberațiile vocii au rămas să mai colinde sub bolțile bisericii, ca rândunelele întoarse la cuib... „Când ai nevoie de mine, cheamă-mă, cheamă-mă...cheamă-mă...” Am rămas singur în crepusculul din jur. Priveam înfrigurat spre locul unde s-a mistuit Spiritul domnesc. Parcă intrase în zidul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Sfântul Spiridon. Sper să-ți placă. Te aștept acolo. În clipa următoare,m-a cuprins o liniște neobișnuită. Mă simțeam puțin obosit, dar mai degrabă trist. De ce s-a terminat așa repede totul? Parcă acum câteva clipe am pornit să colind - însoțit de nevăzutul Spirit domnesc - mănăstirile Iașilor și iată-mă-s ajuns la ultima mănăstire...Cât de plăcută este compania Spiritului domnesc! Dar se va sfârși, așa cum se sfârșesc toate. Mai ales cele bune și frumoase... Pătrund pe sub turnul clopotniță
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și două surori. Au rămas doar surorile. Taică-miu și unchiul - Nică Toloacă- au rămas undeva prin câmpiile nesfârșite ale Rusiei. Dar viața a mers înainte. Țin minte că în seara de Sfântul Vasile ( de revelion, cum se spune acum) colindam satul, din casă în casă, cu buhaiul, împreună cu fratele mamei - Costică Florea -, cu doar un an mai mare decât mine. El, trăgea buhaiul, o șuviță de păr de coadă de cal, și eu strigam la geamul gospodarului urătura tradițională, condimentată
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Frontul de Est. Pentru toți românii adevărați, cei care poartă și vor purta mereu în sufletul lor durerile neamului nostru, Mareșalul Ion Antonescu a rămas și va rămâne pentru veșnicie un nume mereu viu, un erou-martir a cărui făptură luminoasă colindă toate pământurile românești, chiar dacă în pământul acesta pentru care a trăit, a luptat și s-a jertfit, nu și-a aflat locul pentru odihna cea veșnică, în fața căruia, noi românii să îngenunchem cu smerenie. După reocuparea Basarabiei, fiara bolșevică a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ghicitoare cu faimă în cărți între femeile satului a fost Cotoroaia, expertă în influiențarea viitorului solicitantelor de servicii, în probleme de căsătorie, de dragoste, de despărțire, de împăcare. CAPITOLUL III Tradiții de iarnă Motto: Moș- Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Milostiv și înțelept, Prind colinde să răsune. Eu, cu ochii îndărăt Spre cărarea de omăt A copilăriei, spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
1. Crăciunul Cântau colinda până-n zori Străbunii noștri buni, Moșneag era și-n vremea lor Bătrânul Moș Crăciun ! Dintotdeauna, Crăciun la Cîrțișoara a însemnat zăpadă multă, copii îmbujorați dându-se cu săniuța sau de-a berbeleacul în munții de omăt, colinde multe, Ceata feciorilor, Steaua sus răsare, ignatul cu tăierea godacului, cârnați, cartaboși, răcituri și sarmale, întâlnire cu rudele, cu nănașii și cu prietenii, dar mai ales bucurie, multă bucurie. Primele semne ale marii sărbători de iarnă se arată încă de pe la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
D-ale mele și-ale tale. Eu le pasc și le păzesc Tu le crești și le-nmulțești« - « Iar în daruri ce ți voi dară ?» - « La Ispas un bruș de caș, La Sângeorz un miel frumos, Fire-ai june sănătos ! Colindă pentru casă cu fete Colo josu, mai din josu Hai Ler, flori de măr (refren după fiecare rând) Din ce câmpu-i mai frumosu Este-o verde de livadă, O livadă și-o cetate Și-n cetate cine șede ? Șede Silvia
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a unor frați mai mari și-au confecționat din vreme o stea de carton pe care au împodobit-o cu imagini colorate legate de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului și merg la colindat pe la casele tuturor oamenilor satului. Dacă nu reușesc să colinde toate casele în ajun, ei își continuă misiunea pe care și-au luat-o în prima zi de Crăciun. Gazdele la care cântă un cântec de preamărire a Stelei ce a vestit Sfânta Naștere, îi blagoslovesc pe urători cu bani
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
să fie întotdeauna acolo unde era ceata, fie la repetiții, fie la susținerea programului de sărbători. De asmenea mai angajau câte un om care avea sarcina să care desagii în care se colectau toate darurile primite la casele pe la care colindau, aceste daruri putând fi pe lângă bani, dărabe de slănină, colaci, carne de purcel, fructe, copuri cu vin sau cu rachiu și altele. Apoi ceata mai avea în vedere cinstea pe care o mai primeau de la mersul cu zoritul la cei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
nostru Taie mii de cuconași Dumnezeu nu s-a-ntâmplat, o Domnului nostru C-a fost voia tatălui Tatălui și-a fiului, o Domnului nostru Tatălui și-a fiului. Să te gazdo veselești, o Domnului nostru Ne-nchinăm cu sănătate. Colindă la casă cu fete. grupa 1. Colo josu mai în josu, hei ler, flori de măr în cel câmp verde frumosu grupa 2. Este-o verde de livadă, hei ler, flori de măr O livadă și-o cetate Și-n
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
tot din motive de lipsă de spațiu, reținem numai două, pe care le-am apreciat noi a fi foarte reușite. Colinda fulgului Dormiți, nu dormiți, că noi nu dormim, Dai tu domn mai bun, Că noi tot umblăm și tot colindăm, Dai tu domn mai bun, Peste munți înalți, peste văi adînci, Dai tu domn mai bun, Și noi am văzutu, pe unde-am trecutu, Dai tu domn mai bun, Doi vulturi surii, din aripi bătându, Dai tu domn mai bun
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aceste case, Dai tu domn mai bun, Prea cinstite case, mese-mpodobite, Dai tu domn mai bun, Ia să fiți voi veseli, ăstor oameni buni, Dai tu domn mai bun, Iar noi vă-nchinăm, dalbă sănătate, Dai tu domn mai bun. Colindă pentru casă cu fecior Colo josu, mai din josu, Florile-s dalbe.( se repetă după fiecare al doilea vers) Din ce câmpu-i mai frumosu, Din tri locuri sunt tri jocuri. Iar un joc din ce mai este, Tot din ruji
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]