2,936 matches
-
-i păsa de jignirea ce o aducea suzeranului său, în plus, pentru ca paharul amărăciunii sorbit de Filip al II-lea August să fie plin, nu voia să restituie nici zestrea Alicei. La protestul regelui Franței, Richard a răspuns că părăsește cruciada, amenințare bine aruncată, căci Filip al II-lea nu se temea de nimic mai mult decât de un atac englez în timpul absenței sale din țară, iar Richard era omul în stare să o facă. Filip a socotit repede ce șanse
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Richard era omul în stare să o facă. Filip a socotit repede ce șanse îi rămâneau și și-a dat seama că nu avea altceva mai bun de făcut decât să-l mențină, prin orice mijloace, pe regele Anglei în cruciadă, alături de sine chiar cu prețul unui compromis dureros. Așa se explică de ce a cedat, în cele din urmă, în fața lui Richard, mulțumindu-se cu promisiunea vagă de a primi în locul Vexinului francez, partea de dotă a Alicei, comitatul Issoudun și
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
-se cu promisiunea vagă de a primi în locul Vexinului francez, partea de dotă a Alicei, comitatul Issoudun și câteva domenii, ba mai mult a închis ochii la noua toană a înflăcăratului candidat la însurătoare de a-și lua logodnica în cruciadă. O ședere atât de lungă a unor armate străine, într-un oraș cu resurse puține, nu putea să nu ridice probleme de aprovizionare. La refuzul locuitorilor de a mai furniza hrana necesară cruciaților, Richard I a găsit de cuviință să
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
și a început să uneltească în taină cu Richard pentru a-l izola pe Filip. Acesta, neavând posibilitatea să întreprindă ceva, a cedat din nou, prefăcându-se că nu observă nimic, singura lui grijă fiind să grăbească data plecării, altfel cruciada era în pericol să se dezorganizeze. Fără participarea maselor populare elanul religios se stingea repede, el răbufnind doar când și când. Cu mare greutate, după lungi discuții și insistențe din partea regelui Franței, în primăvara anului 1191, cruciații au părăsit Sicilia
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
plin cu toate cele necesare expediției, motiv de prelungire a șederii, întreruperea călătoriei fiind folosită, totodată, de regele Angliei și pentru a-și celebra căsătoria, eveniment salutat cu entuziasm de nobili, el constituind o ocazie bună de destindere și desfătare. Cruciada pentru ei, deocamdată, nu avea nimic comun cu penitența, dimpotrivă, până aici, ea le oferise nenumărate momente de bucurie. Astfel că, la mijlocul verii, când, în sfârșit, ajungeau și cruciații englezi în Palestina, oastea era bine odihnită, cu moralul ridicat, în timp ce
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
timpului să joace un rol importan în politica internațională europeană. Teritoriul principatului a fost crescut în mod repetat prin achiziția diversor comitate. Astfel în 1040 principatul achiziționează Comitatul Hesbaye, în 1096 achiziționează Senioria Bouillon de la Godefroy de Bouillon plecat în cruciadă, în 1106 o parte din comitatul Brunengeruz și în 1230 fortăreața Moha. Cele mai importante achiziții sunt însă Comitatul Loon în 1366 și Comitatul Horne în 1568. Aceste extinderi succesive și statutul special al episcopilor n cadrul Imperiului au împiedicat
Principatul episcopal Liège () [Corola-website/Science/314978_a_316307]
-
sec. al 11-lea, a întărit rolul strategic al orașului, transformându-l în principala bază de plecare a campaniilor bizantine și ca etapă în calea cruciaților spre Pământul Sfânt, mai ales în anii 1096, 1097 și 1147. Istoricii primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
spre Pământul Sfânt, mai ales în anii 1096, 1097 și 1147. Istoricii primelor două cruciade, Etienne de Blois și Odon de Deuil, s-au arătat impresionați de peisajul dezolant oferit de ruinele antice. După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, revenind în cele din urmă bizantinilor. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
de la Dallas pentru a i se alătura lui Oswald în New Orleans luna următoare, în mai. Pe data de 10 mai, Oswald a fost angajat de „Reily Coffee Company”, a cărei proprietar, William Reily, a fost un susținător al Comitetului „Cruciadă pentru o Cuba liberă”, o organizație anti-Castro. Oswald a fost gresor la Reily, dar a fost concediat în iulie „...deoarece prestația sa nu era satisfăcătoare și pentru că petrecea prea mult timp în garajul de alături al lui Adrian Alba, unde
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
a avut loc la 12 august 1099, și este considerată a fi ultima acțiune a Primei Cruciade. Cruciații negociaseră cu Fatimizii din Egipt în timpul marșului către Ierusalim, dar nu s-a ajuns la un compromis — Fatimizii erau dispuși să cedeze Siria dar nu și Palestina, iar aceasta nu putea fi acceptată de cruciați, al căror scop era
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
exact al cruciaților este și el necunoscut, dar Raymond de Aguilers afirmă că ar fi fost 1.200 de cavaleri și 9.000 de pedestrași. Cea mai mare estimare este de 20.000 de oameni dar în acest moment al cruciadei este puțin probabil să fie adevărată. Al-Afdal și-a pus tabăra în câmpia al-Majdal într-o vale de lângă Ascalon, pregătindu-se să-și continue drumul spre Ierusalim și să-i asedieze pe cruciații de acolo, aparent fără să știe că
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
s-au întors la casele lor în Europa, întrucât își îndepliniseră jurămintele de pelerinaj. La sfârșitul anului mai rămăseseră poate doar câteva sute de cavaleri în Ierusalim, dar aceștia au fost treptat susținuți de noi cruciați, inspirați de succesul primei cruciade. Deși bătălia de la Ascalon a fost o victorie cruciată, orașul a rămas sub controlul fatimizilor și garnizoana sa a fost repopulată. A devenit bază de operațiuni pentru invaziile Regatului Ierusalimului din fiecare an care a urmat, și acolo s-au
Bătălia de la Ascalon () [Corola-website/Science/323412_a_324741]
-
galactic fondat de Sir Roger și Pământ se reface: o navă de pe Pământ ajunge în imperiu, fiind bine-primită. În epilog se face referire la evenimentele petrecute pe Pământ după 1345, căpitanul navei pământene fiind un supus loial al Imperiului Israelit. "Cruciadă în cosmos" a fost ecranizat în 1994 în regia lui Klaus Knoesel și Holger Neuhäuser, producători fiind Roland Emmerich, Ute Emmerich și Thomas Wöbke. Filmul diferă de roman în multe aspecte, fiind scrisă într-un stil comic. Nava-cercetaș care poată
Cruciadă în cosmos () [Corola-website/Science/323451_a_324780]
-
Richard, considerându-l un soldat mai degrabă obișnuit să primească ordine decât să le dea. El însă nu se dădea înapoi de la a-și etala ambițiile militariste; la urcarea pe tron și-a făcut cunoscută dorința de a conduce o cruciadă împotriva „nu doar a turcilor, ci și a tuturor dușmanilor”. Cel mai loial supus al lui Richard era John Howard, primul duce de Norfolk. Ducele i-a slujit mulți ani fratelui lui Richard și era unul dintre cei mai apropiați
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
să fie îndoielnică. Luând în calcul aceste fapte, într-o lucrare destinată publicului larg, s-a sugerat că expediția suedeză ar fi fost un rezultat indirect al depeșei papale din 1237 transmisă arhiepiscopului suedez din Uppsala. Scrisoarea cerea explicit o cruciadă, nu împotriva Novgorodului, ci împotriva tavastienilor din Finlanda, care ar fi pornit lupta împotriva bisericii. În postura sa dificilă, regele poate că nu ar fi fost dornic sau capabil să acționeze, dar scrisoarea ar fi putut da folkungilor o ocazie
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
medievist și orientalist francez, de origine evreu, profesor la Sorbona. Adept al analizei marxiste, s-a evidențiat prin rigoarea cercetărilor sale asupra istoriei sociale a popoarelor islamice în Evul Mediu (ex. lucrări asupra ordinelor Futuwwa) a surselor islamice despre epoca cruciadelor. Este considerat un fondator al istoriei social-economice a lumii islamice. s-a născut la Paris în anul 1909 ca fiul cel mare dintre cei doi copii ai unei familii evreiești asimilate originare din Lorena (Metz). Numele Cahen este o formă
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
Comunist Francez, pe atunci ilegal, și în acea perioadă a devenit un adept al metodologiei istorice marxiste bazate pe materialismul dialectic. În anul 1940 a terminat titlul de doctorat în litere, una din teze fiind „Siria de nord în perioada cruciadelor și a principatului franc al Antiohiei”. A trebuit să-și întrerupă cariera științifică și didactică din cauza izbucnirii celui de al Doilea Război Mondial. Recrutat în armata franceză la 15 aprilie 1940 , el a căzut în prizonierat și a fost deținut
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
Italiei: credința religioasă și expresiile culturale nu joacă o funcție esențiala în analizele sale”. Înaintea celui de al doilea război mondial, Cahen a început prin a publica cercetări asupra regimului feudal în Italia normandă și în nordul Siriei în vremea cruciadelor. După război a continuat studiul perioadei cruciadelor, concentrându-se însă, mai cu seamă, asupra istoriei economice a societății islamice medievale. În august 1954 la un congres al orientaliștilor la Cambridge, el a prezentat un articol-manifest intitulat „Istoria economică și culturală
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
joacă o funcție esențiala în analizele sale”. Înaintea celui de al doilea război mondial, Cahen a început prin a publica cercetări asupra regimului feudal în Italia normandă și în nordul Siriei în vremea cruciadelor. După război a continuat studiul perioadei cruciadelor, concentrându-se însă, mai cu seamă, asupra istoriei economice a societății islamice medievale. În august 1954 la un congres al orientaliștilor la Cambridge, el a prezentat un articol-manifest intitulat „Istoria economică și culturală a Orientului musulman în Evul Mediu”, în
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
aceleași metode științifice ca acelea obișnuite în istoria Occidentului și a propus o listă întreagă de subiecte de cercetare care a consternat pe unii din „orientaliștii clasici” prezenți la întrunire. În acel an, 1954, Cahen a publicat „Introducere în Prima Cruciadă” (An Introduction to the First Crusade). În anii ce au urmat a studiat, între altele, comerțul maritim, economia și politica financiară a Egiptului medieval, de asmenea mișcări populare și autonomia centrelor urbane în Asia musulmană medievală. Cahen a fost solicitat
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
a studiat, între altele, comerțul maritim, economia și politica financiară a Egiptului medieval, de asmenea mișcări populare și autonomia centrelor urbane în Asia musulmană medievală. Cahen a fost solicitat să scrie capitolele despre lumea islamică și câteva din capitolele despre cruciade din „Istoria generală a civilizațiilor” (PUF, Paris). De asemenea, a scris diferite articole în „Enciclopedia Islamului” în editura Brill, capitolul „Economie, societate, instituții” din Enciclopedia Cambridge a Islamului și în revista „Arabica”. În contrast cu modestia care îl caracteriza, Cahen a fost
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
participat la salvarea unui regiment german încercuit de către sovietici, prin crearea unei breșe. A fost decorat cu Crucea de Fier de către Wehrmacht (Armata Germană). A fost decorat, în timpul campaniei din URSS, și de către Armata Română cu medaliile Virtutea Militară și Cruciada împotriva bolșevismului. După 23 august 1944 a făcut parte, la ordin sovietic, din vârful de lance al ofensivei militare împotriva armatei germane și ungare, fiind în permanență poziționat în avangardă. A participat la eliberarea Transilvaniei, a participat la ocuparea Ungariei
Crușoveanu Marcu () [Corola-website/Science/324009_a_325338]
-
1 iulie - 24 octombrie 1147, a reprezentat acțiunea militară care a adus orașul Lisabona sub controlul permanent al portughezilor și a îndepărtat de la putere pe conducătorii mauri. a fost una din puținele victorii ale creștinilor în cea de a Doua Cruciadă—a fost „singurul succes al operațiunii universale întreprinse de armata pelerinilor”, și anume a Doua Cruciadă, conform istoricului contemporan Helmold—considerată a fi o bătălie crucială în cadrul "Reconquistei". Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
permanent al portughezilor și a îndepărtat de la putere pe conducătorii mauri. a fost una din puținele victorii ale creștinilor în cea de a Doua Cruciadă—a fost „singurul succes al operațiunii universale întreprinse de armata pelerinilor”, și anume a Doua Cruciadă, conform istoricului contemporan Helmold—considerată a fi o bătălie crucială în cadrul "Reconquistei". Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]
-
a fost „singurul succes al operațiunii universale întreprinse de armata pelerinilor”, și anume a Doua Cruciadă, conform istoricului contemporan Helmold—considerată a fi o bătălie crucială în cadrul "Reconquistei". Căderea Edessei în 1144 a dus la un apel pentru o nouă cruciadă emis de papa Eugen al III-lea în 1145 și 1146. În primăvara lui 1147, Papa a autorizat cruciada în peninsula Iberică. El l-a autorizat și pe Alfonso al VII-lea al Leónului și al Castiliei să-și echivaleze
Asediul Lisabonei () [Corola-website/Science/324013_a_325342]