3,539 matches
-
într-un aluniș, și făureau "piatra scumpă". Aceste două zile închinate șarpelui Alexiile și Ziua Crucii împărțeau anul calendaristic în două jumătăți antagonice: iarnă / vară, lumină / întuneric, fertilitate / sterilitate, viață / moarte.346 c. Imaginea-cronotop În legendele românești, șarpele este preexistent cosmosului, ridicându-se deasupra apelor primordiale odată cu Arborele cosmic: "La începutul începutului, din hău acela de ape, șarpele a ieșit odată cu copaciu acela mai mare din ape, încleștat în rădăcinile lui. Întrebat de Fârtat cine este, a căscat gura mare și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a căscat gura mare și a lepădat pe Nefârtat, care a răspuns în locul șarpelui: Cine să fie, ia Fârtatu tău! Iar Fârtatu i-a zis: Tu ești Nefârtatu!"347 Într-o altă legendă, șarpele este creat de Nefârtat, la zidirea cosmosului: "După ce Nefârtatu a scos pământ din fundu apei și Fârtatu a făcut turtița de pământ pe care s-a odihnit, Nefârtatu s-a jucat noaptea cu pământ și a făcut pe șarpe, care l-a sfătuit pe Nefârtat să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
STRUCTURĂ 114 ȘI FUNCȚIONALITATE 114 II.1.2. SEMNUL POETIC PREDICAȚIE ȘI DEVENIRE 116 II.2. DISCURSUL POETIC 117 II.2.1. SISTEME DE SEMNE 117 II.2.2. INSTANȚE DISCURSIVE 119 II.3. PARADIGMA POETICITĂȚII 125 II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
crengile ard, în explozii de flori/ azi fluviile cântă, azi toate fetele sunt frumoase/ și mi se-ngăduie, trebuie/ să-i spunem fiecărei fete te iubesc!/ abia acum după o așteptare de mii de anii." Gh. Tomozei mai scrie despre cosmos, despre regăsirea Atlantidei (fără vreo semnificație simbolică), despre pământul însorit, despre Cuba eliberată: "Teba nu știe să râdă ca un cântec alb de stea/ Cuba/ da". Nu reușește să transfigureze lumea pe care o reprezintă; după cincisprezece ani de exercițiu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lună luminos de mare/ S-a inversat lumina/ Parcă de acum răsare numai luna și în soare". Satul ardelean apare uneori într-un peisaj de început de eră iarba crește până la burta cailor și florile de toate neamurile se împreună. "Cosmosul meu" este leagănul acestui univers, în care poetul vorbește de o ciudată pășune a Ardealului cu arbori străvechi, cu scorburi mari, cu viespi și roiuri de furnici care vor năvăli: "să-mi spargă pieptul cu fântâni/ și-n hohote să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este invers proporțională cu durata, de aceea piramidele, ne spune poetul, "au însemnat viteza cea mai leneșă,/ privirea cea mai lungă./ O mumie de faraon e o bucată de piatră./ Faraonul de carne a văzut Egiptul/ Faraonul de piatră vede cosmosul." ("Câteva generalități asupra vitezei"). Lirismul în această situație este generat de înlocuirea unei valori (Timpul) cu o alta (Viteza) de care este legată printr-o relație matematică, permițând definirea unei mărimi prin cealaltă; astfel, o durată foarte mare presupune o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
puterea zero, reprezintă, așa cum demonstrează Nichita Stănescu prin cuvinte, mulțimi numărabile, valori discrete; la puterea unu, mulțimile devin nenumărabile, ele reprezentând puterea continuului; și neobosit definește infinitul; El e înăuntru. O, nimic nu e/ în afară. Totul e înăuntru./ însuși cosmosul nu există decât/ înlăuntrul său." Și pentru că Aleph la puterea Aleph este o abstracțiune, ea nu poate fi reprezentată, deci ea " Nu este cu putință". În "Poemul al VI-lea", încearcă poetizarea puterii continuului sau a discontinuității materiei: "Numerele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de dragoste a copiilor" (Constanța Buzea) "Vai, tatăl meu, el, iubitorul... chinuit își ascunde neliniștea printr-un extaz" (Gabriela Melinescu). "Câte suflete se răsucesc în mine?/ ale cui sunt oare?/ Câte ecuații necunoscutele/ în vase,/ pe sol,/ pe Selene,/ în cosmos" (Veronica Porumbacu). 2 Uneori poetul se simte: " un uriaș animal preistoric,/ un arheopterix ce-a nimerit, să spunem, pe bulevard,/ are aripi, labe și gheare,/ într-o labă ridică receptorul telefonului public/ și se uită la el de la mare distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
subiect-obiect al cunoașterii, din perspectiva mai multor discipline, a mai multor metode. Am încercat să-i învățăm pe elevii noștri să descopere esența lucrurilor, adică acea parte ce rămâne mereu ascunsă, ocultată de aparență, de măștile pe care umanul și cosmosul le iau mereu. Dincolo de "mască", esența omului și a lumii e aceeași, dar, de cele mai multe ori, ea rămâne un "mare anonim". Științele, artele, religia, mitologia, mărturisesc toate unul și același adevăr. Din această perspectivă, "disciplinele", prin informațiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
certitudinea absolută sunt semnele unei atitudini ce nu se înscrie în câmpul transdisciplinarității: "Cultura transdisciplinară este cultura interogării perpetue ce însoțește răspunsurile acceptate ca temporare" (B.N.,1999, p. 143). 2.2.3. Viziunea transdisciplinară despre om a. Locul omului în cosmos "Nu știm de ce ne aflăm pe acest Pământ. Nu știm care e sensul vieții noastre. Însă, în mod ciudat, cineva în noi știe toate astea, ca pe o Evidență Absolută." (Basarab Nicolescu, Rădăcinile libertății) Principiul antropic sugerează existența unei corelații
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Pământ. Nu știm care e sensul vieții noastre. Însă, în mod ciudat, cineva în noi știe toate astea, ca pe o Evidență Absolută." (Basarab Nicolescu, Rădăcinile libertății) Principiul antropic sugerează existența unei corelații între apariția omului (a vieții inteligente în cosmos) și condițiile fizice care guvernează evoluția universului nostru. Totuși, e hazardat să concluzionăm că universul ar fi fost conceput special pentru a permite apariția oamenilor ca observatori inteligenți, după un proiect predeterminat. Principiul autoconsistenței, care pare să guverneze evoluția universului
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
centrul, ci "o verigă a unei Realități care îl înglobează, un participant la structura dinamică, evolutivă a universului" (B.N., 2002a, p. 90). Chiar dacă pare un fenomen "periferic", omul pare totuși să fie necesar pentru autoconsistența Totului. Căci dacă omul și cosmosul formează un întreg, atunci " Nașterea de sine a Universului (ca autogenerare) și nașterea de sine a omului sunt inseparabile" (B.N.,1999, p. 88). Și totuși, omul are o poziție specială: dacă infinitul mic și infinitul mare ascultă de aceeași coerență
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
eficiența de dragul eficienței, ci fapta autentic creatoare. B. În planul relațiilor interumane comunicarea autentică cu ceilalți (adică ceea ce Basarab Nicolescu numește transnaționalul, transreligiosul, transculturalul). C. La nivel planetar colaborarea armonioasă cu natura (și nu exploatarea ei), dar și unitatea cu cosmosul. d. O nouă societate. Transumanismul "Cu cât se consumă mai mult, cu atât se ființează mai puțin." (Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest) Preocuparea societății trebuie să fie pentru om. Progresul tehnico-științific contemporan nu a dus la o ameliorare autentică a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a exista devine a fi) integrat (unit cu sine) ființă armonioasă armonizarea dimensiunilor: mental, emoțional, fizic integrat social armonie între: lumea exterioară (efectivitate) și lumea interioară (afectivitate) permite găsirea locului personal în varietatea contextului social integrat cosmic armonie om Natură (cosmos) permite găsirea locului în cosmos (destinul planetar al omului) A CUNOAȘTE (a ști devine a înțelege) gândire transdisciplinară (pe baza logicii terțului inclus) cunoaștere transdisciplinară (înțelegere): realizarea de punți între științific și umanist) spirit interogativ înțelegerea (leagă a ști de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
integrat (unit cu sine) ființă armonioasă armonizarea dimensiunilor: mental, emoțional, fizic integrat social armonie între: lumea exterioară (efectivitate) și lumea interioară (afectivitate) permite găsirea locului personal în varietatea contextului social integrat cosmic armonie om Natură (cosmos) permite găsirea locului în cosmos (destinul planetar al omului) A CUNOAȘTE (a ști devine a înțelege) gândire transdisciplinară (pe baza logicii terțului inclus) cunoaștere transdisciplinară (înțelegere): realizarea de punți între științific și umanist) spirit interogativ înțelegerea (leagă a ști de a fi; transpune cunoașterea în
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
estetic) cultura transdisciplinară (creează punți între științele realiste și științele umaniste) înțelegere care determină atitudinea și comportamentul social (leagă cunoașterea de etic și estetic) înțelegerea locului și a rostului omului în lume înțelegere care determină atitudinea și comportamentul față de Natură (cosmos) A FACE (a acționa devine a crea) atitudine comportament acțiune comunicare atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranță comportament transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
transdisciplinar făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) atitudine: transculturală transnațională transreligioasă făptuire (acțiune) ca gest creator (deopotrivă etic și estetic) comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terțului) atitudine, comportament și făptuire (acțiune) în armonie cu Natura (cosmosul) Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel: a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă, adică o entitate integrată (unificată cu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel: a da un sens / a conferi valoare existenței înseamnă a deveni o ființă, adică o entitate integrată (unificată cu sine, cu societatea, cu cosmosul, prin integrarea terțului / sacrului); a da un sens / a conferi valoare cunoașterii înseamnă a înțelege (a cunoaște prin intermediul terțului / sacrului); a da un sens / a conferi valoare acțiunii (ca atitudine, comportament, faptă și comunicare) înseamnă a crea (a acționa prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a te recunoaște pe tine însuți în chipul celuilalt" (B.N.,1999, p.158). Dar această recunoaștere înseamnă, de fapt, recunoașterea în ființa interioară a celuilalt, a nucleului său sacru. Asumarea terțului ne construiește, apoi, o viziune diferită despre Natură, despre cosmos. Este cea care ne face să trăim în armonie cu natura: omul nu stăpân al naturii (pe care o posedă, o exploatează după voie), ci ca ființând într-o natură vie, "iar natura vie este matricea nașterii de sine a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
p. 78). Mediul este "cuibul" care naște ființa. O adevărată educație ecologică nu e posibilă în afara actualizării în ființa noastră a ceea ce unește omul și universul. Actualizarea, în ființa omului, a terțului este deopotrivă condiția găsirii adevăratului său loc în cosmos. b. A învăța să cunoști " Acțiunea de a privi presupune doi termeni: cel ce privește și cel ce este privit. De unde vine mirarea, dacă nu de la includerea terțului?" (Basarab Nicolescu) A învăța să cunoști înseamnă, de fapt, a învăța o
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
făcut omul după chipul și asemănarea sa, opera artistică constituie, la rândul, ei un autoportret al artistului creator; așadar, cum putem reface "chipul" creatorului din spatele creației sale? Operele literare, muzicale, plastice nu sunt decât fețe diferite ale artistului creator, așa cum cosmosul și omul nu sunt decât fețe diferite ale creatorului. Problema legată de măștile omului social a generat o dezbatere aprinsă despre epocile totalitariste din istoria omenirii, pornind de la lectura unui fragment din Cartea Facerii și din povestirea lui Andersen, Hainele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
of a self-portrait of the author. How could we rebuild the "image" of the of the author behind all his creation. The art works (in literature, music, painting and sculpture) are but different faces of the creative artist, thus the cosmos and the human being are but different faces of the divine creator. The topic concerning the masks of the social human being produced an ardent debate on the totalitarian periods in the history of mankind: a fragment from the Bible
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă Emilia Jivanov găsește o soluție salutară pentru a îmbrăca scena pe măsura
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el cu puterea sa de creație) are simbolistica ei, pe care o putem descifra în filmul Ana În viziunile lui Hildegarde din Bingen (sec. XII) biserica apare cu chip de femeie, iar pentru Durand, episcopul de Mende, ea simbolizează micro cosmosul și sufletul omenesc. În alte viziuni biserica e simbolizată de o corabie. Și acest simbol figurează în film, la final. Cei doi protagoniști plutesc pe un fel de bastiment deasupra căruia, ac un catarg, se află eboșa unei turle de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
metalingvistică - a creației stănesciene. Eul liric se situează în centrul acestui univers „pulsatoriu“ (când mai larg, când mai aproape), ca punct fix și prezență demiurgică mai întâi (în jurul meu) și ca „axis mundi“ mai apoi. Abia ivit în lumină, noul cosmos își împrumută culorile și armoniile sonore din universul lăuntric, devenit deodată neîncăpător, al celui îndrăgostit. Mișcarea ascendentă a eului spiritual ce a descoperit dragostea este sugerată prin motivul privirii (și privirean sus țâșni) și prin cel al auzului, care deschid
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]