6,252 matches
-
era sigur: tentativa sa precipitată de seducție fusese un pas greșit. Confuz, alese să se retragă imediat. Cum vrei! îi spuse, ridicând mâna ca s-o calmeze. Nu intenționam deloc să te jignesc... Noapte bună! Se răsuci să plece spre cortul său, iar ea nu-i răspunse, nu-l reținu. Dar, după câțiva pași, ceva în el se răzvrăti: nu-i plăcea să se despartă astfel de ea, să trebuiască să poarte cu el în viitor, ca ultimă imagine a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
își lăsă capul pe o parte, voind parcă să păstreze acea mângâiere. O sărută din nou, până ce focul ce se aprinsese în el îl făcu să o prindă pe după umeri cu un braț și să se îndrepte împreună cu ea spre cort. Deși, dintre cărările ce tăiau tabăra, o aleseseră pe una dintre cele mai puțin bătute, câțiva războinici ce rămăseseră lângă unul dintre puținele focuri încă aprinse îi văzură trecând înlănțuiți și își dădură coate, schimbând câte un început de zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi demnă de pana lui Homer, dar te scutesc de ea. Ca să n-o mai lungim, acolo, Eudoxiu a reușit, nu fără a face mai întâi mai multe tentative inutile și nu fără să aștepte binișor, să intre în cortul lui Atila și să-i vorbească. Iar Divicone al nostru era prezent. Solicitat de Etius să-i confirme cuvintele, bagaudul încuviință din nou energic, apoi începu să vorbească pe un ton gros, dar hotărât: — E adevărat. Eudoxiu i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de saxoni, adăpostise mulți refugiați din zonele de câmpie și se pregătise în vederea unui posibil asediu. Și, într-adevăr, o mare armată de barbari se oprise câteva zile în zonă, săvârșind devastări groaznice, mai apoi însă, într-o dimineață, ridicase corturile și plecase spre miazănoapte; lugdunensii nu se simțeau, totuși, în scăpați de pericol, fiindcă alte bande numeroase fuseseră, de asemenea, observate ici și colo, în întreaga Sequania. Când Sebastianus și tovarășii săi intrară prin marea Poartă de Miazăzi, permisele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o piață largă, dominată de turnul Catedralei. Acolo, se treziră cu brutalitate față în față cu durerea cetății asediate. O duhoare de gunoaie, fum, sânge și excremente îi primi încă de la colțul străzii. întreaga zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse în tot felul de treburi, dintre care unele își țineau copilașii la sân. Din multe corturi se auzeau vaietele celor suferinzi. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zonă era ocupată de zeci de corturi, care, mici baracamente, în mijlocul cărora se mișcau figuri spectrale: soldați, călugări, voluntari, copii în zdrențe și femei prinse în tot felul de treburi, dintre care unele își țineau copilașii la sân. Din multe corturi se auzeau vaietele celor suferinzi. Pe un car la care fusese legată o mârțoagă bătrână - era limpede că scăpase de măcelar numai ca să poată îndeplini funcția aceea macabră - erau aruncate de-a valma cadavre, în așteptarea ultimei călătorii către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl apucă de un braț și îl însoți până la fereastră. Deschizând canatul, îl invită pe oaspete să se apropie și îi prezentă, în lumina neutră și curată a primelor ceasuri ale dimineții, spectacolul pieței de dedesubt, unde printre înjghebările de corturi pe care Sebastianus le traversase la venire, se vânzolea în jurul focurilor o mulțime alcătuită din sute de bărbați, femei și copii. Dinspre apus venea o briză slabă, care însă nu reușea să împrăștie miasmele ce se înălțau din bivuacurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de asemenea dimensiuni! Corturile, printre care zări un adevărat furnicar de războinici, se întindeau haotic pe o mare suprafață din câmpie, iar adăposturile extrem de variete arătau clar cât era de eterogenă acea armată: pe lângă numeroasele corturi ale demnitarilor huni, mari și de formă asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai văzuse niciodată o tabără de asemenea dimensiuni! Corturile, printre care zări un adevărat furnicar de războinici, se întindeau haotic pe o mare suprafață din câmpie, iar adăposturile extrem de variete arătau clar cât era de eterogenă acea armată: pe lângă numeroasele corturi ale demnitarilor huni, mari și de formă asemănătoare celor persane, Sebastianus văzu, cu surprindere, yurtae de fetru, tipice pentru popoarele îndepărtate ale stepei, apoi conglomerate de barăci, ridicate ca vai și amar, și o mulțime de pânzeturi multicolore, în fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fumurile bivuacurilor, în jurul cărora se înghesuia o mulțime despre care Sebastianus, deprins cu viața militară și bun cunoscător al obiceiurilor barbarilor, știa că e formată din războinici în repaos, femei din toate rasele cunoscute și chiar copii. Dincolo de marginea spațiului corturilor, se puteau vedea hoarde de armate pe jos sau călare, care, încolonate uneori de-a lungul drumeagurilor, dar de cele mai multe ori mărșăluind dezordonat peste câmp, arborau adevărate desișuri de lănci. Chiar și de la distanța aceea, hainele felurite ale războinicilor dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Chiar și numeroasele adăposturi mobile, făcute din scânduri ori răchită, vizibil abandonate pe câmpul de luptă, și ruinele, pe jumătate carbonizate, a două turnuri rudimentare de asalt stăteau ca mărturie încrâncenării cu care se dăduseră luptele în acel loc. De la corturile câtă frunză și iarbă, de la hoardele în marș sau aflate în așteptare în câmp, se înălța ecoul acela ca un foșnet răsunător, în felurite forme, continuu, pe care Sebastianus și tovarășii săi îl auziseră pe când se apropiau de bastion: strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
gamele sau bătaia ritmică a ciocanelor izbind în nicovale, a securilor mușcând din trunchiurile de lemn - mii de zgomote diferite care alcătuiau acel ecou. într-un cuvânt, respirația imensei armate a lui Atila. Aproape imediat, Sebastianus căută cu privirea printre corturi pe acela al regelui hun. Sangiban îi citi gândul: — E acolo jos, spuse, arătând cu degetul spre unul mai mare decât celelalte, ridicat în apropierea drumului spre Lutetia Parisiorum. Pe cupola sa era arborat un stindard mare, purpuriu, bătut ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se apropiau și după norul de praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce ducea spre sud. în aer se auzea, ca un tunet difuz, înăbușit și deformat din cauza distanței, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cădere cavaleria romano-vizigotă, care, totuși, nu-și întrerupse cursa. Câteva detașamente hune înaintară să o înfrunte, altele în schimb, hotărâră să oprească și să se retragă, evitând ciocnirea. Sebastianus își dădu seama că dușmanul era cuprins de panică: în tabără corturile erau demontate cu febrilitate, carele erau încărcate în cea mai mare grabă și cu furie și țâșneau imediat, ciocnindu-se unele de atele în toată confuzia aceea, iar animalele fugeau din îngrădituri fără ca cineva să le urmărească; cei mai mulți dintre huni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curând grupuri de călăreți ce fugeau trimițând săgeți către urmăritorii lor și traversând într-o goană nebună tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană și își încheia devastările, Sebastianus își întoarse privirea spre sud-est, în câmpie, unde începeau să se zărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Balamber, care nu se ocupa deloc de ea în timpul marșurilor lungi, nu o întreba nimic, dar se obișnuise să o găsească alături de bivuacuri, după cum, la căderea nopții, culcată aproape de locul unde dormea el, învelită uneori în niște zdrențe ale unui cort pe care le folosea și ca manta și pe care le procurase, ca și mocasinii din piele de berbec ce acum îi proteja picioarele, de la vreun războinic din mingan. Nu vorbea mult, nu povestea nimic despre sine; însă în prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
glas șovăitor. Balamber abia de întoarse capul spre el; pe urmă, trăgând de frâu, își urni calul. Da, spuse întunecat la față, trecem înapoi râul. — Și răniții? — N-ai auzit ce a zis Onegesius? O să facem ce putem, nu? 24 Cortul cel mare al lui Flavius Etius era atât de ticsit, încât numeroșii ofițeri romani prezenți și încă și mai numeroasele căpetenii ale contingentelor barbare stăteau, practic, umăr lângă umăr. O mulțime de bărbați cu arme diferite și îmbrăcăminte diferită, aparținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru a se orienta în teren. în sfârșit, dizolvă adunarea, invitându-i pe toți să-și recupereze forțele în vederea bătăliei ce avea curând să înceapă; îi reținu, totuși, pe Sebastianus și pe Metronius. Ceilalți ofițeri romani și toate căpeteniile părăsiră cortul fără să stea pe gânduri; Theodoric și fiul său ajunseră ultimii la ieșire, iar cel dintâi se întoarse spre Magister militum. — Nu am încredere în Sangiban și în alanii lui, spuse cu fermitate. Dacă fug mâine, bătălia e pierdută. Etius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rămas bun și plecă împreună cu fiul său. După ce plecară toți capii și generalii, nu mai rămaseră decât bătrânul secretar al lui Magister, un servitor tânăr și două gărzi de corp uriașe, impasibile. Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se lăsa din nou tăcerea, spartă doar, din când în când, de pasul cadențat al paznicilor de rond și de vocile scăzute ale soldaților adunați în jurul unui bivuac din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nou pumnalul pe masă, îi salută pe amândoi și îi lăsă liberi. — Acum să mergem să dormim, încheie, punând o mână pe umărul lui Sebastianus, mâine va fi o zi grea. Trecând printre fâșiile de pânză ce închideau intrarea în cort, Sebastianus regăsi cu plăcere aerul ușor al nopții. Furtuna diminuase puțin căldura pe care soldații o simțiseră atât de apăsătoare, iar vântul limpezise văzduhul, aducând în dar spectacolul primului pătrar de lună și al unui cer presărat cu o puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spectacolul primului pătrar de lună și al unui cer presărat cu o puzderie de stele. Peste tot, în jurul celor doi ofițeri, se întindea tabăra imensă - rezultat, de fapt, al unirii mai multor tabere, întrucât la tabăra unităților regulate romane, cu corturile dispuse în șiruri mai mult sau mai puțin paralele, protejate de carele cu efecte și provizii, se alăturaseră, ca pe o tablă de șah, acelea, mai puțin ordonate, ale diferitelor contingente aliate; în întunericul nopții pâlpâiau, așadar, sute de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci! — Și ție. O clipă mai târziu, în trap mărunt, Metronius se îndepărtă călare împreună cu tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase urmărind cele două siluete câtă vreme le mai putu zări în depărtare, până ce se pierdură la orizont, printre șirurile de corturi. îi făcu apoi semn ordonanței sale și o porni către cort. — Să mergem la culcare, Vitalius; așa cum a zis Magister, mâine o să fie o zi grea. 25 Campus Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se îndepărtă călare împreună cu tânăra sa ordonanță. Sebastianus rămase urmărind cele două siluete câtă vreme le mai putu zări în depărtare, până ce se pierdură la orizont, printre șirurile de corturi. îi făcu apoi semn ordonanței sale și o porni către cort. — Să mergem la culcare, Vitalius; așa cum a zis Magister, mâine o să fie o zi grea. 25 Campus Mauriacus. Acela era locul: nimic mai mult decât o răscruce în mijlocul pustiului, unde se ridicau ruinele unui construcții foarte vechi, o stație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]