KorAP: Find »[drukola/base=colonizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...106 >

2,638 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

românești, ci s-au întins și în regiunea deluroasă-deal, ca și podgorie, sunt cuvinte slave-și în cea de munte, până în văile cele mai ascunse. De această dată, năvălitorii (slavii) se instalează efectiv în ținuturile ocupate și pretutindeni-asistăm la o colonizare slavă. Nu este vorba numai despre o dominație politică, ca până atunci, și de unele grupuri reduse de populație, stabilite în mijlocul autohtonilor, ca pe vremea sciților, celților și sarmaților din vechime. De fapt, este o luare în stăpânire reală, prin

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stâng (nordic) după un sfert de secol, ei reușesc în ciuda opoziției bulgarilor și ungurilor să se întoarcă în Imperiu. Să observăm că bulgarii, care dominau nordul Dunării, nu aveau o armată în zonă, ci trimit pe un comite din sud. Colonizarea celor prinși s-a făcut în scopul dijmelor ce se puteau percepe de pe urma muncii lor. Ei au fost așezați departe de Dunăre și mai observăm că erau înarmați -aceasta înseamnă că regiunile din nord și locuitorii lor se bucurau de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în 275 d. H., odată cu armata și administrația imperială. După închegarea ca popor, în sudul Dunării, unde se află patria lor originară, românii au migrat ca păstori nomazi în nordul Dunării, în secolele XII-XIII, după pătrunderea și așezarea ungurilor, și colonizarea sașilor în Transilvania. Rezultă, conform teoriei roesleriene, că românii sunt urmașii romanității sud-dunărene, căci în nordul ei o asemenea romanitate nu s-a putut închega, între 106-275, iar cei rămași, după 275, foarte puțini, au fost victime ale năvălirilor barbare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
să-și definească poziția în ampla controversă care-i opune, de mai bine de un secol, pe partizanii continuității celor ai imigrării. După ce cântărește argumentele fiecăreia din cele două teze, F. Lot înclina, încă de la început, în favoarea toriei imigrării: slaba colonizare a Daciei, după cucerirea ei, în 106, mărturiile explicite privitoare la părăsirea completă a provinciei, în a doua jumătate a secolului al III-lea, suspendarea romanizării la nordul Dunării, după părăsire (275), mai ales în Transilvania. Lot spune textual: "Nicăieri

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
persistenței lui pe teritoriul de formare este esențial să ținem seama de colaborarea (economică) populației autohtone cu "barbarii" și a acestora cu Imperiul. În același timp, trebuie să avem în vedere și faptul că în Dacia n-a fost o colonizare străină, cu întemeierea de așezări stabile, până în secolul al VII-lea, la venirea slavilor. Din moment ce n-a fost în Dacia o colonizare agricolă germană (goții au avut aici nu sate, ci tabere), ca pe Rin sau în Raetia și Noricum

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Imperiul. În același timp, trebuie să avem în vedere și faptul că în Dacia n-a fost o colonizare străină, cu întemeierea de așezări stabile, până în secolul al VII-lea, la venirea slavilor. Din moment ce n-a fost în Dacia o colonizare agricolă germană (goții au avut aici nu sate, ci tabere), ca pe Rin sau în Raetia și Noricum, numai daco-romanii au asigurat subzistența migratorilor. Trebuie să înțelegem formarea poporului român ca pe aceea a unui popor care a stat locului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ci tabere), ca pe Rin sau în Raetia și Noricum, numai daco-romanii au asigurat subzistența migratorilor. Trebuie să înțelegem formarea poporului român ca pe aceea a unui popor care a stat locului, care nu și-a părăsit vetrele, întărit prin colonizări interne în spațiul său de viață, ceea ce infirmă susținerile mai vechi că, în fața năvălirilor, românii s-au retras în munți, unde au trăit multă vreme ca păstori.27 Romanitatea răsăriteană compactă, de o parte și de alta a Dunării, a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
viață, ceea ce infirmă susținerile mai vechi că, în fața năvălirilor, românii s-au retras în munți, unde au trăit multă vreme ca păstori.27 Romanitatea răsăriteană compactă, de o parte și de alta a Dunării, a fost dislocată de năvălirea și colonizarea slavilor de aceea anul 602 constituie o piatră de hotar în istoria noastră. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, slavii cuceritori au început o "colonizare cu obștii agricole" (Panaitescu), în nordul Dunării, unde s-au instalat, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
parte și de alta a Dunării, a fost dislocată de năvălirea și colonizarea slavilor de aceea anul 602 constituie o piatră de hotar în istoria noastră. În a doua jumătate a secolului al VI-lea, slavii cuceritori au început o "colonizare cu obștii agricole" (Panaitescu), în nordul Dunării, unde s-au instalat, dar, în secolul al VII-lea (după 602), o mare parte a lor trec Dunărea, ca și goții odinioară (secolul IV-378). Slavii au trecut Dunărea, în sud, "nu în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
trecut Dunărea, în sud, "nu în căutare de aur, ci de pâine" (Panaitescu)-în nordul Dunării, pământurile nu erau încă desțelenite, de aceea, în Dacia, nu s-a putut închega un regat barbar, iar slavii s-au așezat în sud. Colonizarea slavilor în sudul Dunării a avut urmări însemnate pentru soarta romanității răsăritene. În primul rând, s-a produs despărțirea romanicilor răsăriteni de masa romanității apusene, care au devenit în acest fel o insulă în mijlocul mării slave. Romanitatea aflată la câmpie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locuiesc și stăpânii turmelor. Această deosebire între cele două feluri de păstorit ne arată că daco-romanii (românii din nordul Dunării) sunt autohtoni, pe când aromânii (cei din sud) sunt rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică, cuprinde descrierea apărării Salonicului în fața năvălirii slavilor din secolul al VII-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-a putut păstra timp îndelungat, iar circulația în interiorul acestui spațiu a fost continuă. Faptul că slavii și-au pierdut limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au asimilat (slavizat) pe romanicii din sud, se explică prin colonizarea masivă agricolă slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate, pe văi, de-aici denumirile slave de locuri rare (risipite). Așadar, ca încheiere, românii din nordul Dunării, alcătuind obștii libere, au ieșit învingători în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar în vremea lui Nero, 100.000 de "transdanubieni" au fost strămutați în Moesia, pe pământ deja roman. Dar etapa principală a romanizării o reprezintă perioada stăpânirii romane (106-275). După cucerirea și transformarea ei în provincie, a început procesul de colonizare cu elemente romane sau în curs de romanizare. Numărul coloniștilor a fost însemnat ("infinitas copias hominum") și ei proveneau din întreaga lume romană ("ex toto Orbe Romano"). Coloniștii erau atrași de bogățiile Daciei și erau exponenții (purtătorii) civilizației provinciale romane

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
C. Patsch vorbea despre"intensitatea extraordinară" a romanizării în Dacia, iar M. Macrea, în Viața în Dacia romană, afirmă: "Succesul deplin al romanizării, în Dacia, în timpul relativ scurt, de abia 165 de ani, este, în primul rând, o consecință a colonizării masive de la început a provinciei cu elemente romanizate aduse din tot Imperiul, acțiune conștient continuată și sprijinită de împărații următori" (p. 28). În sfârșit, I. Horațiu Crișan, într-un studiu (în "Ziridava", VIII, 1977) arată că romanizarea a durat șase

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
într-o lume închisă, de sine stătătoare, sub nominala suveranitate a triburilor barbare, trăind în lagăr (tabără) sau în hordă, ale noilor stăpâni-prin urmare pe malul stâng al fluviului. Numai malul stâng, nordul Dunării, pe care nu se putea face colonizări, provincia Dacia fiind oficial părăsită, putea îndeplini această funcție, începând din secolul al V-lea, cel puțin. Ca să se păstreze limba cu toate nuanțele ei, trebuie presupusă continuarea unei culturi mai înalte în toate timpurile, cultură completă, orășenească și rurală

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin influențată de latina clasică, deoarece biserica și administrația (statul) s-au dezvoltat în sfera greco-slavă din Bizanț. Aceasta evidențiază și spiritul conservator al părții vestice din Dacia traiană, unde colonizarea romană a fost intensă și de lungă durată, cu așezări populate și înfloritoare, ca și cele din Dobrogea. E. Gamillscheg opina: "Nucleele românești din provincia Dacia găsite de noi în Munții Apuseni și Munții Făgăraș, în Muntenia de sud, poate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de la est de Carpați, Moldova și Basarabia, "am putea fi de acord cu partizanii teoriei imigrației" (Brătianu) asupra faptului că regiunea aceasta reprezintă ultima etapă în cadrul expansiunii românești în evul mediu. În acest sens, trebuie să precizăm că, dacă o colonizare în Moldova a unor elemente românești, venite din Transilvania, este un fapt atestat istoric în evul mediu, nu este mai puțin adevărat că acestea s-au suprapus unei romanități locale, est-carpatice, surprinsă arheologic la sfârșitul antichității (cf. D. Gh. Teodor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
suprafață de 100.000 km2 inclusiv Banat, Crișana, Maramureș. Spre comparație, Anglia avea 1 milion de locuitori în această vreme. În secolul al XII-lea, în Transilvania, satele s-au înmulțit, populația a crescut prin sporul natural, dar și prin colonizarea altor locuitori încât, la sfârșitul acestui secol, populația depășea cifra menționată. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, această creștere demografică se menține-până la 1241, s-au înființat 635 de noi așezări, după documentele existente, dar puteau fi chiar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
schismatici" (ortodocși). Spațiul intra-carpatic a fost integrat în limitele (hotarele) voievodatului, în a doua jumătate a secolului al XII-lea și prima a celui de-al XIII-lea, când s-a fixat definitiv și configurația etnică a țării, în urma colonizărilor masive de elemente germanice între Târnave, Olt și Carpații sudici, și a deplasării masei secuilor spre versantul răsăritean al munților (vezi mai jos). În limitele (interiorul) acestui spațiu, integrat sub autoritatea regalității ungare, au fost înființate și s-au dezvoltat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
origine etnică complexă, cabară în special. Pe măsura extinderii regatului ungar spre răsărit, odată cu ultima treime a secolului al XI-lea, primul grup de secui a fost așezat în sudul Transilvaniei, într-o regiune locuită de o populație românească. În urma colonizării unor grupuri de sași, în sudul Transilvaniei, acești secui au fost mutați apoi, după mijlocul secolului al XII-lea, în colțul de sud-est al Transilvaniei. Al doilea grup de secui s-a deplasat din părțile Bihorului spre versantul apusean al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
rostului militar grăniceresc, pentru care au fost așezați de regele Ungariei în răsăritul Transilvaniei. Acest teritoriu era împărțit în unități administrative, judiciare și militare, numite "scaune" (sedes)-în secolele XIII-XIV, provenite din alte denumiri precum "terra" și "districtus". 45 Sașii Colonizarea sașilor în zonele centrale și est europene a constituit un fenomen complex, cauzat de motivații multiple. Cunoscută ca o mișcare demografică germană spre Răsărit (Drang nach Osten), ea s-a desfășurat mai intens în secolele XII-XIV. La colonizarea germană din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
45 Sașii Colonizarea sașilor în zonele centrale și est europene a constituit un fenomen complex, cauzat de motivații multiple. Cunoscută ca o mișcare demografică germană spre Răsărit (Drang nach Osten), ea s-a desfășurat mai intens în secolele XII-XIV. La colonizarea germană din estul Europei au participat toate păturile sociale, cu intensitate diferită, de la un secol la altul, de la o țară la alta, cu scopuri și interese diverse. O serie de cauze proprii țărilor din Răsărit au înlesnit cucerirea germană sau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
estul Europei au participat toate păturile sociale, cu intensitate diferită, de la un secol la altul, de la o țară la alta, cu scopuri și interese diverse. O serie de cauze proprii țărilor din Răsărit au înlesnit cucerirea germană sau au favorizat colonizările pașnice. Boemia și Ungaria au respins atacurile germane, dar teritoriile slave dintre Elba și Oder, mai slabe, au fost cucerite în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pașnice. Boemia și Ungaria au respins atacurile germane, dar teritoriile slave dintre Elba și Oder, mai slabe, au fost cucerite în secolul al XII-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice. Colonizările răsăritene ale germanilor au fost favorizate de autoritățile politice locale -țăranii aduceau cu ei o bogată experiență, în timp ce meșteșugarii lucrau cu tehnici avansate. Colonizarea germană în Răsărit a avut un dublu caracter: în timp ce coloniștii germani au favorizat în unele state

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-lea, iar în secolul al XIII-lea, Ordinul teutonic a cucerit alte ținuturi slave și baltice. Colonizările răsăritene ale germanilor au fost favorizate de autoritățile politice locale -țăranii aduceau cu ei o bogată experiență, în timp ce meșteșugarii lucrau cu tehnici avansate. Colonizarea germană în Răsărit a avut un dublu caracter: în timp ce coloniștii germani au favorizat în unele state dezvoltarea societății ( economiei), nobilimea și patriciatul au exploatat timp de secole populația locală din zonele respective. În Transilvania, colonizarea germană a avut caracteristici sociale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]