2,381 matches
-
Pe acest perete se află și un medalion executat tot în mozaic cu sticlă de Murano reprezentând pe Maica Domnului. Pe același perete din stânga stă rezemată, lângă ușa de intrare a bărbaților în biserică, în partea stângă a acesteia, crucea ctitorului Hagi, Nicolae, Dimitrie a cărei inscripție grecească și cu litere grecești a fost descifrată și tradusă de Nicolae Iorga, la data de 28 august 1939, când a fost la Oravița. Biserica are un ceas de turlă de biserici, executat la
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Nicolae Hașca, renumitul doctor, Fometescu, Sim. Sam. Moldovan, Alexandra, mătușa lui Andrei Șaguna. ""Privind mausoleul familiei Miletici,te întrebi ce motive, orgolii l-au determinat pe Mangiuca să-și aleagă alt loc de veci?"". Un caz excepțional este cel al ctitorului bisericii Hagi Nicole Dimitrevici, uneori Dumitrovici, cum se sârbizează numele, care s-a născut în anul 1730 și a decedat în anul 1802, așa cum se precizează cu chirilice în Protocolul din 26 ianuarie 1802: ""Au repousat robu lui Dumnăzeu, Hagi
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
Oreviți care au viețuit 72 ani mai nainte fiind ispovăduit și cuminăcat și în bisărica muerească îngropat prin mină Petru Iorgovici parohu și prtoprez al Oreviți"". Cele consemnate de parohul Petru Iorgovici fac să dispară probabilitatea și să confirme că ctitorul a fost înmormântat în pronaosul bisericii, chiar dacă "lespedea dreptunghiulară imitând marmora roșie, de dimensiunea unui mormânt", despre care s-a amintit, nu are nicio inscripție. A fost înmormântat în interiorul bisericii, în parte muierească, așa cum și-a manifestat dorința testamentară, pentru
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
acestea, se remarcă prin participarea sa la diferite activități și simpozioane organizate în mai multe locuri din țară, printre care: Mănăstirea Neamț, Timișoara, Cluj Napoca, Reșița, Caransebeș, Oravița, etc. În prezent este dirijat de învățătoarea Mirela Dragoș. Drept recunoaștere a importanței ctitorului Hagi, Nicolae Dimitrie, factorul de bază al existenței bisericii, locuitorii Oraviței Montane în frunte cu preotul Ion Găvădină, i-au ridicat bustul în grădina acestui locaș de cult, spre aducere aminte.
Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița () [Corola-website/Science/330080_a_331409]
-
cu ocazia pregătirii lucrărilor de restaurare au stabilit că ordinea de construire a clădirilor ansamblului monahal a fost următoarea: casa domnească, clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii. Mănăstirea avea să capete o zestre considerabilă atât de la ctitor dar și de alți donatori. Pe lângă Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie de boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, călugări și mireni, „"cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Românească pentru a se lupta cu oștile Imperiului Otoman. Odată cu sfârșitul domniei lui Constantin Brâncoveanu se încheie ultima perioadă de prosperitate din istoria Mănăstirii Plătărești. Începutul domniilor fanariote va aduce închinarea mănăstirii către Sfântul Mormânt deși hrisovul din 1640 al ctitorului Matei Basarab, confirmat prin tomosul din 1644 al patriarhului ecumenic Partenie, interzicea în mod expres închinarea Mănăstirii Plătărești sub pedeapsa anatemei și excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
excomunicării. Închinarea s-a făcut la o dată care nu este cunoscută cu precizie, cel mai probabil pe timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730). Aceasta, ca și alte închinări similare, „"au fost făcute prin tomosuri false, date în secret, prin nesocotirea voinței ctitorilor, de către prinți și mitropoliți străini pe care vremurile i-au făcut să parvină la putere în această țară."” O circumstanță care a favorizat această evoluție a lucrurilor în cazul Mănăstirii Plătărești a constituit-o și lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat. În încercarea de a-și justifica raptul și profitând de lipsa hrisoavelor originale ale mănăstirii furate de tătari la 1659, aceștia au încercat astfel să șteargă orice urmă care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât nu se poate vedea în întregime friza cu sfinții pictați în picioare. Inscripțiile care însoțesc tablourile ctitorilor cuprind numele și rangul fiecăruia, fiind scrise în
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
care ar fi legat mănăstirea de adevăratul ei ctitor. În dreapta ușii de intrare în naos, pictura este distrusă în primul registru de jos, astfel încât nu se poate vedea în întregime friza cu sfinții pictați în picioare. Inscripțiile care însoțesc tablourile ctitorilor cuprind numele și rangul fiecăruia, fiind scrise în limba română, cu caractere chirilice. În registrul median sunt reprezentate scene din viața Sfântului Mercurie. Tabloul central, decorat cu un frumos ornament vegetal, îl reprezintă pe Sfântul Mercurie în ținuta militară a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Leon Tomșa este menționat un „"...Udriște postelnic din Plătărești"”. De altfel, chiar articolul din "Ziarul Lumina" din anul 2008 pare a se contrazice singur atunci când afirmă câteva paragrafe mai departe că în pronaos întâlnim „"tablourile votive care înfățișează pe domnitorul ctitor, [...], precum și chipul primului egumen, Vasile."” Cea mai plauzibilă explicație pare a fi cea oferită de lingvistul și filologul Alexandru Philippide care afirmă că toponimul Plătărești face parte din moștenirea lingvistică de origine „"tracă și iliro-panonă"”, derivând din cuvântul ilir „"Plator
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
numi epitropi la mănăstirile vizate, care „"se îndatorează să trimită ajutoare la Sfântul Mormânt, fără nici o scădere chiar când anii vor fi răi și veniturile mânăstirii nu vor ajunge"”. Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de facto", contrar voinței ctitorilor și anatemei patriarhale din 1641. Cel mai probabil acesta a fost mecanismul folosit și în cazul Mănăstirii Plătărești, care începând din momentul respectiv va avea egumeni greci. Portretele ctitorilor domnești, Matei Basarab și soția sa Elina, vor fi șterse din
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Prin aceste procedee, mănăstirile românești deveneau închinate, "de facto", contrar voinței ctitorilor și anatemei patriarhale din 1641. Cel mai probabil acesta a fost mecanismul folosit și în cazul Mănăstirii Plătărești, care începând din momentul respectiv va avea egumeni greci. Portretele ctitorilor domnești, Matei Basarab și soția sa Elina, vor fi șterse din tabloul ctitoricesc iar veniturile sale vor lua drumul Ierusalimului. Diferitele surse disponibile în prezent menționează ca prim stareț al Mănăstirii Plătărești trei nume de călugări: "Platara" (grec), "Nichifor" (grec
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Arhimandritul de la Hilandar, la îndemnul domnitorului Constantin Brâncoveanu care, între 9 și 12 iunie 1695, fiind în trecere de la Cerneți spre Tismana, încuviințează și sprijină ridicarea unui locaș de cult (domnitorul dăruiește 300 de taleri spre folosul zidirii bisericii). Adevărații ctitori pot fi considerați Milco Băiașul, vătaful minerilor din localitate, sârb de origine, care îl rugase pe domnitor să se pună piatra de temelie a noii biserici întru pomenirea fiului său, Milco, precum și Marele Ban al Craiovei, Cornea Brăiloiu, rudă a
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
zidită din cărămidă și bucăți de zgură de la topitoriile minelor de aramă. Zidul de împrejmuire datează probabil din aceeași vreme cu biserica, fiind original din piatră de munte legată cu mortar de var nestins, amestecat cu pământ. Dovada istorică a ctitorilor și zugravilor este conțiuntă în pisania zugrăvită cu litere chirilice ce se păstrează pe peretele dinspre apus al naosului: „Cu vrerea Tatălui, a Fiului și cu săvârșirea Duhului Sfântu au făcut această sfântă biserică dumnealui jupânulu Cornea Brăiloiu velu Banu
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
se cristalizase până în acea perioadă. Astfel, portretul marelui domnitor sârb Ștefan Dușan (1331-1355) ce se află în pronaos, asemănător cu cel de la Hilandar, pare a fi singurul din țară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată venerația ctitorului Milco Băiașul și a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul național al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
Sfinților și Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, cu osteneala preotului I.Serafimescu, cu contribuția enoriașilor acestui sat și cu ajutorul altor donatori. În anul 1894, cu blagoslovenia P.S.Episcop de Argeș D.D.Gherasim Piteșteanul, prin stăruința preotului Serafimescu, a ctitorilor și a epitropilor parohiei, s-a pictat acest sfânt lăcaș și s-a sfințit în același an”". Biserica a fost reparată și consolidată în anul 1986 și repictată în anul 1989 de pictorul Gheorghe Negru din Retevoiești. A fost sfințită
Biserica de lemn din Vărzăroaia () [Corola-website/Science/330186_a_331515]
-
-lea și începutul secolului al XVII-lea, o zonă centrală a târgului Iașilor și una din principalele sale zone comerciale. Pe această uliță exista o biserică mai veche, din lemn, cu hramul Sfânta Paraschiva (Sfânta Vineri), biserică înălțată de „marele ctitor Samson”. Nistor Ureche, mare vornic al Țării de Jos, tatăl lui Grigore Ureche, a obținut întâi de la Samson și ulterior de la moștenitoarele acestuia, Agafia Samsonova și fiicele Tecla, Marica și Nastasia, permisiunea de a transfera vechea biserica de lemn în
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
ea permițând obținerea de venituri importante prin închirierea dughenelor negustorilor pământeni sau venetici. Vechea biserică de lemn, mutată în mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, a fost sfințită cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, „ca să fie iarăși pomană vechilor ctitori”. Este de remarcat că Sfântul Ioan Botezătorul este și patronul mănăstirii Secu, o altă ctitorie a vornicului Ureche. Pe locul biserici de lemn Miron Barnovschi a început zidirea unei biserici care va fi însă terminată de Vasile Lupu și sfințită
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
Vineri ca metoh al „cu toate câte trebuie în ea și cu dughenele și cu toate câte se văd și cu viile și satele și vitele și cu toate câte trebuie unei sfinte mănăstiri”. Închinare a fost făcută cu încuviințarea ctitorului, Nistor Ureche, și a unor înalte fețe bisericești: mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca (1608-1629), episcopii Mitrofan al Romanului, Efrem al Rădăuților și Iosif al Hușilor. Una din puținele descrieri păstrate ale acestei mănăstiri este cea făcută de Paul de Alep în
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
mănăstirii, lucruri de preț și cărți: „una carte Sfada lumii cu înțăleptul ("Divanul" lui Dimitrie Cantemir), una Psaltire de a lui Dosoftei mitropolitul ("Psaltirea" în versuri), nouă cărți de beserică, una liturghie tîlcovană, una păreche călămări cu sidefuri, de masă”. Ctitorii și diverșii donatori au înzestrat mănăstirea cu numeroase cărți, obiecte și proprietăți: sate, vii, vitele și heleștee. Printre proprietățile funciare ale mănăstirii, pe lângă terenurile din jurul mănăstirii, mai pot fi menționate satele Ciulești (danie a spătarului Gheorghiță) și Ulmi din ținutul
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
oficială, combinând respectul lor pentru profesionalismul lui Lăzărescu și respectul acestuia pentru clienții săi. Relațiile lui Lăzărescu cu Ceaușescu încep să se deterioreaze după cutremurul din 1977. Daunele cutremurului au creat oportunitatea pentru Ceaușescu de a-și dezvolta vocația de ctitor, pe un fond intens de paranoia. Ceaușescu a regăsit studiile de urbanism pentru modernizarea Bucureștiului făcute la cererea regelui Carol II în jurul anilor 1940. Și le însușeste și pornește un program de restructurare a orașului de tip Haussmannian, cu un
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
a fost realizat un basorelief din bronz al Dr. Liviu Cigăreanu (sculptori: Cornel Vana și Ovidiu Guleș), care împreună cu o placă comemorativă au fost așezate pe fațada Colegiului Tehnic „Dr. Ioan Rațiu” din Turda alături de cele ale Dr. Augustin Rațiu, ctitorul acestei vechi și prestigioase instituții de învățământ. Colegiul a fost construit pe terenul fostei casei părintești, donat de către dr. Liviu Cigăreanu. Casa proprietate personală situată în Str. Timotei Cipariu Nr. 2 din Timișoara i-a fost confiscată de regimul comunist
Liviu Cigăreanu () [Corola-website/Science/328790_a_330119]
-
împreună cu soția în orașul natal Turda în anul 2007, împlinind vechiul legământ al familiei Rațiu de a reveni în Ardealul strămoșilor. După revenirea în țară, deși grav bolnav, s-a implicat în refacerea mormintelor familiei, ridicarea a trei noi monumente ctitorilor bisericii familiale din Turda Veche, reașezarea pisaniei, edificarea unui monument și dezvelirea unei plăci în memoria lui Basiliu Rațiu la Blaj. Este înmormântat în parcela familiei din Cimitirul Central, Turda Veche.
Mircea-Dimitrie Rațiu () [Corola-website/Science/328776_a_330105]
-
și nepoată a lui Ștefan cel Mare. Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud. Sibiu. A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa. Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii. Membrii familiei Rácz s-au împărțit în două mari ramuri: cea de Galgó (Gâlgău), maghiarizată, și cea de Tӧvis (Teiuș), românească. Ambele au jucat un rol important în istoria Transilvaniei . Din ramura de Galgó (Gâlgău) a făcut parte
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]