13,488 matches
-
tocmai drept și o gură foarte senzuală. Purta un costum de bună calitate, dar care părea cam neîngrijit. Ai fi zis că-i burlac, și totuși ceva În felul lui de-a fi Îi dădea aerul unui om Însurat. — Intrarea costă un șiling, Îl Întîmpină la poartă o cucoană În puterea vîrstei. Dar n-ar fi cinstit să nu vă spun că dacă mai așteptați cinci minute, puteți intra cu preț redus. Mă simt datoare să-i avertizez pe cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să nu-mi cumpere clientul meu chiar toate cărțile, mai ales că pleacă la țară. — SÎnt cărți despre arhitectura peisajului? — Exact. Da, domnule, e o artă care s-a pierdut. Nu e vorba doar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
răspunzător pentru declinul spiritual din vremurile noastre. El este cel care s-a înstrăinat de semenii săi, de natură și chiar față de Dumnezeu. Este vorba numai de opțiunea lui, alegând ceea ce i se pare mai ușor. Sloganul potrivit căruia „timpul costă bani” nu face altceva decât să cultive goana după bani și să o justifice. Acesta se dovedește însă foarte păgubos pentru personalitatea noastră, ducând în final la imoralitate și ilegalitate. De aceea, se impune cu necesitate să acordăm puțin din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
PSD. Numai că PSD - deși ca partid social-democrat ar fi urmat să fie interesat de soarta clasei mijlocii - a făcut o alegere pragmatică precisă. Clasa mijlocie reprezintă încă o minoritate, în timp ce săracii sunt mulți și includerea lor în bazinul electoral costă puțin. Reprezentând dimpotrivă un bazin electoral imens, sărăcia pare să fi înclinat determinant balanța în alegeri. În concluzie, dacă se va dovedi flagrant că au fost furate recentele alegeri, tânăra democrație va avea în mod cert de suferit prin această
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dolari afirmându-se că sunt de «nivel occidental » nu mai valorează doi bani! Oameni ai puterii de la începutul deceniului nostru au încasat mari comisioane în valută, prin BANCOREX pentru a aduce în țară un produs deja expirat! Care, pe deasupra, îl costă pe contribuabilul doritor de călătorii o sumă frumușică de circa 500000 de lei. Stai și te minunezi de vilele care au apărut ca ciupercile în stațiunile montane sau la marginea orașelor. Dar e bine să știm că o parte dintre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
un act facultativ, ci este un act obligatoriu”. Cultura nu trebuie neglijată niciodată. E o cerință intelectuală și o nevoie sufletească și nu un lux, care trebuie să preceadă acțiunea. Este inadmisibil ceea ce au sugerat unii politicieni, susținând că aceasta costă bani. Nu avem nevoie de o astfel de viziune pragmatică asupra culturii. De ce e importantă cultura? Fără cultură, oamenii sunt simple mașini vorbitoare și care gândesc la fel, conform «programării» lor. Ei cad astfel ușor în plasa altora mai bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o baie cu cadă și veceu. În respectiva baie și intră, se spălă pe mâini și se așeză pe veceu, care era probabil cel mai scump obiect din apartament. Un Kigano Ito VXA -T 1800. Un monstru sacru al veceurilor, costase 8600 de dolari și avea: - douăzeci de programe de tras apa și șters la cur; - nouăzeci de voci; - procesor de patru gigahertz; - program de autocurățare cu trei viteze; - program de autodezinfecție; - creier electronic; - fön cu zece viteze; - treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de fericirea altora, dar nu prea îmi stă în fire, așa că atunci când cineva a pus inevitabila casetă cu Bregovic am ieșit afară, chipurile să respir puțin. Stăteam pe mal și mă uitam la lac, calculând cam cât avea să mă coste benzina până în Germania, când din spate am auzit niște pași, apoi o voce. - Alex, rosti. Era Anca. M-am ridicat și am făcut un pas înspre ea. Apoi m-am oprit. Din ochi îi ieșeau flăcări și fum. - Scuză-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi, de lemn, aveau tapițerie roșie, iar pe masa din lemn negru de tec erau un pahar gol și o scrumieră. Pe pereți erau atârnate un tablou înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
că-s pentru logodne. Domnul J.L.B. Matekoni rămase tăcut. Apoi zise: — Diamantele sunt cam scumpe, nu-i așa? — Foarte scumpe, răspunse una dintre educatoare. O mie de pula pentru un diamant micuț, micuț. Mai mult, replică domnul Potokwane. Unele diamante costă două sute de mii de pula. Un singur diamant. Domnul J.L.B. Matekoni păru deznădăjduit. Nu era un bărbat meschin și dăruia cadouri cu același drag cu care dăruia din timpul său, dar era împotriva irosirii banilor și i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Sper că voi avea destui bani. Dar bineînțeles c-o să ai, îl liniști Mma Ramotswe. La bijutier găsești și unele foarte ieftine. Sau poți să plătești în rate... Domnul J.L.B. Matekoni se învioră imediat. — Am crezut că-o să mă coste mii și mii de pula, spuse el. Poate cincizeci de mii de pula. — Firește că nu, replică Mma Ramotswe. Sunt și unele foarte scumpe, evident, dar sunt altele foarte bune, care nu costă prea mult. Am putea merge să aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
imediat. — Am crezut că-o să mă coste mii și mii de pula, spuse el. Poate cincizeci de mii de pula. — Firește că nu, replică Mma Ramotswe. Sunt și unele foarte scumpe, evident, dar sunt altele foarte bune, care nu costă prea mult. Am putea merge să aruncăm o privire. La magazinul Judecata de Apoi, de exemplu. Au sortimente variate. Zis și făcut. În dimineața următoare, după ce Mma Ramotswe termina de trecut în revistă corespondența de la Agenția de detective, urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scoată la capăt Mma Ramotswe. Dacă Mma Ramotswe ar dispărea din peisaj, problema s-ar rezolva de la sine. Dacă ar putea... Nu, e un gând oribil, în plus, probabil, nu-și poate permite să tocmească un vraci. Îndepărtarea unei persoane costă mult și, oricum, e mult prea riscant. Oamenii vorbesc, iar poliția ar interoga-o și nu-și putea imagina nimic mai groaznic decât închisoarea. Închisoarea! Ce-ar fi dacă Mma Ramotswe ar ajunge la închisoare pentru câțiva ani? Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
orice semnătură de pe orice document legal. Domnul J.L.B. Matekoni nu-și călcase cuvântul în viața lui. Își făcuse o regulă în afaceri, să nu promită ceva unui client și apoi să nu se țină de cuvânt. Uneori asta l-a costat destul de mult. Dacă i-a spus unui client că reparația va costa trei sute de pula, atunci nu-i va cere sub nici o formă mai mult, chiar dacă ulterior descoperea că lucrarea a durat mult mai mult. Și, de obicei, chiar dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cuvântul în viața lui. Își făcuse o regulă în afaceri, să nu promită ceva unui client și apoi să nu se țină de cuvânt. Uneori asta l-a costat destul de mult. Dacă i-a spus unui client că reparația va costa trei sute de pula, atunci nu-i va cere sub nici o formă mai mult, chiar dacă ulterior descoperea că lucrarea a durat mult mai mult. Și, de obicei, chiar dura mai mult cu ucenicii ăia leneși ai lui, cărora le trebuiau ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
este să scoți uleiul și să-l torni în butoiul cu ulei uzat. Apoi pui ulei nou, schimbi filtrele, verifici nivelul la lichidul de frână, ajustezi bujiile și ungi cutia de viteze. Asta însemna verificarea de rutină a mașinii, care costa două sute optzeci de pula. Era o treabă de o oră și jumătate, dar ucenicilor le lua mult mai mult. Nu, nu putea să-și retragă cuvântul pe care-l dăduse copiilor. Fie ce-o fi, acum erau copiii lui. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca locul ăsta să ajungă ca Johannesburg-ul. Florence zâmbi. — Mă bucur că sunt atât de stricți în legătură cu armele. Asta și vreau. Philemon își extrase o bucățică de tutun din strungăreață. — Deci, se întrebă el, cum să plătesc pentru arma asta? Costă cinci sute de pula. Cel puțin. Cineva trebuie s-o aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avut copii, ori au murit ăia înaintea ei... poți să fumezi dacă vrei... ori baba-i talpa iadului de-mpușcă toți fuga... am lăsat-o, ne înfundasem în datorii până-n gât, copchilu’ la școală, parcă el știe că n-ai... costă toate, eu stăteam fără slujbă de mai bine de-un an... la început, în nouăzeci, am făcut și io Turcia, mai aduceam, mai vindeam, am avut și două tarabe-n Podu’ Roș, da’ le-a dărâmat animalu’ ăla, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-l trimiți la post, că e bun, de viitor, ne reprezintă. Și tot are el undeva într-un sertar, lângă documente importante, borcanul cu untura de-acasă, „să nu strâce banii...”. Avea grijă să-mi spună de fiecare dată cât costă costumul pe care-l poartă, cum l-a comandat, ce material e. - Ăsta-i englezesc, uită-te ce tăietură are, cade bine stofa, de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acasă, dar numai cu banii înainte, euro. O sută pe noapte, cincizeci ședința. Se poate și una scurtă în parcul Bibliotecii sau acolo, lângă Apolonia. Pot să mai chem și-un prieten dacă vrei să fie mai distractiv, dar te costă mai mult. Dar îți spun de la-nceput că eu lucrez mai natur, fără obiecte. Asta nu... - Cară-te! - Bulangiule! - Hai să-ți ghicesc, stai așa, stai așa să-ți spună baba... stai așa, frumosule, că ești de-al nostru, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi lăsat la nevoie, doar știi... Știu. Ultima dată când m-a vizitat, mi-am amintit, a plecat cu banii din portofelul găsit în sertar și c-un lănțișor de-al Carinei. Mi-a băut și aftershave-ul din baie. - Cât costă mașina până la tine? încerc să mă stăpânesc. - Cu vreo cincizeci ajung... - Bun, ia o sută, să ai și de-o dușcă... - Mulțumesc, aș fi vrut mai mult... Dar îi iau și pe ăștia, ce să fac? Îți las tabloul, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cînd Gamboa, care adeseori abuzase de ei ca pilot, Încercase să-i facă să se răscoale și să-și riște viața Înfruntînd monstrul, se mulțumiseră să facă pe surzii, alegînd să rămînă În afara problemei. Gamboa - Joăo Bautista de Gamboa y Costa - descoperi așadar curînd, că era singur În dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său Îl supraveghea cu o atenție specială, așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și inițiativei sale, la acea oră, căpitanul și aproape toți colegii lui de navigație se aflau pe fundul Pacificului, din vaporul care-i fusese Încredințat nu mai rămăsese decît o grămăjoară de așchii, iar el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, devenise sclavul celui care-și bătuse joc de el În felul acela. Nu era, prin urmare, o logică dorință de libertate cea care Îl Însuflețea În nevoia de a se revolta, ci mai ales o disperată dorință de răzbunare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la urma urmei, În pofida aparențelor, dușmanul nu era altceva decît o ființă ca oricare alta, iar de obicei oamenii făceau, mai devreme sau mai tîrziu, o greșeală. Ziua aceea avea să-l prindă pe el, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, așteptînd. Niña Carmen era fiica lui don Álvaro de Ibarra și se născuse În orașul Quito, străvechea capitală a provinciei nordice a Imperiului Incaș, unde se spunea că s-ar fi născut, de asemenea, ca rod al iubirii dintre Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]