4,658 matches
-
el și fată! . . . Că, în sfârșit, e ceva neînțeles! . . . îi mai venea ideea că Rim a fost ofensat, ca soț, de mărturisire si că o făcea pe ea responsabilă de tot. Idei ale slăbiciunii care o dau înapoi și care, confuze, absurde, i se învîrteau în capul năuc. Cu un fel de teamă, dispusă la scuză, cum și la iertare, con-fundînd cele două vinovății, a ei și a lor, și atenuîndu-!c una din alta, se decisese să vorbească din nou
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
misterioase. Nory declară că nu înțelege nimic dintr-o frază alăturată unui chalet ascuns în brazi: "De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ministru a cerut Moscovei retragerea celor 20.000 de ostași sovietici ce se aflau pe teritoriul României în zilele lui decembrie 1989. E clar că Moscova a avut un cuvânt greu de spus în acele împrejurări și că în situația confuză de atunci se putea întâmpla fapte și mai grave pentru România - adevărat moment de cumpănă! Vineri, 15 ianuarie 2010. Comemorăm 160 de ani de la nașterea Luceafărului. Pentru astăzi mi-am propus întreruperea lucrului pentru a mă odihni și a putea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de la birou. Cu un instinct obscur, Neculai își dăduse seama că forța acestui mic tiran era inferioară celei ce zăcea în hârtii. Iar acum, întâia oară în viața lui, iată, Neculai intra în grațiile acestei forțe !... În el se înfiripa confuz un soi de recunoștință care, deși teama încă nu-i pierise, îl lega de oamenii pe care îi privea, Până atunci Neculai trăise într-un teasc în care prea puține dorințe i se împlineau. Cum nu avea nimic al său
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
M-am întors acasă pe jos. Era soare, dar în loc ca asta să-mi facă plăcere, căutam locurile cu umbră. Altădată, apropierea verii constituia în sine o promisiune. Era perioada mea preferată. Acum, strada însorită mă obosea, îmi accentua sentimentul confuz de om terminat. 3. Când eram tânăr, începusem o "istorie a sinuciderilor" pe care am abandonat-o. Mi-ar plăcea s-o pot relua acum. Aș putea vorbi despre una din cele mai delicate probleme (singura cu adevărat importantă, zicea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ferestre sau, dacă nu, așează pe pereți hărți care sunt tot un fel de ferestre. Eu am nevoie nu de "deschideri" (opacitatea chiar mă ajută), ci de somn. Vreau să pot dormi, chiar dacă subconștientul transportă și în somn starea mea confuză. În puținele ore în care n-am stat cu ochii deschiși, m-am visat plimbîndu-mă printr-un cimitir. Era soare, cald. Copaci înverziți, multe flori. Pe fiecare monument funerar, în loc de nume, era o inscripție. "Nimeni nu se poate ascunde de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pământ, am scris, în două veri, o parte din "Reabilitarea Evului Mediu". Dar progresul, cu părțile lui bune și părțile lui proaste, este o fatalitate, chiar și pentru un defazat sentimental cum sunt eu. Și nu modernizările îmi dau sentimentul confuz că Lisa nu mai e "satul meu". E doar "satul în care m-am născut". Lisa îmi confirmă, din păcate, ideea că progresul exterior e însoțit, uneori, de regres interior. Satul nu mai e "o lume". Are parcă orizonturile sparte
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se petrecea în ea ceva nelămurit. Oprindu-se, apoi, mi-a pus o întrebare care m-a lăsat fără glas: "Ești psihiatru, poți să mă lămurești cât este vis și cât este realitate în ce trăim noi?" Am bâiguit ceva confuz, iar ea a râs, ironică: "Luca, nu te pricepi". Ironia m-a iritat. "La ce nu mă pricep?" Ea m-a luat de mînă: "Nu vreau să te jignesc, dar nu te pricepi nici la visuri, nici la femei". După
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trei legiuni cantonate în taberele din afara orașului, ordonând ca două dintre ele să atace când vor fi pregătite. Și apoi se așeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea încețoșată a orașului Linn propriu-zis. Totul era confuz și ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să deslușești ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager din partea lady-ei Lydia: Dragă fiule, Ai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
o singură națiune. Pentru un timp a fost un teritoriu atât de periculos, că negustorii aterizau numai în porturile de intrare specificate. Informația pe care o primiseră era că încercarea lui Czinczar de unificare eșuase. După aceea, contactul devenise din ce în ce mai confuz, și era clar pentru Tews, care asculta, că noul conducător reușise de fapt în cuceririle lui și orice cuvânt care contrazicea acea afirmație era propagandă. Vicleanul Czinczar pusese stăpânire pe mijloacele de comunicație și manipulase, în timp ce își consolida poziția printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
nu-i mai are la fel. De câte ori o mai văd, o recunosc după buze (astea chiar inconfun dabile), nu după ochi. I-am spus câte ceva, iar ea mă privea mai departe, cu aerul că ascultă grav, dar că, din motive confuze, nu poate ajunge la miezul vorbelor mele. Cred că au trecut două minute în care i-am tot dat explicații. Simțeam, obscur, că e ceva în neregulă, dar, ca într-o situație absurdă de vis, nu intuiam unde anume e
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oracol: În craniul meu sunt unde magnetice. Își acoperi fața cu ambii pumni, văzând ceea ce era, acum că putea să-i dea un nume. Frazele începuseră să curgă șuvoi din el, rupând zăgazul. A doua zi, seara, conversa deja - încet, confuz, dar inteligibil. —De ce e așa de ciudată camera asta? Asta nu-i mâncare de care mănânc eu. Locul ăsta e ca un spital. De opt ori pe oră întreba ce i se întâmplase. De fiecare dată asculta șocat vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Moș Crăciun - și-l salutau de parcă ar fi fost un bunic inofensiv. Bărbatul dărâmat se apropie, netezindu-și vesta slinoasă, bâțâindu-se și trăncănind. Weber era prea intrigat de ticurile lui faciale ca să-i întoarcă spatele. Dădu drumul unui șuvoi confuz de cuvinte. Hei, salutare. Ce mișto că ne-am întâlnit iar. Mai ții minte mica noastră călătorie în vest - numai noi trei? Expediția aia revelatoare? Ascultă, mă ajuți și pe mine cu o chestie? Nu, azi nu vreau bani, mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Acum, că trupul i se vindecase, putea s-o schilodească înainte să-și dea seama ce face. Era o agentă a guvernului, un robot. Putea să-i rupă capul într-o clipă, ca să caute firele. O singură izbucnire de furie confuză și ea n-ar mai fi nimic. Cain și Rupp îi țineau în frâu furia. Învățară cum să-l ia: îl lăsau să se descarce, apoi îi vârau iar joystick-ul în mână. Rutina asta devenise parte a sărbătorii generale. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nevoie de ajutorul lui. Scotoci după lista cu noi întrebări despre tratamentul propus și începu să i le recite. El o întrerupse cu blândețe. Mâine-dimineață mă întorc la New York. Cuvintele acestea o reduseră la tăcere. Începu să formuleze două obiecții confuze, după care înțelese. Abandona din nou, chiar mai rapid decât data trecută. Orice variantă ar fi ales, n-avea să-l revadă niciodată. —Am să țin legătura cu doctorul Hayes, de la Bunul Samaritean. O să-i las toate notițele mele. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o nevoie de a fi nimeni, o nevoie care își va ascunde mereu poziția exactă de instrumentele neuroștiințelor. Iese din mașină și se îndreaptă agale spre veranda ei, în haosul pe care îl crease. Barbara apare la ușă, umflată și confuză, dând semne vagi că înțelege ce se întâmplă în jur. Își înclină capul și zâmbește, aproape așteptându-se să-l vadă. Și ultima parte solidă a lui se dizolvă în aer. —Ești bine? întreabă ea, provocatoare și nesigură. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spune vreodată că nimic nu ne desparte; eu nu cred că dând cu zarul ar cădea pe șase-șase; dragostea e ca nectarul gata să ne prindă-n plasă. Lasă-mă să îmi duc mersul, ignorând a tale buze și chemările confuze... ce sublim e universul! 6. Primul supersonic De pe-un aeroport central un supersonic își ia zborul luând pe aripi visul, dorul și-al tinereții ideal; ecoul lui e-o apă vie ce se multiplică în cer... iubire, infinit mister
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
o casă a noastră, după patru ani de migrat prin gazde și de locuit în două cabine din Grant. Irina tocmai împlinise 16 ani. Ca să spun adevărul, nu știam dacă e bine să păstrez copilul, în starea aia de lingoare confuză, dezastruoasă. L-am ținut secret cam până nu se mai putea face nimic. O convocasem în schimb pe Irina, ca s-o întrebăm dacă ea și-l asumă : eram niște părinți potențiali care se simțeau deja bătrâni. Cristian era și
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
Nimic nu-i drept pe lumea asta. Toma a deschis sertarul unde-mi țin lenjeria intimă și-acum agață cu botul mitralierei obiect după obiect și le aruncă pe covor. Dintotdeauna, de la bun început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e în poziție de putere și care se supune. Hai cu mama, stai să te șterg pe gușuliță, că te-ai umplut de bale. Copilul se pârțâie. Tot te iubește mama
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
ale Celui Mai Mare Imperiu își făceau apariția, și-și ocupau pozițiile, În consecință, se părea că dușmanul mai avea și-un al doilea plan. Pentru că încetase orice agresiune și începuse să transmită mesaje în care se arăta îngrijorat și confuz, cei de la bord vrând să lase să se-nțeleagă că nici ei nu știu unde se află. Primiseră de la ei un mesaj suspect: Haideți să negociem!" Era o concesie nemaipomenită din partea străinilor și, deci suspectă. Dar Gosseyn Doi era pentru a negocia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc. În mod evident, s-au înmulțit și protestele, în special în sinoadele locale și cele ale unor personalități culturale, cum ar fi franciscanul G.B. Martini
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Mai avem o indicațiune că Agatirșii trebuiau să locuiască departe de Dunăre, în faptul că popoarele din Tracia, de pe malul drept al fluviului, aveau despre niște împrejurări, pe care le vom vedea că se referă la țara Agatirșilor idei foarte confuze. Ele spuneau că: «dincolo de Istru pământul e cuprins de albine, care împiedică pe oameni de a înainta în calea lor.» Vom vedea că Agatirșii cultivau albinele, și Tracii, auzind despre țara cea îndepărtată unde erau albine, scorniră închipuirea că țara
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
mea este că Gosseyn este mai important decât noi. - Ai aflat ceva? întrebă scurt Patricia. Ce s-a întâmplat? Este război? Crang șovăi, apoi spuse: - În momentul în care trimiteam mesajul, acuma cinci minute, am captat o grămadă de apeluri confuze de undeva din centrul galaxiei. Nouă sute de mii de nave de război, aproximativ, au atacat capitala Ligii, în al șaselea decan. Tânăra femeie rămase un timp tăcută. În sfârșit, vorbi, cu lacrimi în ochi. - Așadar, Enro a făcut saltul! Scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
său. Dar începea să-și dea seama de ceea ce va trebui să facă într-o bună zi dacă el - și Ashargin - supraviețuiau până în acea zi fără să-și atragă o totală dizgrație. Să se țină tare. Să-și întârzie reacțiile confuze, conform metodei non-A. Instruirea prin acțiune, cu toate dezavantajele metodei. Avea convingerea că pentru câteva ceasuri bune, va fi urmărit de ochii vigilenți și calculatori ai lui Enro, care va surprinde cel mai mic semn de self control la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
acestei situații se măreau cu fiecare clipă. Trebuia să fie vorba de angajamentul menționat de Patricia Hardie și Crang, nouă sute de mii de nave de război aeriene ducând o bătălie titanică în al șaselea decant. Decant? Medită cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său. Fața lui purta o expresie puțin încântată, iar ochi păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]