3,763 matches
-
169 Birocrația Istoria și tradiția Minciuni inofensive sau parțial inofensive 4 Știința Științele naturale Științele sociale 5 Diversitatea culturală Culturi diverse Liban Grecia Clasa socială 6 Relațiile Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parțial inofensive 198 Știința 187 Științele naturale 197 Științele sociale 218 Diversitatea culturală 205 Culturi diverse 207 Liban 213 Grecia 219 Clasa socială 230 Relațiile 221 Necunoscuții 223 Partenerii 225 Relațiile de dominare 229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grăunte de ironie. Ea urmează o pistă falsă, aparent minimalistă, pentru a pune la Încercare perspicacitatea cititorului și a-l Îndemna să exploreze bogăția de relații posibile Între elementele textuale și cele imagistice. Sugestiile și aluziile acestora sînt doar o complicitate mucalită, mai mult o provocare decît Îndrumare reală pe calea elucidării enigmei. Nu sensurile vădite și nemijlocite ale imaginilor, scenelor, evenimentelor sînt cele la care trebuie să luăm aminte Într-un haiku, ci rețeaua de sensuri secunde, abstracte, parcă emanate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
istorie, cînd e deșert. În gol s arată un adaos de destin.” Este cum nu se poate mai limpede faptul că golul, absența, puținul sînt mai incitante și că recursul la ele este o provocare mai rodnică adresată Închipuirii, o complicitate cu cel care trebuie să participe activ la receptarea tîlcurilor. Dar, mai mult Încă, nu e vorba doar de o satisfacție estetică suficientă sieși, ci de o profundă angajare existențială. Golul ne cere o Învestire destinală, trebuie să-l suplinim
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
explozivă. Scurtimea realizată prin eliminarea balastului purifică textul, reținînd doar esența. Cu o vorbă latină: non multa sed multum. În relația cu cititorul, un text lapidar este o provocare, o clipire discretă făcută cu o ochiul ca o solicitare a complicității inițiaților, ca o declanșare a căutării unei bogății potențiale. În acest sens, putem considera haiku-ul ca o schiță. Dar nu ca o schiță În accepția de plan sumar al unei lucrări care abia se cere elaborată, ca o descărnată
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a (se) degrada. Frunzele și nudul marchează cele două planuri pe care se desfășoară simultan ostilitățile - anotimpul și spectacolul. Statisticienii ar remarca satsifăcuți cinci substantive. Dar important nu e numărul lor ci sensul obținut prin jocul de cuvinte și prin complicitatea a două dintre ele cu verbele pe care le evocă. Totuși, motorașul poemului și cheia lui sînt cele trei cuvinte de legătură, aparent neglijabile: de-acum doar. Ele precizează momentul schimbării decisive și limita pînă la care se mai permitea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
cu sine și ce posibilități alternative rămân imanente în istorie. Teoria critică este esențialmente o critică a dogmatismului pe care îl găsește în modelele tradiționale de teoretizare. Această critică descoperă asumpțiile neexaminate care ghidează modelele tradiționale de gândire și expune complicitatea acestora cu condițiile sociale și politice predominante. A te rupe de modelele dogmatice de gândire înseamnă a "de-naturaliza" prezentul, după cum a spus Karin Fierke (1998: 13), a "privi din nou, dintr-o perspectivă nouă, la ceea ce presupunem despre lume
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
57. De fapt, este vorba de o falsă dilemă, atâta timp cât psihologia lecturii ne arată că lectorul fidel al textului pamfletar se solidarizează nu cu anatemizatul, ci cu enunțătorul discursului anatemizant. În polemică, rolurile se modifică sensibil. Polemistul (Eu) mizează pe complicitatea unui Tu căruia i se adresează oficial, aulic chiar, la persoana a III-a, ca unei instanțe superioare de judecată. În acest caz, uzanța persoanei a treia "îl ridică pe interlocutor deasupra condiției de persoană și deasupra relației de la om
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus, și anume că polemistul este flancat discret de pamfletar, ca o strategie retorică de a violenta pasivitatea lectorului și de a-l aduce în miezul diputei. Cu alte cuvinte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mult edificați", traduce și un alt statut al naratarului, și anume acela de co-partener al polemistului. Această a doua ipostaziere a naratarului evidențiază cel mai bine intenția polemistului de a institui un acord tacit cu lectorul său, în baza unei complicități presupuse. În ceea ce privește ținta (exceptând scrisoarea deschisă, în care este vizată direct, atribuindu-i rolul de personaj principal al disputei, grație adresării la persoana a doua), ea este instanța narativă care pune în mișcare acțiunea 78. Ținta (fie ea persoană sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acuzațiile și de a convinge asupra adevărului propriei teze. În final, după un matematic q.e.d., tonul devine ofensiv, fără excese patetice, iar autorul se plasează explicit într-o dimensiune etic-pozitivă a "tuturor oamenilor de bine", pe a căror complicitate mizează în deconspirarea mistificării politico-sociale adverse. Textul lui Arghezi, o piesă semnificativă, dintr-o suită polemică devenită notorie între cele două războaie mondiale, este nu un pamflet, în sensul atribuit de însuși autorul Cuvintelor potrivite genului, ci un text de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
când ne referim la dubla orientare a intențiilor locutorului în discursul pamfletar: pe de o parte, el apare în raport de ostilitate cu obiectul rizibil (persoană sau situație), iar pe de altă parte el caută să susțină o relație de complicitate cu receptorul (în acest caz, destinatarul alături de care râde, și nu cel pe seama căruia se râde), împărtășind cu acesta coduri și convenții comune (morale, spirituale, estetice, sociale). Trebuie semnalat că această complicitate, în funcție de contextul politic, poate avea un caracter exoteric
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
parte el caută să susțină o relație de complicitate cu receptorul (în acest caz, destinatarul alături de care râde, și nu cel pe seama căruia se râde), împărtășind cu acesta coduri și convenții comune (morale, spirituale, estetice, sociale). Trebuie semnalat că această complicitate, în funcție de contextul politic, poate avea un caracter exoteric, în regimurile permisive locutorul mizând, deschis și oficial, pe colaborarea receptorului, sau un caracter esoteric, în care complicitatea devine o aventură "în doi sau mai mulți" în fața terorii, ca unic mod convenabil
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu acesta coduri și convenții comune (morale, spirituale, estetice, sociale). Trebuie semnalat că această complicitate, în funcție de contextul politic, poate avea un caracter exoteric, în regimurile permisive locutorul mizând, deschis și oficial, pe colaborarea receptorului, sau un caracter esoteric, în care complicitatea devine o aventură "în doi sau mai mulți" în fața terorii, ca unic mod convenabil de a-și deghiza revolta. Una din concluziile la care ajunge Marian Popa în Comicologia evidențiază izomorfismul dintre polemic și comic: acesta din urmă "apare deci
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin subjecție, în registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine, veți vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul unei abordări directe, ca expresie a unei complicități solicitate fără echivoc. Prin plasarea pe un palier comun cu lectorul său, polemistul execută simultan o mișcare de distanțare în raport cu adversarul perceput, în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitorilor, mai ales cea susceptibilă de a fi purtătoarea unui conținut subversiv sau cea considerată ca inadecvată educației ideologice, are, în primul rând, o motivație de ordin psihologic, ca act personal, împărtășit sau nu, de respingere a regimului, printr-o complicitate mentală cu emitentul unui text, știut indezirabil, astăzi, din ce rațiuni (în afara celor pur didactice) ar mai fi citită publicistica scriitorilor români: curiozitate literară sau biografică, interes documentar, ambele sau niciuna? Cert e că psihologia lectorului de azi e cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de afect și de rezonanță în noi. Rata de frecventare a ultimelor săli de artă contemporană, la M.N.A.M. din Beaubourg, de exemplu, nu poate decât să-i bucure pe cei care au ales să nu satisfacă vechea cerință de complicitate afectivă sau intelectuală. Nu există aici refugiu pentru ceva în afara codului, fiindcă nu există o sursă anterioară. Asepsia simbolică sterilizează privirile, facilitând atât expunerea operelor passe-partout, cât și rărirea vizitatorilor. "Acolo unde nu mai sunt zei domnesc spectrele" (Novalis). Arta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
care văd boala ca pe o problemă socială globală, întreprinzând acțiuni de prevenire, diverse prestații; • identificarea beneficiilor pe care individul le poate folosi de pe urma comportamentului patogen (beneficii ce mențin comportamentele auto-distructive ale unor indivizi care se prefac bolnavi și cu complicitatea unor medici obțin certificate medicale pe baza cărora obțin sume ce nu li se cuvin), identificarea strategiilor de a face față bolii, obiceiurile alimentare, consumul de tutun, de alcool, de dulciuri, frecvența comportamentelor de risc în rândul tinerilor, bărbaților, femeilor
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
General" (General Gouvernement) al Poloniei ocupate, Fritz Saukel, șef al lagărelor de muncă forțată (la intrarea cărora se putea citi lozinca cinică Arbeit macht frei). Göring s-a sinucis în celulă în ajunul execuției (capsulă de cianură), se pare cu complicitatea unui locotenent american, iar Robert Ley, chimist și lider al "Frontului Muncii" (Deutsche Arbeitsfront, unicul sindicat oficial german, nazificat), se sinucisese și el în celulă la 26 octombrie 1945, înainte de începerea procesului (20 noiembrie). Marele industriaș Gustav Krupp von Bohlen
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
precum excitația agreabilă sau o stare euforică, cel psihologic, mai evoluat, al amorului propriu satisfăcut, cel patologic, nervos, disperat, spasmodic, isteric etc. precum și râsul social, convențional, politicos, de primire sau de excludere. În legătură cu acest aspect, reținem că Bergson absolutiza importanța complicității în comic și sublinia că insociabilitatea poate fi plasată pe o treaptă superioară a cauzelor rizibilului, chiar înaintea imoralității. În plus, s-a observat că se poate distinge comicul social, cel de sancționare a abaterii de la norma de conduită socială
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tranșant pastișa de parodie, sau delimitările propuse de Linda Hutcheon în studiul Ironie, satiră, parodie din care rezultă că parodia implică o superpoziționare în relație cu ironia. În orice caz, o specificitate a parodiei, în comparație cu celelalte moduri ale comicului, este complicitatea obligatorie care trebuie să existe între parodistul care operează deturnări formale sau conținutiste asupra unei opere și receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pozitiv și negativ în raport cu obiectul vizat), paramologia (afirmația-momeală, de introducere a unui raționament), chiasmul etc.139 Întrucât prin astfel de procedee, ironia vizează, de regulă, ridiculizarea unui obiect sau a unei situații aparent elogiate, sunt dificil de ignorat imixtiunile și complicitățile între aceasta și celelalte moduri ale comicului. Așa se explică de ce, de pildă, satira a fost denumită printr-o formulă care sugerează această hibridizare, drept "ironie militantă"140 sau "ironie la lucru"141. Pe de altă parte, atunci când ironia este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trecute pe menu: "Poularde braisée à l'américaine...". "Va să zică... friptură" îmi zic eu. După nuci... nu cred însă să mai vie". Mă uit mai jos: "Corbeille de fruits..."212 Aceeași undă de înțelegere, de umor ironic manifestat ca o subtilă complicitate cu ridicolul, răzbate și din aparenta luare în râs a poetului din schița Admiratorii. Contrastul dintre prozaismul gândurilor și a însemnărilor recunoscutului poet și entuziasmul trecătorilor convinși că îl surprind în actul distrat al creației, scoate în evidență greutățile și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dă-dămult... mai dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit îndreptat înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
căminul și cantina, bine, bine, face semn fetei iertate să se reîntoarcă la îndeletnicirile ei, du-te la maică-ta s-o ajuți, înainte de a ne întoarce spatele privirea ei de-o clipă se-ntâlnește într-o tainică uniune de complicitate cu a mea, obrajii mei încă ard de rușinea minciunii și, mai ales, de ceea ce rămâne nespus, Nu-ți stă rău, crede acum părintele, după ce a aflat de la mine adevărul, nu le stă bine la băieți cu părul lung, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]