2,568 matches
-
prostii vă gîndiți, se aude în sfîrșit vocea Delfinei printre zbîrnîiturile mașinii de cusut, deformație profesională, recunoaște Tușica, așa mi-am imaginat eu întotdeauna masculii, în funcție de croiul perfect, spune punînd brusc mîna pe un tipar și pe o bucată de cretă. Știți ce, intervine Angelina, eu n-am fost niciodată fruntașă în producție, e treaba voastră dacă aveți de gînd să vă luați la întrecere și în pauza de masă, eu nu vreau să primesc nici o medalie, nu mă interesează. Ca să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de tipar care zac aruncate pe jos, să le folosească cine vrea, ea are destulă experiență să facă totul după ochi, fîșfîșfîșfîș, verifică mai întîi dacă există defecte de țesătură, îndoaie materialul pe direcția firului de lungime, trage conturul cu cretă, lasă cîțiva milimetri de rezervă, fîșfîșfîșfîș. Zbîîîrrrrr, tacatacataca, uite că vrea, se gîndește Delfina, trebuie s-o scoatem cumva la capăt, ochii îi saltă în cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ele, Brândușă a anunțat mari reduceri de prețuri. În timp ce Își calcula pierderile a ajuns la concluzia că mărfurile se pot degrada și din motive neobișnuite, cum ar fi bunăoară emoțiile. Ele acționează și asupra lucrurilor. A luat o bucată de cretă colorată și, apropiindu-se de tabla pe care anunța zilnic prețurile cele mai interesante, a scris cu litere mari de tipar: Emoțiile e un factor de risc! După care a semnat: Ignat P.Brândușă. Pentru diminuarea lor, Brândușă a plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aplaudat în stil milităresc. Cei aproximativ patruzeci de polițiști în civil s-au ridicat în picioare și au bătut din palme la unison. Am privit spre partea din față a încăperii și am văzut o tablă pe care scria cu cretă „8%!!!“ Lee Blanchard stătea lângă tablă, alături de un grăsan palid, cu aer de ofițer superior. Le-am făcut semn spre domnul Foc. El zâmbi cu gura până la urechi. Grăsanul se apropie de un pupitru și ciocăni în el. Aplauzele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna continuau să facă sex pe o tablă pe care scria ceva cu cretă. Lee părăsi încăperea în goană. Am auzit în spatele meu zgomotul proiectorului trântit la pământ. Millard ordonă: — Bleichert, pune mâna pe el! M-am ridicat, m-am împiedicat, m-am ridicat din nou și am ieșit ca o furtună din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste bandă și m-am întrebat de ce nenorocitul s-a sinucis într-un loc unde cei dragi vor vedea sângele împroșcat. Aducea cu un caz clasic de sinucidere prin împușcare: fotoliul de piele răsturnat și, alături, conturul cadavrului trasat cu cretă. Arma, o pușcă cu doua țevi de calibru 12, era exact acolo unde trebuia - la un metru în fața cadavrului, cu țeava acoperită cu sânge și bucăți de țesut. Pereții vopsiți într-o culoare pastel și tavanul erau plini de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
altceva decât conversație politicoasă, care plutea în aer și mirosea a fals. Prăpastia dintre noi era prea mare pentru asemenea familiarități. Dacă și când aș fi devenit bunică, mi-aș fi cunoscut nepoții doar prin intermediul mesajelor scrise pe plăcuțe de cretă care se aruncă după ce sunt citite. - Ma, a zis el, după ce a băut din cupă. Sunt aici nu doar de plăcere. Stăpânul meu m-a trimis să-i aduc cea mai bună moașă din Egipt ca s-o ajute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat de ce cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la acuzativ. La care puștiul cel scârbos, dând dovadă de ceva curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
au protestat pentru a-i convinge pe oameni că femeilor ar trebui să li se permită să voteze. Ea se vârî Înapoi, cuibărindu-și capul sub sânii mei. Abia când Mary și Bert și copiii au sărit În desenul cu cretă de pe pavaj, Emily spuse: —Mami, de ce nu erau femeile lăsate să voteze? (Dumnezeule, unde e Zâna-mamă-a-explicațiilor când ai nevoie de ea?) Pentru că pe atunci, În vremurile alea, bărbații și femeile erau - păi, fetele stăteau acasă și erau considerate mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aparte, cu propriul lui set de valori. Am virat să intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi fusese repartizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vecină, devenise shahid după ce ascunsese o grenadă pe sub cămașă și se aruncase cu ea sub un tanc. Figura copilului apăru pe un timbru și vorbeau despre el la televizor și la radio. Sicriul lui, înjumătățit cam cât o cutie de cretă, a fost pus în sala de sport și l-au plâns cu toții, dorindu-și să-l reîntâlnească în paradis. Seara, cele două fetițe s-au rugat de Zohreh să le lase pe front, mai ales că înainte mai plecaseră îngeri
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fost nimic dacă n-ar fi avut și patima cărților. Pierduse o mulțime de bani în viața lui, la cafenea. Nevastă-sa îi povestea Linei, când se întîmeau, despre ce case avuseseră, la piața lui Matache Măcelarul, cu lei de cretă la ușă, moștenite de la părinții ei. I le tocase în câțiva ani croitorul cu cărțile sale. Erau mai tineri, el nu se uita. Prietenii -lau mâncat, spunea. Toată ziua la noi în casă ședeau. Gogu nu-și mai vedea de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mijlocul. Alături, în praf, așternea paralele. Dacă bătea vântul, ținea hârtiile de cinci lei sub o piatră, mărunțeii fișic-fișic, părăluță pe părăluță, să nu se risipească ceva. După ce termina cu număratul, deschidea ușa căruței, pe care avea însemnați datornicii cu creta. Punea și linia. Ăștia erau săracii Cuța-ridei de plăteau la chenzină. O dată isprăvită și numărătoarea lor, trăgea o bară pe hârtie sub socoteală și aduna. Mai scuipa în palmă, lua iar piesele de doi lei, una câte una, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce vă este menită Și tot astfel amenințarea ce vă e sortită. Dându-ne astfel asigurări referitoare la credința și onorabilitatea sa, ne-a cerut să ne tragem înapoi până la capătul încăperii, și-a făcut rogojina sul și, cu ajutorul unei crete, a desenat pe jos mai multe cercuri concentrice. A desenat în cel dintâi o cruce, la extremitățile căreia a însemnat cele patru puncte cardinale, iar în interior a scris numele celor patru elemente. A împărțit apoi cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de „vremurile bune“. De o excursie pe care ați făcut-o împreună de Bar Mițva. A spus că speră să-ți amintești asta. Îmi amintesc. — Ce s-a întâmplat? M-a luat cu el într-o călătorie de lucru în Creta. Voia să vadă săpăturile de la Cnosos. Imaginează-ți: aveam treisprezece ani și mă uitam la relicve vechi și prăfuite. —Și? — Asta a fost tot. Haide, trebuie să fie ceva anume. Era și un muzeu? Era vreo piesă anume care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de Bar Mițva. Ce am făcut în acea călătorie, Uri? Sper că îți amintești. Pot să-ți spun doar că această căutare începe în Geneva... Ce ai făcut în călătoria aia, Uri? Gândește-te. —Ți-am spus. Am fost în Creta. Am vorbit puțin. M-am plictisit. Îmi pare rău, Maggie. Nu-mi trece nimic prin minte. —Bine. Va trebui atunci să vedem dacă în Geneva e vreun muzeu grecesc sau ceva de genul ăsta. —Minoic. —Ce? —Creta e minoică. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Am fost în Creta. Am vorbit puțin. M-am plictisit. Îmi pare rău, Maggie. Nu-mi trece nimic prin minte. —Bine. Va trebui atunci să vedem dacă în Geneva e vreun muzeu grecesc sau ceva de genul ăsta. —Minoic. —Ce? —Creta e minoică. Maggie îi aruncă o privire lui Uri. —Mulțumesc, domnule profesor. Încercă să găsească un catalog al clădirilor sau chiar o hartă detaliată a acestei Geneve virtuale. Nimic. Se hotărî să zboare, ca să vadă dacă îi săreau în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calificați aduși din Polonia În acest scop. Un gard lung din plasă de sârmă Îl despărțea de pajiștea cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
coadă pentru a-și confirma parcă numele. Apărând nu se știe de unde, un fluture Polygonia se instala pe prag, scăldat În lumina soarelui, cu aripile roșcate unghiulare Întinse, Închizându-le brusc, numai ca să-și arate minuscula inițială scrisă parcă cu creta pe partea interioară neagră și la fel de brusc Își lua din nou zborul. Dar cea mai constantă sursă de Încântare din timpul acelor lecturi era modelul de arlechin al geamurilor colorate inserate Într-un cadru văruit de ambele părți ale verandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vedeam. Dar despre ea, poate, altă dată. Acum ridic paharul de votcă și încă ezit dacă să beau sau nu. Îl țin în dreptul nasului și las, mai întâi, să mă inunde boarea lui ușor dulceagă, cu aromă de buruieni, de cretă, de hârtie arsă, de Țăndărei, de țâța țigăncii, de glorie postumă și, undeva, pe la capătul mirosurilor, nepăsarea cu aburul ei de petunie bălăngănindu-și clopoțeii peste tot. Boarea dulceagă a nepăsării de viața-mi care se prelingea slinoasă, târând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spuse numele și clasa și intră fericită în școală. Până la începutul primei lecții, mai erau vreo zece minute. Înainte de a intra în clasă, învățătorii treceau toți mai întâi prin cancelarie, pentru a se înștiința de cele noi, pentru a lua cretă și catalogul clasei. Se auzi sunetul și copiii stăteau toți în picioare la marginea băncilor așteptând să intre învățătorul. Când acesta intră, îi spuseră toți tare „Buna ziua!”. El le răspunse și le zise să ia loc. Ei îl cunoșteau
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul nostru nenumărate cercuri caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reușești ca Diavolul? Cel mai accidentat drum e spre noi înșine. Freud a încercat să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a ascuns în spatele celorlalți colegi în așteptarea sentinței... Din eter, numele mult așteptat a ajuns la urechile lui. Bravo!... Tot el era cel mai potrivit, cu toate că rapid îl trimetea la colhoz, la cules lobodă porcească și troscot, când cineva, cu creta în mână, se uita la tablă ca vițelul la poartă nouă. În sfârșit, a respirat ușurat. El era. Matematica, cu el, cu profesorul... Trăiască Bolovan! Era salvat. Nu cu ea! Dar pentru cât timp?... În primele trei, patru săptămâni intra
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rămase ca perplex... o fetiță să taie pădurea în două, ca să vie la școală, nu era un lucru obișnuit. Anuca se așeză într-o bancă, în rând cu băieții, și urmărea cu atenție semnele pe care le desena învățătorul, cu creta pe tablă. Și așa începu Anuca lecțiile cu învățătorul cu chip plăcut și cu glas cald și blând. Avea multa dorință și voință să învețe...Timpul petrecut la școală, îi deschidea orizonturi noi, pline de încântare. In scurt timp,Anuca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Uneori mă întreb dacă ești un simplu targuí ignorant, născut și crescut în cel mai mizer deșert, sau în spatele acestui văl se ascunde altceva. Targuí-ul surâse ușor: — Se zice că rasa noastră era inteligentă, cultă și puternică, acolo, în insula Creta, în vremea faraonilor. Atât de inteligentă și de puternică, încât a încercat să cucerească Egiptul, dar tuaregii au fost trădați de o femeie și au pierdut marea bătălie. Unii au fugit spre răsărit, s-au stabilit la țărmul mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]