6,221 matches
-
Crede-mă că, dacă era după noi, nu ajungeam niciodată aici. — Crede-mă că, dacă era după noi, nu am fi ajuns vreodată să ne permitem asta, rîde Dan. — Adevărat, Încuviințez eu, complet În asentimentul lui. SÎntem la Sandy Lane, crema hotelurilor, destinația preferată a celor bogați și celebri, un loc unde nici În cele mai nebunești vise n-am crezut că o să pot ajunge vreodată. Acum două luni, Michael ne-a anunțat că va aduce aici Întreaga familie, drept cadou-supriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lucrurile ei, mai ales scrisori și cărți, și douăzeci și doi de romani și longobarzi ale căror nume erau scrise pe un sul mic de pergament, ascuns într-un vas de sticlă albastru mat, din cele folosite de femei pentru creme, au fost înjunghiați mortal în propriile paturi. Singurul care va fi regretat și deplâns toate acestea a fost Adeodato, care suferea pentru pedepsele tuturor și îi era rușine la gândul că Gundeperga săvârșise asemenea fărădelegi în numele Mântuitorului și al bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acelei Întrebări, după afirmația atât de gravă și de dureroasă pe care el o făcuse. — Și copiii? Kevin? Cum Îi merge? Mai are Încă problema aceea? — Da, e din ce În ce mai bine. Fața absentă a lui Antonio - Întunecată și bronzată cu ajutorul unei creme formidabile - nu lăsa să se Întrevadă nici o emoție. Niciodată Elio nu și-ar fi putut imagina că Îngerul său păzitor nu mai vorbise cu fiul lui de aproape doi ani, și că nici nu știa despre problema pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai leșinat? Și dacă ți-l făceai În limbă, ce se Întâmpla? Îi spunea Miria pălmuindu-i În glumă obrajii. Când Valentina redeschise ochii, cerculețul de inox Îi străpungea de-acum buricul - și strălucea În lumina becului. — Îți dau o cremă pentru cicatrizare. Te dai cu ea de două ori pe zi. Dacă ești norocoasă, Îți dispare În două luni, dacă nu, durează un an. Dacă vezi că Îți iese un lichid, nu te Îngrijora, e normal. E o rană. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aveau de gând să cheme garda de la Moravuri Ușoare. Rușinându-se, Îi surâse ospătăriței impecabile care venea să-i Întrebe dacă doreau să servească și altceva. — O felie de tort, spuse. Ce fel de tort? Întrebă ospătărița vădit ofuscată. Cu cremă, cu ciocolată, Sacher, cremșnit? Părul doamnei Buonocore sau Tempesta Îi gâdila degetele. Întâlni privirea unui tip cu piele măslinie care cerceta lista de prețuri afișată la intrare. — Unul cu mustăcioară, stil Che Guevara, șopti Emma. Tipul nu corespundea descrierii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii unși de ketchup și Înecați În Coca-Cola. Își fripseră buzele cu plăcinta de mere fierbinte. Acum nu mai era străinul agresiv cu ochi ciudați care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai era obișnuit cu hărmălaia lor. Ei bine, avea să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum și cu cine Își petrecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe frunte, ținându-l o noapte întreagă răsucit pe cârpe. Ș-a pus pe la tâmple și pe la subraț o picătură de miere amestecată cu ierburi descântate, și-a frecat buzele cu hrean, le-a vopsit, începând o cutiuță nouă de cremă amestecată cu Phytolacca Decandra. În zorii zilele de 22 aprilie, arăta ca o păpușă de porțelan: micuță, durdulie, cu ochii albaștri ușor tiviți cu negru, cu fața albă și buzele foarte roșii. S-a așezat în trăsură cu satisfacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cutia ei sofisticată de machiaj, care conținea parfumuri speciale pentru frunte, pentru încheieturile mâinilor, pentru brațe și pentru glezne, o poțiune pentru pielea de sub ochi și un decoct care mirosea acru pentru gât. După ce se dădea cu toate parfumurile și cremele, începea aplicarea meticuloasă a culorilor pe buze, pe ochi și pe obraji. Spunea că cel mai important lucru pentru frumusețe este să miroși bine, așa că respirația ei avea aroma mentei pe care o mesteca toată ziua. Ceva înlăuntrul ei ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a uitat la mine, și și-a dat jos pătura de pe el, și atunci i-am zărit fața plină de cicatrici, nu i se distingea nici o trăsătură, pentru că urmele erau adânci, acoperindu-i toată fața, și erau date cu o cremă albicioasă, făcându-i chipul să lucească unsuros, și când a văzut că mă tot uit la el, mi-a zâmbit, iar eu am vrut să-i văd ochii și gura, și atunci am și știut că nu e tata, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care-și păstra și trofeele câștigate la trageri, cel puțin de două ori pe-atâtea, iar când bunicul se apleca să mă pupe, decorațiile se ciocneau între ele, zăngănind. Nu-mi plăcea când mă pupa, fiindcă avea fața unsuroasă de la cremele pe care și le prepara singur, iar când mă atingea, mă mânjea și pe mine, zile întregi după aceea aveam în nări mirosul ăla nesuferit de lavandă, nu ne întâlneam prea des, iar de când tata fusese dus la Canal, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am coborât, bunicul a încuiat mașina, apoi a dat mâna cu mine, dar nu mi-a mai spus cât de mult se bucură c-am venit, s-a aplecat doar și m-a pupat pe obraji, mânjindu-mă iarăși cu cremă, când s-a dus la poartă s-o deschidă, mi-am șters fața, atât cât am putut, cu mâneca de la cămașă, însă tot degeaba, pentru că simțeam pe mai departe mirosul ăla dezgustător de lavandă. Ca de obicei, în curte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și apucat să mănânce și atunci nici eu, numai de-al dracu’, nu i-am zis poftă bună, am apucat lingurița, dar n-am început să mănânc numaidecât, am mai privit o vreme felia din farfurie, frișca albă din mijlocul cremei de castane, și cred că m-am gândit la tata, apoi am luat o înghițitură și era delicioasă, întocmai cum mi-o aminteam sau poate și mai delicioasă, dulce și pufoasă, și când am luat a doua înghițitură, de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că va povesti cum l-a cunoscut el pe bunicu’, pe-atunci bunicul era încă student și-și câștiga banii de taxe din vânzarea, prin bodegi și restaurante, a unor produse cosmetice, apă de toaletă, loțiuni pentru față și păr, creme antirid, săpunuri parfumate, și trebuia să care mereu mostrele după el, în două valize mari, și valizele erau foarte grele, îngrozitor de grele, dar bunicul le căra cu stoicism, fără să se plângă vreodată, tolera până și glumele mușteriilor chercheliți, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
copți În ulei, sardele, salată de cartofi. Uneori, Înainte de felul principal, erau cinci antreuri diferite - dovlecei umpluți, iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar un gând intermitent, ce nu le Întrerupea cu adevărat dialogul. Când Își luă examenul de agregație În limbi moderne, comentă Îndelung cu ea notele obținute; totuși, Începea să nu mai creadă În aceste discuții. Cumpărase atunci două cutii cu cremă de castane; a fost ultima lor discuție importantă. La terminarea studiilor, numit În primul său post de profesor, Bruno Își dădu seama că se schimbase, că nu mai izbutea cu-adevărat să intre În contact cu ea; imaginea bunicii dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dărui un scurt moment de fericire fizică, vor trăi amândoi declinul dorinței. Câțiva ani vor trece așa; apoi va fi sfârșitul, vor fi bătrâni; comedia amorului fizic va fi, pentru ei, Încheiată. În timp ce Christiane făcea un duș, Bruno studie formula cremei antisolare „cu micro-capsule pentru păstrarea prospețimii pielii” pe care-o cumpărase În ajun la magazinul Leclerc. În timp ce ambalajul exterior sublinia În special noutatea conceptului de „micro-capsule”, instrucțiunile de folosire, mai complete, specificau trei acțiuni: filtrarea razelor solare nocive, eliberarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Își petrecură după-amiaza la piscină. În fața lor, de cealaltă parte de bazinului, adolescentele țopăiau disputându-și un walkman. Sunt drăguțe, nu? spuse Christiane. Blonda cu sânișorii mici e chiar frumoasă...; apoi se lungi pe cearșaful de baie. — Dă-mă cu cremă... Christiane nu participa la nici un atelier. Mai mult, zise ea, simțea un fel de scârbă pentru activitățile astea schizofrene. Poate sunt cam dură, adăugă ea, dar le cunosc pe aceste șaizecioptiste trecute de patruzeci de ani, practic sunt una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat, cremă de brânză și caviar. Pui tailandez cu salată de voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nici un rost să mai rămâi. N-are nici un rost să mai privești înapoi. — Așa e. Mă șterg la ochi. Da. Nu trebuie decât să mă hotărăsc ce să fac cu viața mea. Nu pot să rămân aici. Iau sticla de cremă de mentă pe care trebuia s-o pun la sufleul de ciocolată cu mentă, îmi pun puțin într-un pahar pentru ou și iau o gură. — Familia Geiger se poartă foarte frumos cu angajații ei, spune Nathaniel ridicând ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bine. Te-ar putea învăța chestiile de bază. Îl privesc mirată, aproape râzând. — Adică tu ești de părere că ar trebui să rămân? Parcă nu mai devreme decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios. Nu-mi pot reprima un surâs. — Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o iau pe panta „ Oare avem cunoștințe comune?” În momentul ăsta nu am nici un chef să-mi amintesc vreun amănunt al vieții mele. Într-un final, bucătăria arată cât de cât mai omenește. Iau pahărelul de ou, golesc restul de cremă de mentă la chiuvetă și trag aer în piept adânc. — OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cumpăr, așa că folosesc un lighenaș de plastic pe care l-am primit într-un set de aromaterapie. După o oră de amestecat și de copt, am făcut o prăjitură. Trei straturi de blat pufos de vanilie, între care am pus cremă de unt ; deasupra am acoperit-o cu glazură de lămâie ornată cu flori de zahăr. Mă uit la ea câteva clipe, cu un sentiment de satisfacție. E a cincea prăjitură pe care o fac în viața mea, și prima cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu primesc nici un răspuns. Nimeni nu e interesat de nimic altceva decât de BlackBerry-ul lui. Iar acum balonul s-a ridicat iar. Peste o clipă va dispărea complet din raza privirii noastre. Au ratat momentul. Mă uit la ei, crema lumii juridice, îmbrăcați în costumele lor cusute de mână care costă câteva mii de lire unul, și cu computere de ultima generație în mână. Și cum nu observă nimic din jur. Fără măcar să le pese vreun pic că nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]