3,021 matches
-
acest moment prețios pentru a face un salt care sfidează moartea, salt ce le transferă conștiința din trupul muribund în spiritul-corp adamantin indestructibil pe care l-au cultivat cu atâta grijă chiar pentru acest moment. Spiritul-corp iese după aceea prin creștetul adeptului și îi poartă conștiința pe aripile propriei energii, iar aceasta, datorită vieții dedicate practicii, nu se împrăștie și nu se disipează în momentul morții, ci intră în spiritul-corp o dată cu conștiința. Aspectul important aici este reacția spiritului în fața luminii strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ce ni se Întâmplă este, aproape evident, programat să producă tocmai așa ceva.“ Arthur Schopenhauer „Când te-ai trezit azi de dimineață dispăruse tot ce aveai până acum. La zece și jumătate Îți făcea capul ding-dang. Zdrăngăneai ca un clopoțel din creștetul capului până-n tălpi, aidoma unei voci care Îți spunea că există ceva ce ar trebui să știi. Aseară pluteai, dar azi ești atât de abătut - oare nu tocmai În clipe din astea te Întrebi dacă o să afli vreodată sensul lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
totalizau 50 de tone pe an, iar exportul (mai ales către Statele Unite, unde se obținea un preț bun) era de pînă la 200.000 de cozi de păr care se vindeau la prețul de 150-200 de dolari livra. Părul de pe creștet se prindea cu bigudiuri, cu papiote de hîrtie sau cu ace (agrafe) de păr. Către anii '70-'80, coafurile sînt mai simple și mai naturale, iar meșele încep să fie abandonate. Mai ales în familiile burgheze, părul se poartă lins
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu purtau nici barbă, nici favoriți și nici mustăți (clean-shaven), și nu pentru că ar fi fost mai puțini piloși. În prima parte a secolului XX se continuă moda din anii '80-'90 și doamnele se coafează cu părul înnodat în creștetul capului, fără nici un fel de decorațiuni. În cel de-al doilea deceniu al secolului XX, coafurile devin mult mai ample, umflîndu-se în creștet și avînd uneori aspect de turban (așa-numita coafură-turban). Prin contrast, bărbații poartă părul tuns scurt și
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
secolului XX se continuă moda din anii '80-'90 și doamnele se coafează cu părul înnodat în creștetul capului, fără nici un fel de decorațiuni. În cel de-al doilea deceniu al secolului XX, coafurile devin mult mai ample, umflîndu-se în creștet și avînd uneori aspect de turban (așa-numita coafură-turban). Prin contrast, bărbații poartă părul tuns scurt și lins, de obicei cu cărare la mijloc sau într-o parte, și cu mustăcioară. După Primul Război Mondial, părul doamnelor devine din nou
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
după descălecatul lor din Oltenia în celelalte provincii românești. 2. Traiul în munți, spune Hasdeu, nu-i putea împiedica pe părinții noștri latini să se ocupe cu viticultura (Slf., p. 168-186), astfel că latina mamă a transmis fiicei sale „din creștetul carpatin occidental ce desparte Oltenia de Temeșiana” cuvinte ca vie, vin, viță, auă, poamă, strugur, ultimul fiind „grec venit prin Roma”, în timp ce „dacii au avut pe gordin, varietate de struguri albi și dulci”, cuvânt care ar fi trecut la sud
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o glandă nazală erectilă și revărsată dintre sprâncene pe buze zâmbitoare ca un lupus cu înmuguriri de conopidă, aveau obezitatea chinuită chineză, ca și cum trupul ei, umflat de la genunchi în sus ca un cactus diform, cu fructul unui dovleac lățos în creștet, cu pălărie, ar fi crescut sufocat, cu călcâiele într-un ghiveci. Suculența fertilă a nărilor făcea utilizarea batistei monumentale laborioasă. Prezidenta, scoțându-și basmaua de mătase și ducându-și-o la nasul vocal, ca un prestidigitator care pregătește o farsă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așteptase, ci o privi lung, victorios, apoi se ridică de lângă ea și se apropie de oglindă. Își măsură multă vreme chipul în oglindă, atât din față căt și din profil, încruntăndu-se, descrețindu-și fruntea, zâmbind, și aranjăndu-și când părul din creștetul capului, când ochelarii. Ai dreptate! făcu el reîntorcându-se lăngă Arethia. Nu observasem. Dar altceva, din caracterul meu, ce-ți mai place?...[...] Sinceritatea! spuse târziu Arethia. Mie îmi plac bărbații sinceri și cavaleri. Da, făcu Spiridon puțin dezamăgit. E adevărat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hohot de plâns, care se prelungi într-un răcnet... și, leșină. Se lumina de ziuă... Raze năuce de lumină străbat de afară, timid, prin ochiul de geam. Opaițul arde cu flacăra dreaptă și liniștită. Anton își netezea tânara nevastă, pe creștet, cu palmele lui mari, neînvățate cu dezmierdări, plângând încet. Afară, pe lizieră, urletele lupilor, învălmășite cu frământările văzduhului, nu mai conteneau. Când Anton se uită spre fereastră, capul lupului era tot acolo. Se ridică, și, în camașă și cu capul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată făptura lui, pierzându-și pentru o clipă stăpânirea de sine. Un val de revoltă se prăbuși peste el. Pereții odăiței s-au strâns în jurul lui, grinda i-a atins creștetul și, deodată, a început să se învârtească, cu tot ce era împrejur... Simți că-i plesnesc tâmplele. Pe lizieră lupii ăuiau... ăuiau întruna. Anton, cu pușca în mână, se repezi afară. Bătrâna moașă i-a spus ceva, în câteva rânduri
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa, unul după altul, ca un tăvălug necruțător peste viața întregii lumi. Și stăpânirile se schimbară..,. Pentru veteranii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și privi roată în jur, în clasa goală. Tabla
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
citea și scria... deprindea buchea cărții cu o repeziciune care uimea... Căuta să dea de rostul lucrurilor... începea sa înțeleagă, să cunoască o lume nebănuită până atunci. Învațătorul, de fiecare dată când se apropia, de dânsa, îi punea mâna pe creștet și o mângâia... ceea ce îi dădea un imbold nebănuit. Încă de mică, fata avea un anume fel de adult, de a sta de vorbă. * 1888... Anuca, la 11 ani. Au trecut patru ani... doar, patru. Pe ploaie, pe vânt și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la rădăcina unui gorun... - Povestește-ne... povestește-ne Toma, ce știi despre comoară? îl ruga boierul nerăbdător ca un copil să afle povestea comorii, mai ales că-i plăcea mult harul bătrânului de povestitor. - Hm..! făcu Toma, scărpinându-se în creștet și pe ceafă, zâmbind. Și, după ce mai pufăi o dată din țigară, cu ochii mijiți... poate înspre Movila Roșie, începu rar și molcom. Se vorbeau multe despre locul acela necurat... și, în copilăria me‟ îl ocoleam cu grijă, mai ales noaptea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă care ucide, așa cum i-a poruncid Dumnezeu... Și, gândul îl purtă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ci, îi este tovarăș dacă simte în el aceeași forță și libertate. Bătrânul se ridică încet, din fața sobei și se apropie de Anuca... - Ce ai fata bunicului, de ce plângi? întrebă el, cu vorbă moale și dulce, mângâind-o ușor pe creștet. Fata își puse capul pe pieptul bătrînului și ridicând din umeri, spuse abia șoptit: - Nu știu!... CAPITOLUL X Moartea bătrânului Toma Și, iarăși începură să se scurgă zile și săptămâni întregi... Veni toamna, o toamnă târzie și caldă. Era năbușeală
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care se Anuca, fata pădurarului 187 stinse încet. - A ci Suru... parcă‟i el!.. Tot așa o urlat șî Parvu cu vreo doua nopți în urmî... amu, el‟îi cu Anuca și Anton la pândă. Când l-am mângâiat pe creștet și l-am întrebat..„Măi Pârvule măi, di ci‟ai urlat măi, as‟noapti?!, el o scheunat subțâri șî s-o lasat pi pântici, cu botu‟ pi botinili meli... Când m-am uitat în ochii lui, avea lacrimi. Cânili plânge
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nu mai fusese nevoit să facă așa ceva cu Nieve. Chiar și cu ani în urmă, când Jugomax se prăbușise, iar ei își pierduseră slujbele, femeia nu plânsese. Pur și simplu își îndreptase umerii și mersese mai departe. O sărută în creștetul capului, iar ea se ghemui mai tare în brațele lui. Ea îl apărase pe el atunci. Acum avea nevoie să aibă cineva grijă de ea. Aidan nu avea s-o dezamăgească. Murphy vorbea la telefon cu Karl Spain, un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
46,’47 este și secetă mare. Ce a rămas de la război a distrus foametea. Apoi trecând prin aceste încercări foarte grele... Mama se topea de suferință și de mila copiilor ei. Mi-o amintesc ca prin vis. Mă mângâia pe creștet și plângea spunându-mi ca ea va muri și cine să mai aibă milă de mine... Se vede că mă iubea cu mare durere și în ’48 după foamete, pe 6 Februarie mama a plecat la Domnul la vârsta de
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ca o privăvară! Când mugurii cresc Și încep să se deschidă Acolo Mamă te zăresc Ca-ntr-o oglindă Între petale de floare 60 Iar zâmbetul tău E-o rază de Soare Când mâna ta caldă Cu atâta duioșie Atinge creștetul meu Iar eu te chem În gând... O, Mamă, Mamă! Cu nimic sub soare Tu! N-ai asemănare Cuvântul Sfânt și scump E numele Măicuței mele Cel mai frumos Pe acest pământ Iustina! Scumpă... Mama mea Ah! Ce mult mi-
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
din cap și m-a Întrebat: — Dar tu, cum ești? Pari obosit. — Am lucrat până târziu. Și nici nu am dormit prea bine. Iar azi-dimineață a fost blestematul ăla de exercițiu de apărare antiaeriană. Am Încercat să mă masez pe creștet ca să mă simt mai bine. Nu i-am povestit de faza cu Goering. Nu era nevoie să știe mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă duc din nou la pușcărie. Mergeam În weekend la Berlin, Înțelegi? Stăteam la bomba lui Tillessen. E proxenet, sau era, mă rog. Uneori Îmi făcea lipeala cu vreo bucățică. Își puse țigara În colțul gurii și se frecă În creștetul capului, apoi continuă: — Ei, și la două luni după ce am am ieșit, Kurt și-a terminat și el pedeapsa și a mers să stea la Tillessen. M-am dus să-l văd și el mi-a spus că frăția avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fac, cum sătnă ascund. Unii se opreau chiar lângă mine și mă priveau cu oroare sau pufneau în râs. Curând, spațiul acela nesfârșit gemea de lume, iar eu, roșu la față și gemând, stăteam mai departe dezgolit, venindu-le cu creștetul până la piept, acoperindu-mi cu palmele sexul care atârna în receptacolul de faianță murdară. Acum e dimineață și te privesc iar în ochi. Cuvântul pe care îl desenasem ieri pe oglinda aburită se mai vede foarte puțin, doar dacă privești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar eu și noaptea ne mai aflam, arhonți ai eternității. Globul purpuriu migrase în corpul meu de-a lungul coloanei, aprinzând șase chakra cu petalele sale de foc, iar acum îmi radia chiar pe creștet, ca o diademă a mai-mult-ca-Dumnezeirii. Pluteam pe spate în spațiul mai mic decât mine, cu pleoapele-nchise, zâmbind. Așa fusesem, așa aveam să fiu. Fiecare punct al corpului meu era un Dumnezeu atotputernic, fiecare scânteie a părului meu - o aglomerare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu litere românești, că părintele ar traduce ce scrie dintr-o altă limbă, mai veche și necunoscută, din limba sfântă, Cartea e deschisă în fața lui, ridicată aproape de ochi, îmi citește rar, eu în genunchi înaintea părintelui, Cartea îmi atinge ușor creștetul capului, eu mă străduiesc să văd de sub patrafir ce fel de litere are Cartea, n-am cum să văd, e deasupra mea și sub patrafir îmi amintesc că atunci când am deschis-o am înțeles numai că literele erau diferite, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]