2,880 matches
-
Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie să devină și purtătoarea unei idei. Ideea unității morale a națiunei noastre e ceea ce ne-a-nsuflețit ca să luăm inițiativa unei serbări în care inima va fi una, a priori; în care însă cugetele se vor unifica - cugetele doamne a lucrărilor - astfel încît pe viitor lucrările noastre toate să aibă una și aceeași țintă, astfel ca unificarea direcțiunei noastre spirituale să urzească de pe-acuma unitatea destinelor noastre. Să facem ca o cugetare, una
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tot. Serbarea trebuie să devină și purtătoarea unei idei. Ideea unității morale a națiunei noastre e ceea ce ne-a-nsuflețit ca să luăm inițiativa unei serbări în care inima va fi una, a priori; în care însă cugetele se vor unifica - cugetele doamne a lucrărilor - astfel încît pe viitor lucrările noastre toate să aibă una și aceeași țintă, astfel ca unificarea direcțiunei noastre spirituale să urzească de pe-acuma unitatea destinelor noastre. Să facem ca o cugetare, una singură, să treacă prin
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
hotărât *să nu vă mai scriu impresiunile ce le-au făcut și le fac asupra mea raporturile de azi ale Europei în genere și a țării noastre în parte. Și la ce v-aș și spune ceva ce simt și cuget când în orce caz nu pot schimba nimica din toate celea. Vă trimit o comedie compusă de Slavici. Nu știu de vă va plăcea; numai asupra unui moment aș vrea să vă atrag atențiunea: frazele ce vi se vor părea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din care să li se vadă doar încălțările, că m-aș fi încălzit cu virtutea ascunsă a cugetului meu. Așa merg lucrurile. Acum că stau și mă gândesc, această povestire mai are încă o morală evidentă: Când ai murit, mort ești. Și în clipa asta îmi mai vine în minte încă o morală: Fă dragoste când poți. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
leafa ta, pe care nu știe la cât s-o evalueze, neavând alte indicii decât acel œuf de Pâques de șocolată, de la Capșa, special adus pentru ea, sau cofeturile scumpe și nepotrivite de la Angelescu, atunci când, după o ceartă, te mustră cugetul ! Nimic despre saloanele bucureștene unde s-ar părea că ai fi un bine-primit, prin meritele tale, desigur (cine poate crede în ele mai mult decât o mamă a cărei feblețe va rămâne totdeauna primul ei născut ?). Bineînțeles, nu știe de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și cari cu toate acestea sperează de la ceri o mântuire pentru care ei sau nici nu mișcă mâna sau o mișcă cu aversiune; pretendenți la coroană cari, împingînd fățiș la o parte credința ce au jurat-o și violând fără de cuget tratate încheiate solemn și întărite prin jurământ, întind mâna făr-a alege la orice mijloc, numai să-i ducă la scop; oameni în rangurile cele mai înalte și cu influența cea mai mare arătîndu-se ca modele de nevrednică slugărnicie cătră cei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu Bosforul și neputând întreține o proprie biserică neatârnată, ar fi fost și ele răpite de curentul unionist. Adevărat că Scaunul roman nu se prea încredea în grecii bizantini și știa prea bine că tendința uniunii bisericești nu izvora din cuget curat și din voință sinceră, ci numai și numai de nevoie și de frică despre un inamic cu precovârșire puternic, iar daca unirea bisericească va fi repede urmată de oștiri venite în ajutor, se știa că rezervația secretă a bizantinilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lui șesurile de primprejur, țiind morțiș și fără curmare a se ridica din nou. Suleiman care, ca învingător, a stătut iar în scaun la Adrianopol, orânduind acolo mijlocul împărăției, era de altmintrelea o pildă de iubire de dreptate și de cuget drept, de făcător de bine și blând, tare trupește și viteaz la război, dar era dat totodată la beție fără măsură și la moleșită desfrânare și atât de împătimit întru aceste încît, în urma viețuirii cu lenevire, o urmare a desfrânării
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acord cu treptele ideei Productiunile literarii sânt la cei* [... ] Poezia dramatică - în care se dezvolta ideea morală dinainte-ne prin organul unor individualități libere, prin cari se formează dinaintea ochilor noștri o lume de caractere (condiționîndu-se) condiționate reciproc prin simț, cuget și voință și (dezvoltîndu-se) dezvoltate unul prin altul - poezia dramatică (lasă a se întrevede) dă a înțelege (hinweisen) o ultimă a sa realizare la care contribuie așa să zic toate artele, adică la (producțiunea) reprezentarea dramatică. Tot ce (propune) poezia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
natură trebuie formată, cultivată (Gebilde), făcută capabilă spre sensualizarea imaginelor poetului. Docamdată ea ni se arată așadar ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l face (semn) mediu (Zeichen) al ideei. Cât de puțin cuget într-adevăr, adică cuprinde natura lucrurilor în cugete omul, întru cât e ființă cugetătoare, ci îi sânt necesarii spre aceea lunga e ostenitoarea laboare a cugetărei și educațiunea culturei ștințifice, tot așa de puțin e în stare și o individualitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
născute de fantazia poetului dramatic. Ea e supusă așadar, despre partea înfățisărei sensibili, legei frumosului; asta o are comun cu sculptura și pictura. moment (? ) Însă ea dezvăluie caracterul omenesc în toată movibilitatea devenirei sale (Beweglichkeit seines Werdens), în toată plinătatea cugetului și voinței sale. Reprezentatorul trebuie să sensibilize aceste microcosm cu o claritate atât de diafană încît să vedem totodată dinainte-ne izvoarele simțirei și a acțiunei și flucțiunile felurite (mannigfaltig) în cari degeneră izvoarele, și să simțim împreună cu el toate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rădăcinele din cari-și trage el nutrimentul pentru esistența sa în parte (particulară), corpul eteric e prea ușure și liber și nu ne ascunde neci o trăsură mai precisă, neci o comembrare mai solidă. În caractere cu o idealitate a cugetului atât de predomnitoare, care n-au reușit de-a deveni oameni (... ), apare așadar personalitatea ce-a devenit purtătorul lui mai mult un vas în care e prins acest patos de gândire, ca un corp propriu aparținând din necesse acestor gânduri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Portretul ce ni-l creionează Tieck despre el în Foile sale dramaturgice îl așează cu totul în categoria acelora cari sacrifică individualul idealităței abstracte. "Kemble generaliză individualul și, după ce a tras în jos singularitatea imaginei sale și minunata varietate a cugetelor, espresiunilor și a simțirei într-un element general a unui gest nobil totdeuna demn și a unui ton monoton, încet, plângător, jumătate cântând, îl vezi că și-a ales unele momente mari pe care le ridică în sus la individualitate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale talentului său. ARTISTUL REPREZINTATOR ÎN RAPORT CU CRITICA Esercițiului fiecărei arte îi urmează activitatea critică, care compară cele produse cu ideea și ține cele date lângă pretențiunea absolută. În epoce de o mare activitate artistică productivă și de o unitate în cuget și ființă, în reflecțiune și simțire nerupte încă, se-nțelege că activitatea critică se retrage; ea se ridică abia atuncea când viața artei, ce se dezvoltă organice ca o operă a naturei, și-a pierdut cea mai naltă putere productivă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
asemeni antiteze, ca acelea a simțitului și-a cugetatului, îi pare eterogenă naturei femeiești în genere, o natură în care însuși supremul cugetărei sale are mai mult caracterul unei inspirațiuni și-a unei intuițiuni decât a unei productivități conștiute de cugete. Efectele cele mai puternice cari le-au produs și le produc încă damele, Bethman, Sophia Schroder, A. Crelinger, Schroder-Devrient, Mars și Rachel, se bazează pe aceea că în ele momentele simțirei și a reflexiunei se pătrund reciproc într-adevăr, căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în forma produsă de cătră particularitatea originală a spiritului națiunei; căci pronunția nu e alta nimica decât feliul și chipul cu care bate la ureche sunetul articulat pe care și l-a format o limbă din necesitate internă pentru esprimarea cugetului. n noțiune: Ce-i pronunția? Ceea ce a fost creat de puterea individuală a spiritului națiunei ca element observabil al graiului, sunetul articulat în rămuririle lui varii, trebuie să se facă auzit într-un mod care să ne lase a înțelege
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
celei mai nalte pe acest teren, ne aflăm pe pământul artei. E impulsul spiritului care sforțează organele vorbirei de-a da sunetul articulat; așadar elementele limbei dintru începutul lor sânt îndreptate spre însemnătatea lor și capabile de-a deveni corpurile cugetelor. La aceasta inspiciune vine mai întîi la [prin] cultura sunetului articulat înainte de toate. O tehnică adevărată are așadar de-a (merge înapoi) recurge la (acest fundament) temeiul acesta și de-a ne face să (înțelegem) pricepem din el sistemul sunetelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se poate cugeta în două feluri de raporturi. Unitatea propusăciunală poate să constea din propusăciuni de-o egală valoare gramatică cari-au fost lipite una de alta și care stau într-un nex intern laolaltă prin unitatea mai naltă a cugetului, pe când fiecare din ele e în sine un întreg. Aceste toate sunt perioade ce constau din propusăciuni coordonate. O egală demnitate gramatică a propusăciunilor e aicea condițiunea esențială. Prin înrudirea internă a înțelesului, prin relațiunea cugetărilor, ele sunt iarăși momente
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fulgere a umorului vom trebui să simțim că ele răsar dintr-o natură într-adevăr amabilă și adâncă totodată. Această împregiurare tonul fundamental are s-o sensibilize. El trebuie să fie depărtat atâta de tonul superficial și ușor, care trădează frivolitatea cugetului și a inimei, trebuie să fie însă tot așa de departe de la acea spiritualizare a tonului rănit prin soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni trădeze pe-acele ființe cu inima de marmură, el trebuie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un moment, care însă face loc unui prepus care pătrunde până-n măduva vieții, prepus care, când îl lovește întîi pe Othello, îl face să piardă toată prezența de spirit (Fassung), pe care el apoi și-o luptă cu greu, pe când cugetul apucat odată îi frământă sufletul în adâncul său. Această furtună dinăuntru care răstoarnă mereu prezența de spirit (Besonnenheit) invocată trebuie ca jocul mut să ne-o releveze preparativ, până ce espresiunea vie a cuvântului o și confirmă. În scena citată din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al artei noastre. Căci moral este omul întotdeauna îndată ce, din proprie voință, se consacră unui scop adevărat și învinge impulsul egoismului, care l-ar consilia ca să facă din sine punctul central al unui întreg. Acelui spirit însă-i trebuiește îngrijire. Cugetul omului singular nu se lărgește până la spirit și simț comun dacă terenul pe care are a se dezvolta nu conține în el elementele necesare pentru înflorirea acestui spirit. Dirigerea scenei e-nainte de toate aceea care are cea mai mare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștințe, este deșert și fără puterea silitoare a convingerei; cunoștința fără entuziasm e fără avânt, de-aceea nici răpește, nici poate avea vreo influință intensivă. Adâncimea cunoștinței produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea morală, va să zică în cugetul lui. Cine recunoaște în cei ce sânt chemați a fi organele conducătoare unei asemenea totalități pe oamenii pătrunși de idea misiunei lor se subordinează acestei puteri nevăzute a spiritului chiar dacă din început ar face-o fără voință. Într-un timp
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voință. Într-un timp în privirea spiritului atât de întărit, în care conștiința de sine pătrunde într-atîta toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-un Tartar de unde nu mai e întoarcere la domnia lumei supraterane. Ba omul are într-atîta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de iute și a-l face susceptibil de șoptituri contrarie. Căci o influință și o hotărâre la care nu ia parte obiectivitatea interesului pentru arte și inteligența este supusă la orice schimbări. O garanție pentru curățenia principiilor este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
influință și o hotărâre la care nu ia parte obiectivitatea interesului pentru arte și inteligența este supusă la orice schimbări. O garanție pentru curățenia principiilor este numai în cugetul moral și într-o cunoștință care să stea la înălțimea acelui cuget. Siguranța cum că calitățile acestea sânt cele predominante îi asigurează unui director chiar oarecare stimă din partea celor loviți în egoismul lor, căci în natura omenească totuși se află instinctul neînlăturat de-a recunoaște ce-i rațional și substanțial. Daca o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]