10,875 matches
-
de cer prin dreptul fântânii. DESPRE ANCORĂ prin trupul câmpiei simt marea cum umblă că un vierme în măr oxidând lanțul greu al toamnei căutându-mi corăbiile. În imaginea din josul paginii se află prietenii lui Marin aflați într-o conversație cu acesta, adică Florentin Popescu și Mihai Macovei. Referință Bibliografica: CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM / Ioana Voicilă Dobre : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate
CARTEA CU PRIETENI (IX)- MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355489_a_356818]
-
limbă foarte supărătoare auzului sensibil, cum oamenii dobândesc deformări lingvistice, neglijențe stilistice, cacofonii, tautologii, , nedelicateți stilistice, dezacorduri. Foarte supărătoare pentru cineva care a învățat buchea gramaticii și a stilisticii. De felul cum deschizi gura și rostești prima frază într-o conversație particulară sau publică, vei fi cotat toată viața drept un om învățat sau neinstruit. De aceea, se cuvine să dăm maximă importanță acestui obiect vital pentru instruirea noastră. Stan M. Andrei a ales acest mod fermecător de a ne învăța
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
dacă mai dai în el!”. Cu asta începe ori de câte ori cineva de la noi se apropie în vreun fel. - Ai avut și dumneata ocazia să o auzi în direct? A întrebat, ușor ironic, comisarul Olaru, mai mult din dorința de a destinde conversația. - Nu. M‑a ferit Dumnezeu, că nu știu cum aș fi reacționat. Asta a spus‑o șeful de post din comuna aceea. Cu lozinca asta l‑a pus la punct și nu are curaj să se ia de ei, orice ar face
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
din vedere, erau eleganți și tineri și frumoși și binedispuși, se anunța o noapte veselă, deja începuseră bancurile și cineva a propus să stea amestecați, pentru că stăteau continuu împreună soții acasă și fiecare își dorește să mai schimbe parfumul și conversațiile sau, cine știe, prilejul de vreo pipăială pe sub masă, cînd se va mai încălzi atmosfera, s-o ivi singur. Masa era pusă în salonul de lîngă bucătărie, dar alături mai era o cameră, luminată discret, adică romantic! precizase Gabriela, unde
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
de Sta� l ținea în mână un obiect în timp ce vorbea, pe care-l învârtea continuu, de teamă să nu piardă șirul ideilor. Într-o zi, cineva luându-i obiectul din mână, scriitoarea stăpânită de teamă, nu a mai putut continua conversația. În spatele tuturor acestor manifestări ciudate stă teama, ca o umbră a ființei. Se constată că teama nu se manifestă atât de mult la oamenii lacomi care se luptă pentru a avea ceea ce le prisosește, ci mai mult la oamenii cu
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
circului toți, stau cu gura căscată să privească încleștarea dintre om și animal. Mărțina pare drogata. Nouă aventură prin catacombele imobilului are un sfârșit tragic: Oncke Marck nu mai rezistă iar Mărțina este scoasă de sub dărâmături. Finalul are loc în conversațiile gloatei, care se vor filozofice, care comentează moartea circarului păzit de leoaica credincioasa. Accidentul din subteran are ca urmare rănirea gravă a Mărținei și spitalizarea ei. Peste toate, supraviețuind în chip miraculos, centenara Olga Sâmbure, în spital este vegheata de
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
se citea pe chipul lui. O lipsă totală a dorinței făcea să emane mirosul greu al unui suflet stătut. Privirea pierduse agerimea și voiciunea de odinioară. O lipsă a mișcării sufletești îi încremenise chipul. Nimic nu mai amintea de bucuria conversațiilor de demult despre “ideile lui Platon”, sau “teză și antiteză la Hagel”. Totul devenise plat, inert... Atmosfera dădea impresia unui pian blocat pe nota “do” de jos. Atunci am realizat brusc, că de fapt el murise, murise sufletește demult. Doar
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu cărămidă, până sub nucul unde aștepta pregătit taburetul cel verde, cu lădiță și capac. Din lădiță, moșu’ Klesch scotea
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Frizerul se îndrepta de spate, cercetându-și preocupat mașina de tuns, punea la încercare cursa dinților ei mobili, apoi cobora cu gravitate vocea. Dăduse o vreme următorul răspuns: „Ți-am spus, cred, că a murit Zoltan!” Replica fusese introdusă în conversație în urmă cu foarte mulți ani. După eșecul echipei Ungariei în finala campionatului mondial de fotbal, Zoltan, vecinul lui Sibla, și-a aruncat aparatul de radio Bicaz pe fereastră și a murit de inimă rea până în zorii zilei următoare. Sibla
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
meci de fotbal, era pentru el dovada unei prostii fără margini. Destulă vreme după aceea n-a încetat să se mire de cele întâmplate, ca de o anomalie a lumii în care trăia. „Zoltan?” continua el cu o figură alungită conversația. După vreo alți ani hotărî, dintr-un motiv de mult uitat, că e momentul să schimbe vorba. „Da, mi-ai mai spus”, rostise el pe neașteptate. Împiedicat să adauge obișnuita completare la informația despre vecinul său, Sibla se văzuse o
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
vorba. „Da, mi-ai mai spus”, rostise el pe neașteptate. Împiedicat să adauge obișnuita completare la informația despre vecinul său, Sibla se văzuse o vreme pus în situația de a replica descumpănit: „Altă noutate nu am să-ți zic.” Și conversația lor se împotmolea aici de o bună bucată de timp. Asta până într-o zi, când răspunsul la întrebarea „Ce mai e de nou, Sibla?” s-a schimbat: „Ți-am spus că a murit Petrescu?” Petrescu fusese celălalt vecin al
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
pace!” După al treilea rând, lui Sibla îi lunecaseră ochelarii pe vârful nasului. Klesch se descheiase la gât și la mâneci. Clipea des din ochiul stâng, ca și cum ar fi vrut să facă semne discrete cuiva prin ușa bucătăriei de vară. Conversația urmase cu pauze mari între replici. „Klesch!...” „Da, Sibla.” „Cum a fost atunci?” „Când?” „Știi tu, cu Petrescu... Povestea aia de pomină.” „Ți-am mai spus-o cândva. Pe când eram ceva mai tineri...” „Mai povestește-mi o dată. Se cade să
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
le-ademenește, cu ghimpi ce stau la pândă”; Punți vindecătoare) Folosind termenul de gheișă... poeta are convingerea că lucrurile pot atinge desăvârșirea. Gheișele - simbol al frumuseții și eleganței supreme - sunt recunoscute ca fiind fermecătoare prin frumusețea lor, neîntrecute în arta conversației, învăluite într-un univers exotic și misterios care seduce și subjugă. Și poate - având “farmecul” gheișelor... viața ar putea fi mai blândă, mai generoasă, “unind destine-n clipe, deloc întâmplătoare..” O poetă complexă, rafinată, receptivă la forma nouă a poeziei
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
lor a decăzut mai demult din interior. Să continuăm totuși, spuse Pilat. Dacă e să-i cunoaștem să-i cunoaștem! Iubirea nu e deci lege! Aici rămăsesem. -Subscriu, spuse Iocentus. Iubirea nu e lege, ci doar iubire! Toți urmăreau însă conversația care se dezvolta între Simbinacus și procuratorul Pilat. -Să ne înțelegem spuse magistratul Comus Lucretius dintr-odată. Nu e vorba și de iubirea carnală? -Magister, carnalitatea e o fire păcătoasă, își dădu cu părerea Iocentus Maximus. -De ce ar fi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
limbi străine nu oferea decât rusa ca alternativă, am ales cu entuziasm spaniola ca limbă secundară. Grație dicției excelente și exercițiului continuu pe muzică acompaniată la chitară, prindeam totul din zbor. Noi, „fetele” lui Amadeo, presăram deja cuvinte spaniole prin conversațiile private. Luam cursurile de spaniolă mai abitir în serios decât cadrele didactice, care mai simpatizau cu chiulul, că doar nu eram la filologie. La rândul ei, profa ne tachina ocazional, pe motiv că uzam sudamericanisme (ziceam „gio” în loc de „jo” și
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
trebui să avem mai multă vreme ca să depozităm în cărți, acea taină a scrisului, care înregistrează, compară, adaugă încoronarea efortului creației, căutând înțelepciunea adunată în timp. Într-o lume în care există puțină comunicare, pentru a trage vreun profit din conversație, cartea poate deveni un mijloc de dialog cu aceia pe care îi descrie, autorul ei fiind un partener, pe care să-l poți asculta cu mintea și cu inima. Iar la întrebarea pe care ar vrea să o pună cineva
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
se poate de calmă, în timp ce-și aduna hârtiile și le punea într-o anumită ordine. - Mda, așa este! a admis magistratul oftând. Ai studiat dosarul... Ce zici, domnișoară, le dăm drumul ori dispunem arestarea? a schimbat el subiectul conversației în timp ce se așeza pe scaun. - Asta e treaba dumneavoastră... Eu consemnez, nu judec și nu mă pronunț, domnule jude! i-a răspuns ea zâmbind ironic, dar oarecum complice la încercarea lui de a-i afla părerea. „Hm! El este atât
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
adresa cu „Agentule” din prima zi când îl întâlnise, tot aici, cu vreo trei-patru ani în urmă. „Ce-nvârți, flăcău?”, îl întrebase el atunci, nu că ar fi vrut să știe neapărat, ci doar ca să dea un punct de pornire conversației. „Îs agent de vânzări la ... ”, încercase Milică să dea un răspuns mai detaliat, dar n-apucase, întrucât Procuroru' îl întrerupsese, rostind înveselit: „A!... Agent, deci!... Hai să trăiești, Agentule!”, în timp ce-și ciocnea sticla de bere de a sa
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
-o pe doamna Nicula ce părere are despre Belgia. “Este ca o grădină civilizată - răspunde fata preotului Tatu - cu oameni politicoși, prietenoși, civilizați. Mă simt foarte bine când merg acolo”. Doina Nicula a învățat engleza și franceza la nivel de conversație. Poliglotul familiei era însă soțul ei: “Emilian vorbea cursiv germana, italiana și spaniola, dar nu vorbea engleza. Fiul meu l-a moștenit - zice Doina -, el are o pasiune exacerbată pentru limbile străine. Vorbește perfect franceza, neerlandeza (limba care se vorbește
TEMNIŢĂ PENTRU SPOVEDANIE! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355682_a_357011]
-
toate zilele și merse să aprindă focul în șemineu. Apoi la baie se spălă pe mâini și intră în bucătărie să-și pregătească ceva de mâncare. Discuția cu Georgeta îi era încă vie în memorie. Încerca să-și reamintească toată conversația și chiar reacțiile colegei sale din timpul dialogului. Oare ce-o fi nemulțumit-o într-atât pe Georgeta încât era așa de iritată când i-am relatat ce s-a întâmplat în bar? Doar ea mi-a spus că sunt
CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346163_a_347492]
-
ceară pe-al tău! Că nu eu am luat-o de nevastă. - Să mi-l ceară, mai zise Lică, având ochii scăldați în lacrimi, la gândul pufuleților pe care avea să-i mănânce și blestemând în minte diagrama cauză-efect. După conversația cu prietenul său, Suflețel însă părea că renăscuse. Scăpase de depresia pe care-o plimba după dânsul de dimineață și, gândind cu satisfacție la avansarea ce-l păștea - la propunerea lui Lică, desigur - și la ce-o să facă el cu
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
închine la pragul castelului lor de primitivă faimă și să laude măcar un pic portăresele pentru care minciuna drept complezență este ce-i drojdia pentru pâine! Cândva, eu personal, nu mă întâlneam cu aceste furci caudine în fața niciunei personalități. Aveam conversații libere, scriam cu seriozitate, prețuire și obiectivism despre ele. Multe mă sunau uneori, îmi transmiteau unele știri, ne întâlneam, colaboram... Azi, vremurile acestea sunt în pericol de a deveni numai o istorie dacă nimeni nu le dă peste nas celor
ARTIŞTI ŞI GRAURI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368888_a_370217]
-
a distrat când nepotul domnului Bonte, un flăcău de vreo zece ani, blond spre roșcovan, îl învăța pe bunic cum se pronunță corect cuvântul Gembloux, accentuând pe fonetica cuvântului în limba franceză. Ei studiau la școală cu vorbire franceză și conversația lor numai cu noi se făcea în română, între ei copiii vorbeau în franceză. Casa copiilor familiei Bonte era una cu un etaj, placată cu cărămidă aparentă în culori intercalate de bej și marou de diverse nuanțe. Era ca peste
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
o apă neagră care nu-și mai găsește locul în matcă. Grăbise instinctiv pasul și ajunsese abia respirând să apese pe clanța ușii farmaciei. Înăuntru două fătuce în hălățele albe stăteau la taifas, iar la ivirea lui își întrerupseseră nemulțumite conversația. Nu se mai dau azi compensate, îl luase în primire, una dintre ele. Ne-am făcut plafonul mai adineauri. Veniți și dv. mai devreme, ce Dumnezeu! Dacă nici la pensie n-aveți timp, atunci când?... Andrei Azuga voise să-i dea o
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
ei nu cunoșteau mai nimic din „regulile casei”... Nea Mitică, la vremea aceea tânăr cu suflet mare și de felul lui săritor atunci când era nevoie - doar crescuse în spiritul unei familii de ardeleni cinstiți și cu frică de Dumnezeu - auzind conversația, s-a apropiat de dânșii oferindu-se să le dea o mână de ajutor: „Doamnă, vă aduc eu apă! Dar va trebui să beți din gamela mea...” Și așa a făcut! Vesela folosită în lagăr semăna cu cea din unitățile
„DACĂ VREI SĂ REUŞEŞTI ÎN VIAŢĂ FĂ-ŢI CEL PUŢIN UN PRIETEN EVREU!” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370915_a_372244]