62,644 matches
-
nume diferite, își însușeau un semn ce reprezenta zona respectivă și care a devenit astfel prenumele lor. În secolul al III-lea î.e.n., împăratul Qin Shi Huang a reunificat mare parte din teritoriul Chinei de azi, în acest proces de continuă evoluție socială, numele moștenit din societatea matriarhală și cel asumat în cea patriarhală au fost combinate. În următorii peste 2000 de ani cât a durat societatea feudală, s-au succedat zeci de dinastii mari sau mici. În fiecare nouă dinastie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
stupide și improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor și remanierii, e tocmai faptul, pentru mine limpede, că dl Năstase e un prost politician. Esența prizei sale actuale la mase constă în aparițiile spilcuite, în ștaiful afișat continuu, în cravata sa sugerând că e crescută din gât, de la naștere. Oamenii încă mai cred că artificialitatea înfățișării și vorbirii dlui Năstase înseamnă diplomație, politică înaltă, chiar machiavelism. De fapt, înseamnă artificial și atât, ca o fibră sintetică. România a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bibliografic solid. De partea cealaltă a mesei s-a găsit intelighenta Alina Mungiu. Ca un făcut, nici ea nu respiră când vorbește! Deși mai pițigăiat, debitul Alinei Mungiu e comparabil cu al lui Pruteanu. În vreme ce viermele mecanic o agresa verbal continuu și o amenința cu citate despre condiția de prostituată a „doamnei Mungiu”, intelighenta rozalie și bucălată, scăpând și o lacrimă, îl numea, cu suav accent moldav, „George...”. Ceea ce m-a făcut să mai înțeleg un lucru: Pruteanu, în fine încopciat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră cu un zgomot de veselă spartă, iar a treia căzu În plin Russell Square. Întunericul se așternu din nou peste oraș, rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe Poole - supraveghetorul pavilionului - Îndeletnicindu-se cu ceva suspect, pe Întuneric, În camera lui Poole. Și mai spunea că i-ar trebui o fereastră de la care să poată trage... E cam țîcnit, săracul, dar nu-i furios deloc, ci dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Poole - supraveghetorul pavilionului - Îndeletnicindu-se cu ceva suspect, pe Întuneric, În camera lui Poole. Și mai spunea că i-ar trebui o fereastră de la care să poată trage... E cam țîcnit, săracul, dar nu-i furios deloc, ci dimpotrivă... — Continuă, continuă... — Stone era convins că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acea gestică a picioarelor ei, ca pirueta exagerată a unei fete cu dizabilități mentale pe care o văzusem odată jucând într-o piesă de Crăciun la un sanatoriu. Am strâns volanul cu ambele mâini, încercând să rămân nemișcat. Un tremur continuu îmi zguduia pieptul și aproape că mă împiedica să respir. Mâinile puternice ale unui polițist mă prinseră de umăr. Un al doilea polițist își așeză chipiul plat și țuguiat pe capota mașinii, lângă omul mort, și începu să tragă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dat seama că-mi modelam reacțiile față de mașină exact așa cum o atinsese Karen pe Catherine. Erotismul posac al acesteia, distanța elegantă pe care-o așezase între vârfurile degetelor și sfârcurile soției mele, erau recapitulate în distanța dintre mine și mașină. Continuul interes erotic al lui Catherine față de secretara ei părea a fi un interes atât pentru ideea de-a face dragoste cu ea, cât și pentru plăcerile fizice ale actului sexual în sine. Chiar și așa, aceste preocupări începuseră să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de drumuri prelungiseră uriașele platforme cu mai bine de opt sute de metri spre sud. Uitându-mă atent la acest teren liniștit, mi-am dat seama că toată zona care definea peisajul vieții mele era acum mărginită de un orizont artificial continuu, alcătuit din parapetele și terasamentele înalte ale autostrăzilor și din încrengătura lor de drumuri de acces și sensuri giratorii. Acestea împrejmuiau vehiculele aflate jos ca pereții unui crater cu diametrul de mai mulți kilometri. Tăcerea stăpânea încă peisajul. Ici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru această ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde eliminatorii, soțiile șoferilor scandau fără prea mare însuflețire. Helen ședea aproape de mine, cu un braț pe după mijlocul meu, atingându-mi umărul cu fața. Stătea încruntată din pricina huruitului continuu al tobelor de eșapament sparte. - E ciudat - credeam că treaba asta e mult mai populară. - Spectacolul adevărat e gratuit. Și, arătându-i foaia galbenă cu programul, am continuat: Asta ar trebui să fie mai interesant: „Reconstituirea unui accident rutier spectaculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
drum închis. Credința deschide o fereastră către o viață viitoare, veșnică. Marii oameni de cultură, inclusiv unii filosofi, dar nu numai ei, au ajuns la aceeași concluzie. Am putea identifica unele din principalele caracteristici ale omului contemporan: stresul său în continuă creștere (izvor de neliniște și anxietate), apatia civică (exploatată din plin de politicienii demagogi și iresponsabili), atașamentul vădit pentru bunurile materiale net în detrimentul celor spirituale (bogăția fiind căutată în general în planul material al vieții), goana nesfârșită după lucruri efemere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un moment în care dezvoltarea sa era departe de a fi împlinită. Țarismul, deja contestat, nu rezistă condițiilor dificile pe care le creează conflictul (primul război mondial)”; Sistemul politic rus rămâne unul dintre cele mai arhaice din Europa, în ciuda contestării continue la care a fost supus. Imperiul rus este guvernat în mod autocratic de către țarul Nicolae II. [...] În fața regimului autocrat, opoziția este divizată: reformiștii grupați în jurul Partidului Constituțional Democrat, doresc să instaureze un regim constituțional. Ei reprezintă în Dumă (adunarea reprezentativă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
destrămării familiilor și a deteriorării mediului înconjurător. Aceste probleme provin în parte dintr-o creștere de cinci ori a producției economice începând din 1950, care a sporit solicitările umane asupra ecosistemului dincolo de limita la care planeta ne poate întreține. Urmărirea continuă a creșterii economice, ca principiu de organizare a politicii publice, accelerează prăbușirea capacităților de regenerare a ecosistemului și a structurii sociale care stau la baza comunității umane. În același timp, ea intensifică competiția pentru resurse între bogați și săraci, competiție
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pieței, guvernului și cele ale societății civile pentru a menține un echilibru dinamic între nevoile sociale adesea concurente pentru menținerea echității și ordinii esențiale, producerea eficientă a mărfurilor și serviciilor, responsabilitatea puterii în fața cetățenilor, protejarea libertății umane și inovarea instituțională continuă. Acest echilibru își găsește expresia în piața reglementată, nu în cea liberă, și în existența unor politici comerciale care să lege economiile naționale unele de altele. Acest proces se desfășoară într-un cadru de reguli ce mențin concurența internă și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în permanență un semnal de alarmă, și în special preoții, acești mentori ai spiritualității. Individualismul, acest stil de viață independent și egoist, este capabil să declanșeze un război acerb al tuturor împotriva tuturor pentru acapararea resurselor existente (aflate într-o continuă scădere). Individualiștii sunt în realitate niște solitari, care dezvoltă relațiile social-umane într-un mod superficial. Din rândul acestora se recrutează infractorii, care țin neapărat să-și demonstreze abilitățile și “inteligența” în detrimentul oamenilor cinstiți. Însă problemele societății, indiferent de natura lor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rânduri scrise în ziare nici nu încurajau spiritul civic. De aceea, constatăm în zilele noastre o acută lipsă a conștiinței civice. Românii au rămas aproape în totalitate simpli spectatori, pasivi și obosiți, asistând neputincioși, cu indiferență ori resemnare la degradarea continuă a vieții noastre sub toate aspectele ei, inclusiv materiale și spirituale. Exemplul cel mai grăitor este nepăsarea față de amploarea pe care o capătă fenomenul infracțional în România (uneori trecând mai departe deși am fost martori la un incident, vreun furt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cartea lui Pavel Coruț - „Cartea adolescentului”: „Banii mișcă lumea! Susțin în mod cinic acești indivizi. În realitate, banii, niște hârtii fără valoare proprie, niște convenții falsificabile, nu mișcă nici un fir de praf. Lumea e mișcată de legea vieții, de creația continuă de bunuri materiale și opere spirituale. Averea e mijlocul prin care putem dobândi aceste satisfacții materiale și spirituale, nu scopul vieții.” S-ar zice că acolo unde ne este inima, acolo e și comoara noastră. De aceea, nu e bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
tot poticnindu-se. Privesc în jos, prin spațiile dintre treptele de fier, la râul incolor, care transportă bucăți de gheață, ca niște nori albi. Într-o spaimă de-o clipă, mi se pare că aud ce aude ea: fiecare gol continuă în gol, fiecare ieșind, chiar cel mai mic, dă într-altul, fiece văgăună se termină în abisul infinit. O iau pe după umeri; încerc să rezist îmbrânciturilor celor ce vor să coboare și ne apostrofează: - Ei, lăsați-ne să trecem! Duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să-l lase să-și ridice fața până la ea în poală. - Mai jos! - și între timp mă privea cu ochi de diamant și voia ca eu să privesc, voia ca privirile noastre să înainteze și ele pe căi veninoase și continue. Simțeam privirea ei, care nu mă părăsea o clipă, și, în același timp, simțeam asupra mea o altă privire, care mă urmărea în orice moment și loc, privirea unei puteri invizibile care aștepta de la mine un singur lucru: moartea, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un slum din Manhattan: Cum a ajuns acolo, încătușată de un instrument de tortură? De ce e constrânsă să sufere un supliciu ceea ce este condiția ei naturală, lectura? Ce plan ascuns face ca drumurile acestor personaje să se încrucișeze în mod continuu: ea, Marana, secta misterioasă care fură manuscrisele? Pe cât poți înțelege din aluziile risipite în aceste scrisori, Puterea Apocrifă, sfâșiată de lupte intestine și ieșită de sub controlul fondatorului său Ermes Marana, s-a scindat în două grupări: o sectă de iluminați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
case de lemn cu două etaje, cu grădină, diferite și totuși la fel; din când în când aud sunând un telefon. Asta mă enervează; involuntar încetinesc pasul; ciulesc urechea să aud dacă cineva răspunde și-mi pierd răbdarea dacă țârâitul continuă. Alergând mai departe trec prin fața altei case în care sună un telefon și mă gândesc: „E un apel care mă urmărește, cineva caută în cartea de telefon toate numerele din Chestnut Lane și cheamă o casă după alta, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pare pustiu, gol. Printr-o fereastră deschisă din spatele casei se vede o cameră în dezordine; telefonul, pe masă, continuă să sune. Oblonul se trântește; perdelele rupte se prind în ramele ferestrei. M-am învârtit deja de trei ori în jurul casei; continui să fac mișcări de jogging, să ridic pumnii și călcâiele, să respir în ritmul alergării, ca să fie clar că intruziunea mea nu e cea a unui hoț; dacă cineva m-ar surprinde în această clipă, semnalul „câine care latră“ e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
roman trimite la ceva ce s-a întâmplat în afara cărții. Cu alte cuvinte, adevărata poveste începe cu zece sau o sută de pagini înainte, iar tot ce o precede e doar un prolog. Viețile indivizilor speciei umane formează o împletitură continuă, în care orice tentativă de a izola o felie trăită, care să aibă un sens separată de rest - ca, de exemplu, întâlnirea dintre două persoane ce va deveni decisivă pentru ambele - trebuie să țină cont de faptul că fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ăsta-i tare leneș, cugetă domnul J.L.B. Matekoni. Ar face treabă mai bună ca dădacă decât ca mecanic. Aveau multă treabă. Venise microbuzul unei echipe de fotbal pentru revizia generală, iar treaba cerea multă atenție. Motorul fusese tensionat de suprasolicitările continue la care fusese supus, dar asta era situația oricărui microbuz din țară. Erau întotdeauna suprasolicitate, fiindcă proprietarii încercau să înghesuie în ele orice plătitor de bilet. Acesta, care avea nevoie de niște garnituri noi, scotea un fum negru așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dea senzația că mi-o frec la greu. Dar nu sunt decât cuvinte. Fără putere. Vocabular. Dialog. — Spune-mi, zice Brandy. Tu mă iubești? Mă iubești cu adevărat? Ăsta-i tonul declarativ pe care-a vorbit Brandy toată viața. Teatrul continuu, non-stop, în direct al lui Brandy Alexander, dar din ce în ce mai în reluare pe clipă ce trece. Doar ca să-mi joc puțin rolul, iau mâna lui Brandy în mâna mea. E-un gest frumos, dar apoi mă înfricoșează riscul bolilor patogene transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]