8,042 matches
-
cărările netezi ale unor locuri comune». «Structura conceptelor noastre» este o structură științifică, sau, cel puțin, așa ar vrea să fie, în timp ce «cărările netezi ale unor locuri comune» reprezintă experiența normală, opinia noastră curentă. Între opinia noastră curentă și structura conceptuală se stabilește un raport ce tinde să conformeze total opinia cu structura. Întregul efort de clarificare, de educație, de Aufklärung pe care civilizația modernă l-a desfășurat, și continuă să-l desfășoare, are ca scop restrângerea tot mai mare a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
neted» al vieții, adică trasat în conformitate cu «locurile comune». Să încercăm să indicăm și mai bine această activitate de problematizare pe care o întreprinde filosoful; această capacitate incomodă pe care o are de a arăta prezența fisurilor în structura cunoștințelor noastre conceptuale comune. Nu intenționăm nicidecum să ridicăm în acest studiu problema interpretării a ceea ce Waismann ar fi voit să spună, enunțul formulat de el folosindu-ne, pur și simplu, doar la stimularea reflecției noastre. Fisura - vom continua să ne folosim de
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Fisura - vom continua să ne folosim de această imagine și de sugestiile pe care ea ni le oferă - este deseori invizibilă privirii inexperte, tot așa cum crăpătura gheții aflată sub stratul de zăpadă nu poate fi văzută. În sine, o structură conceptuală ar trebui să excludă orice fisură, dat fiind faptul că formează un tot unitar. Prin urmare, fisura nu se află în structura conceptuală, ci este întotdeauna implicită acesteia, întrucât e parte a naturii raportului dintre structura conceptelor și realitatea căreia
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
tot așa cum crăpătura gheții aflată sub stratul de zăpadă nu poate fi văzută. În sine, o structură conceptuală ar trebui să excludă orice fisură, dat fiind faptul că formează un tot unitar. Prin urmare, fisura nu se află în structura conceptuală, ci este întotdeauna implicită acesteia, întrucât e parte a naturii raportului dintre structura conceptelor și realitatea căreia intenționează să-i fie explicația teoretică, modelul interpretativ și disciplina de dezvoltare. Atitudinea filosofică constă, înainte de toate, în predispoziția, sau mai bine-zis, în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
-l poată liniști, sau, altfel spus, are nevoie ca să fie ridicat prin reflecția critică a omului matur. Copilul despre care vorbim, în contextul aplicării discursului de față la situația din zilele noastre, parcurge acest drum în sens invers. În ciuda structurii conceptuale ce-i este propusă, sesizează starea propriei precarități, resimte suferința simțământului tragic al existenței. Este un copil prezent în inima celui adult, căruia îi întreține conștiința vie și lucidă a simțământului tragic al vieții. Acesta este de fapt avertismentul existențial
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
temelia structurii conceptelor noastre, este o mirare tremurândă și stingheră, un fel de tresărire negativă. Ea nu apare ca o consecință a unor întâmplări private ale existenței noastre, ci din însăși existența noastră, constituind o situație pe care nici o structură conceptuală nu va reuși să o asume și să o rezolve în interiorul ei. Prin urmare, mirarea filosofului de azi nu este o abandonare acritică, ci o oprire reflexivă în fața limitelor intrinseci răspunsului epistemologic dat acestei lumi; este mirare și totodată spirit
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cunoaștere, de abordări și de descoperiri ale realității. De aici decurge și faptul că cunoașterea științifică nu poate avea pretenția de a fi singura formă de știință. Judecata limitei verticale este adevăratul temei speculativ al sesizării fisurilor ascunse în structurile conceptuale. Instanța existențială, strivită de reducționismul epistemologic, se transformă în instanță critică; își întemeiază cererea de clarificare pe ceva situat mai presus de simplificarea calitativă pe care o realizează construcțiile științifice; nu are, propriu-zis, forța unei propuneri pozitive, dar are capacitatea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fisuri ascunse», însă este vorba în ambele cazuri de o atitudine fundamentală prezentă în fiecare om care se trezește la propria autenticitate. Cel care deține tehnica discursului filosofic poate traduce această atitudine într-un limbaj riguros și într-un cadru conceptual, ce fac interogația mai clară în structura și în conținuturile ei, evidențiindu-i conexiunile și perspectivele subtile, însă sensul de bază precede aceste tehnici, care, în absența lui, sfârșesc totuși prin a se transforma în simple exercitări metodologice. Omul nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai important. Kierkegaard leagă filosofia de exercițiul îndoielii. Între acea «fisură» de care s-a vorbit mai sus și «exercițiul îndoielii» există o conexiune intrinsecă. Filosofia apare ca interogație și îndoială față de «căile netede» ale opiniei comune sau ale sistematizărilor conceptuale exhaustive, o îndoială pusă în mișcare de înțelepciunea, superioară sugestiilor, și de luciditatea tare. Aceasta cere o forță interioară, un echilibru și o detașare prin implicare; o libertate spirituală exprimată prin angajare și atitudine, caracteristici tipice unei depline maturizări, unei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
greacă îl dă întrebărilor provenite din mirarea originară. Ea definește câteva structuri de bază ale concepției pe care omul o are despre lume, indicându-i totodată orientările fundamentale. Este un răspuns adevărat, și totuși parțial, întrucât se oprește la nivel conceptual, nu ajunge să cuprindă toate instanțele cuprinse în întrebarea apărută în cadrul mirării originare. În schimb, celelalte două forme de răspuns sunt coextensive ariei definite de interogație, întrucât se prezintă ca răspuns global, soluționare deplină a interogației. Pe primul dintre răspunsuri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
face însă apariția bănuiala că ne-am împins dincolo de posibil și că am greșit startul, absolutul gândirii; mai realizăm că neajunsurile experienței sau bogăția alogică a situației concrete nu vor putea fi rezolvate cu adevărat prin asumarea lor în structura conceptuală a marilor metafizici imanentiste. Experiența existențială și singularitatea persoanei rămân elemente ce rezistă structurii logice sau dialecticii istoriste. După momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
momentul eliberării de absoluturile eliberatoare, ca și de consecințele lor, ce s-au dovedit a fi mari iluzii, se face auzit apelul nesuprimabil a existențialității, facticității, situației persoanei. Așadar s-a dovedit nucleul ideologic al răspunsurilor metafizicilor imanentiste. Aparatul lor conceptual, analitic și dialectic, prezintă o logică internă, o coerență riguroasă, dar ceea ce este pus în discuție este raportul lor efectiv cu realitatea, concretă și existențială. Aceste sisteme au apărut ca un soi de mari poeme ale gândirii umane, lumi speculative
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
asemenea, ne mai mirăm, întrucât sensurile precedente își pierd capacitatea lor persuasivă precum și validitatea lor existențială; este momentul reîntoarcerii la origini: de la trăirea vieții cotidiene în conformitate cu unele sensuri sectoriale, se trece la punerea în discuție a unor astfel de sistematizări conceptuale și operative, fapt ce devine în final o punere în discuție a noastră înșine, un apel la ceea ce este fundamental și deci inițial, un apel ce ia forma interogației. Conform etimologiei sale, cuvântul sens înseamnă „semnificație”, „înțeles”, „indiciu”. Deja în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
-l facă în raport cu științele umane, nu pentru a separa cele două domenii, filosoficul de științific, ci pentru a recunoaște o nouă linie de frontieră între ele. Frontiera despre care vorbim trimite oarecum la acel Grenzbegriff kantian, noumenul care înseamnă limită conceptuală, adică o linie bine demarcată și dincolo de care se poate arunca doar privirea; e vorba așadar de un orizont și nu de o cortină. Chiar și descoperirea metodei fenomenologice și folosirea ei la diferite domenii ale experienței a constituit o
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
în timp ce căutarea adevărului își are împlinirea în atingerea adevărului absolut. În fruntea ambelor procese se află filosoful conducător al cetății, devenită ideală tocmai pentru că este condusă de către filosof. Condamnarea la moarte a filosofului este imaginea opusă, dedusă din același context conceptual. Așa încât, între filosof și puterea politică se constituie un raport ce nu cunoaște compromisuri, tocmai datorită naturii filosofiei socratico-platonice, adică a integralității sale intenționale și reale, sau imaginată ca fiind reală. Pe plan paideic filosofia este educare pentru moarte, însă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
aceste probleme și să motivăm demersul de față, cel de a «a face filosofie» astăzi, în contextul tipic al «trăirii creștinismului», după exprimarea lui Kierkegaard, și care este de mare interes. Cu acest scop intenționăm să ne permitem câteva distincții conceptuale, ce ni se par necesare pentru a nu sfârși în formularea unor judecăți pripite, și deci, ca să fim cât mai clari în ceea ce intenționăm să spunem. Plecăm de la două premise: una teoretică și cealaltă istorică. Pe plan teoretic trebuie făcută
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
sfârși chiar într-o formă de imanentism. Exemplificarea istorică ne ajută să vedem care sunt articulațiile complexe și problemele ample pe care le suscită o filosofie creștină și care pot ajunge să-i pună în discuție chiar propria identitate. Distincțiile conceptuale propuse ne ajută încă de pe acum să nu reducem la aceeași problemă, raportul dintre filosofie și religia creștină, realități foarte diferite și planuri de cercetare ce pot da naștere unor niveluri eterogene. Ne-am obișnuit, datorită unui mai vechi obicei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
curată și cu o mare bunăvoință a inimii. Experiența pe care am descris-o, se spunea mai sus, nu este deloc ușoară, dar dacă se reușește trăirea ei, se va găsi în ea o puternică confirmare interioară a unei perspective conceptuale de o mare însemnătate teologică. Harul, pentru că despre har trebuie să se vorbească dacă se face referință la un status de credință, nu elimină natura, ci o perfecționează, adică, o duce la împlinire. Procesul acestei împliniri poate să fie realizat
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
atingerii și posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suburbiile ontice. Reflectându-se în oglinda conștiinței, privirea lui ratează surprinderea neomenescului ce irumpe din lăuntric și întunecă suveran chipul părăsit de seninătate. Această nesesizare a erorii în care structura interioară proprie este ancorată susține perseverarea și progresul negativității individuale. Conceptual, eroarea sau greșeala este corelată planificării, calculului elaborat. Prin urmare, a te afla în eroare înseamnă, cel mai adesea, a confunda falsitatea cu autenticul, a-ți asuma drept adevăr o minciună. Astfel ești înșelat neobservând diferența fundamentală care separă cele
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre cele două cadre și poziționări ontice? Suferința, ca experiență personală extremă, poate fi supusă unei departajări conceptuale fundamentată în natura surselor și motivațiilor sale. Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul, survine perspectiva transcendenței ca tărâm eliberator și taumaturg? Situația deficiențelor corporale
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înstrăinează. Așadar, îndepărtarea presupune ca act existențial activarea acestor factori fundamentali ce interacționează glisându-și conlucrarea metafizică pe fundalul cursivității temporale. Prin urmare, se evidențiază, în acest context, nu numai un aici și un acolo ci și un acum alăturat conceptual unui imediat sau mai târziu. Realitatea unei situații ontice dintr-un anumit interval al vieții noastre se traduce, la nivelul limbajului comun, adesea prin formula acum sunt alături de cel drag. Aici cei trei factori evocați mai sus își evidențiază deplin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care a impus-o componentelor sale, individualităților ancorate în optimismul naiv al cotidianului. Acestea sunt întovărășite sub semnul evoluției sociale comune, sub promisiunea echilibrată de mai bine pe fondul unui efort colectiv. Aici și acum sunt repere ce exclud prezența conceptuală a lui dincolo. Astfel este ignorată perspectiva transcendenței ca realitate primordială ce susține și învăluie ascuns palierele ontice ale imanentului. Pentru mundaneitatea anonimă suferindul nu trebuie citit, aprofundat analitic în experiența sa revelatorie. El trebuie vindecat sau exilat în sfera
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Printed in ROMANIA Carmen Buzea Motivația. Teorii și practici INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Introducere / 9 Capitolul I. Cercetarea motivației în muncă cadru general / 11 1.1. Perspective evaluative privind studiului motivației în muncă / 11 1.2. Dezambiguizări terminologice și delimitări conceptuale / 16 1.3. Motivația, satisfacția și performanța în muncă / 21 1.4. Stadii de evoluție în cercetarea motivației / 25 1.5. Clasificarea teoriilor despre motivație / 27 Capitolul II. Contribuții la studiul motivației / 31 2.1. Managementul științific / 31 2.2
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
care nu consideră că diferențele dintre teorii sunt greșeli sau paradoxuri, ci dimpotrivă resurse pentru a înțelege multiplele fațete ale motivației, poate conduce la mai buna înțelegere a domeniului și la dezvoltarea pragmaticii motivării. 1.2. Dezambiguizări terminologice și delimitări conceptuale Având în vedere că studiul motivației este subscris spațiului cultural american, cea mai mare parte a literaturii de specialitate este publicată în limba engleză. Lucrările autorilor clasici nu au fost traduse în limba română, iar acest fapt a condus la
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]