4,021 matches
-
bánya, falva, formații obișnuite pentru toponimele ungurești, Abrud și Avrud - în romînă), ceea ce a determinat formularea mai multor soluții etimologice. Proveniența din numele maghiar al unei plante abruta, obruta nu a fost acceptată din cauză că apelativul respectiv este împrumutat tîrziu, pe cale cultă (din lat. abrotanum), chiar dacă într-o hartă din secolul al XVI-lea numele maghiar era „dublat“ în latinește ca Abrotania. Descendența dintr-o posibilă cetate *Abrudava sau *Abrudeva, propusă de Hasdeu, n-a putut fi susținută documentar și fonetic. Apropierea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi impus crearea unor etnonime și glotonime noi (ca în Franța - de la franci, Nor mandia - de la normanzi, Andaluzia - de la vandali, Catalonia - de la goți, Lombardia - de la lombarzi etc.). Nu de mică importanță a fost faptul că romîna nu este urmașa latinei culte, cum s-a întîmplat în cazul limbilor neolatine occidentale, ci continuă limba romană (lingua romana), cum se numea latina populară, singura care se folosea în aceste părți, pentru că limba de cultură și a religiei era greaca, apoi slava. Merită menționat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbii romîne, samos ar fi dat astăzi sam (-us final ar fi dispărut), iar rostirea lui a ca o deschis (ca în Alutus > Olt, Marisia > Mureș) nu este sigură (forma Sameș folosită în unele cărți moderne este introdusă artificial, pe cale cultă). Formele Somysius, Somisius, Samusius, Zumus, Zamus, Zamos, Zhomos, Szamus din documentele latino-ungurești nu pot servi ca bază pentru Somiș, Someș, ci ca urmașe ale lor, care sunt în mod sigur mai vechi (primele dezvoltîndu-se, normal fonetic, din ele). S-a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiară (cukor). Cuvinte din persană Dintre limbile Antichității, cele mai multe cuvinte provin din persană, limba administrativă a Imperiului Sasanizilor, apoi limbă de circulație internațională în Orient, timp de mai multe secole. Și în limba română, o serie de cuvinte, populare sau culte, ajunse pe diverse căi (turcă, greacă, arabă, latina medievală, slavă sau limbi occidentale), își au originea îndepărtată în persană. Alcov are, la originea sa îndepărtată, cuvântul pers. gumbäd, care a fost împrumutat de arabă, unde qubba însemna „cameră boltită; cort
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pește de pradă care trăiește în grupuri, în Amazon“ a fost împrumutat din portugheză în franceză la 1795. În română apare abia în DOOM2 (2005), cu aceeași formă ca în portugheză și franceză, piranha, ceea ce dovedește că este un împrumut cult, făcut pe cale scrisă. Tapiocă „făină extrasă din rădăcini de manioc“ are, la originea îndepărtată, cuvântul tupí tipioka (din ti „suc“, pi „picior“ > tipi „zaț“ și ok„a presa“). A fost împrumutat de portugheză (tapioca), iar din portugheză a intrat, cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
să precizăm în fiecare volum, la româna pe care o învățăm în școală și pe care o folosim în scris, adică la româna literară (standard), ale cărei norme de corectitudine sunt stabilite de Academia Română, pe baza tradiției și a uzului cult majoritar. Această limbă are varietăți funcționale, numite și „stiluri“, dintre care cele mai cunoscute sunt stilul științific, stilul oficial (administrativ-juridic) și stilul publicistic, alături de stilul artistic (sau beletristic). În primele trei, ponderea vocabularului internațional este mai mare, în timp ce în stilul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe cale cărturărească, și cuvintele vechi slave, intrate pe cale populară, este destul de greu de făcut. De altfel, până nu demult, dicționarele românești nu făceau totdeauna deosebire clară între cele două categorii de cuvinte (din vechea slavă, populare, și slavone, de origine cultă), ambele fiind calificate ca „vechi slave“. Pentru a putea stabili originea slavonă a unui termen, Gh. Mihăilă a propus diverse criterii, două fiind cele mai importante: unul se referă la conținutul termenilor, și celălalt la forma acestora. Sunt considerate slavonisme
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în unsprezece limbi (bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă, ucraineană). În bulgară, s-au împrumutat însă din română și mulți termeni de cultură modernă (abonament, album, ambulanță, bulevard, vizită, vot). În limbi neînvecinate, împrumuturile românești sunt culte și livrești, au caracterul unor exotisme, folosite pentru a crea culoarea locală, uneori și istorică: este vorba despre cuvinte ca securitate, care a intrat în limbile occidentale. Româna a exportat cuvinte aproape în toate limbile slave (mai ales în bulgară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
servească și astăzi ca mijloc de comunicare. Neluarea în considerație a evoluției firești a limbii a dus la imaginarea unui ev mediu bulversat sub raport etnolingvistic din care doar latinitatea (artificială) ar fi ieșit intactă, adică așa cum era în antichitatea cultă. Și fiindcă, în virtutea aceleiași concepții statice despre limbă, se pune semnul egalității între ilirii atestați de Herodot - aceștia fiind de fapt populație de aceeași factură cu tracii, și aceștia menționați de istoricul grec - și albanezi, se apreciază că doar albaneza
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
făceau „școli pentru odraslele lor ca să învețe limba latină cea meșteșugită, gramaticească”, care însă este în așa fel țesută, încât „nu poate cineva să o învețe cu acea deplinire, cât să nu facă dese și grele greșeli asupra gramaticii”. Limbii culte, artificiale și nefirești, Maior îi opunea limba pe care o grăia poporul, „suptă de la mama lor, din auzite adică”: „Mulțimea nu știa fără numai limba poporului, de la mamele lor”; „Nimeni nu scria în limba poporului”. Aceste sublinieri dihotomice au menirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fapt pentru care ea nu poate fi învățată din auzite, ci numai cu ajutorul gramaticii, la școală, iar românii nu au împărtășit această limbă latină, „nici nu au învățat limba latină și gramatica până mai în zilele noastre”. Nu limba latină cultă a fost dusă de romani în Galia, Spania și „nu lung timp după aceea și în Dacia”; nici limba italiană nu a fost alcătuită pe baza latinei culte. Toate limbile romanice au la bază limba firească, adică „poporană”. Cheia gândirii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limba latină și gramatica până mai în zilele noastre”. Nu limba latină cultă a fost dusă de romani în Galia, Spania și „nu lung timp după aceea și în Dacia”; nici limba italiană nu a fost alcătuită pe baza latinei culte. Toate limbile romanice au la bază limba firească, adică „poporană”. Cheia gândirii istorice a lui Maior constă în aceea că romanii au dus în toate viitoarele provincii romane din afara Italiei o limbă latină firească „alcătuită din limba latină poporană și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
teritoriile cucerite. Această unitate se datorează continuității pe spațiul euro afro-asiatic, în perioada premergătoare cuceririlor romane, a limbii barbare pelasge, care cuprindea și vechiul teritoriu al peninsulei italice, limbă pe care Densusianu o numește și latină barbară. Latina scrisă sau cultă este o creație artificială. Ea a rezultat din coruperea dialectului pelasg latin din Italia prin influența limbii grecești. „Coloniile comerciale grecești, stabilite în partea meridională a Italiei, numită Grecia mare, ή μεγάλή Έλλας, avură o influență dezastruoasă asupra limbii naționale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca expresie a unei noi civilizații deîndată ce latina „s-a pierdut în mijlocul barbariei”. N. Densusianu și-a asumat sarcina de a fundamenta istoria limbii române pe substrat, care trebuia să aibă un trecut aparte, inconfundabil cu cel al latinei culte. Închingat și el de limitele neogramatice ale gândirii istorice, Densusianu găsește soluția în imaginarea a două limbi latine cu istorii diferite: pe de o parte latina cultă (coruptă) cu istoria sa orientată în întregime spre limba greacă, pe de altă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substrat, care trebuia să aibă un trecut aparte, inconfundabil cu cel al latinei culte. Închingat și el de limitele neogramatice ale gândirii istorice, Densusianu găsește soluția în imaginarea a două limbi latine cu istorii diferite: pe de o parte latina cultă (coruptă) cu istoria sa orientată în întregime spre limba greacă, pe de altă parte latina necoruptă, veche sau bătrână (lingua prisca), care este totuna cu limba pelasgă sau barbară, pe care o vorbeau toate populațiile ce nu făceau parte din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în întregime spre limba greacă, pe de altă parte latina necoruptă, veche sau bătrână (lingua prisca), care este totuna cu limba pelasgă sau barbară, pe care o vorbeau toate populațiile ce nu făceau parte din lumea greacă. Dacă istoria latinei culte s-a putut face dintr-o trăsătură de condei, istoria limbii pelasge-latine-barbare i-a dat multă bătaie de cap lui Densusianu, aceasta cu atât mai mult cu cât el a simțit nevoia să-și sprijine clasificările și evoluțiile cu elemente
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
însemna o vagă întrezărire a continuității globale a materialului lingvistic. N. Densusianu lărgește viziunea asupra trecutului limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat pe spațiul euro-afroasiatic, acoperind și peninsula italică, unde latina cultă rămâne suspendată ca o ramificație artificială a limbii grecești. Și această soluție este nerealistă întrucât eludează constituirea limbii române în simbioza traco-latină, componentele căreia înscriu rădăcinile acestei limbi în baza naturală a limbajului uman și în continuitatea globală a materialului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bați câmpii, în loc să te gândești de unde să mai scoatem niște bani? Să știi că s-ar putea să ai dreptate, ce-ar fi să mergem amândoi, părerea psihologului nu am cerut-o și am auzit că este un tip foarte cult, care știe foarte multe. Mergem amândoi că și tu ești excesiv de nervoasă, îi spuse el hotărât. Tu nu vezi că nu mai fac față? Spune-mi ce trebuie să fac. Ce, nu te ajut? spuse și el puțin iritat. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul vaudou. Transa, urmată de o calmare, este atunci benefică. Tipul acesta de muzică, după părerea lui Aristotel, dozată cu grijă, eliberează, datorită posesiunii divine, milă și teamă, excitându-le. Asimilabilă unei cure, ea este cathartică. "Căci emoția care apare în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Între anii 1680 și 1715 are loc în gândirea franceză o criză care este semnul precursor al Revoluției 11. Se trece, în treizeci și cinci de ani, de la un ideal de ordine la refuzul autorității, de la o societate ierarhizată la visul egalitar. Cultului Antichității, supunerii în fața regulilor, profesate de Clasicism, li se substituie o dorință de libertate și de invenție al cărei simptom cel mai manifest este Cearta dintre Antici și Moderni (la Querelle des Anciens et des Modernes). Incompatibile cu idealurile Luminilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
juri pe ce ai mai scump nu cred ca eu să fiu o ființă care să inspir poizii cu toate că am mai primit și nam răspuns. Pe a matale o știu toată merçi. Am văzut de la început că ești un om cult.142 Pe de altă parte, furia de "ploieșteancă" a Miței Baston, pare s-o cuprindă și pe Aglăița M. Chistol, moașa cu nume care trimite aluziv și la "superioritatea" corecției în cazul infidelității. În scrisoarea cu savoare dialectală moldovenească pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mie nu-mi stă în caracter să fac caz din faptul de cultură pe care o posed și n-am nevoie să mă laud cu acest bagaj de cunoștințe spre a putea crede că vreau să apar în fața dv. ca cult sau ecțetera [...]158 Putem spune că la Tudor Mușatescu, așa cum am observat și în cazul lui Al. O. Teodoreanu, descoperim o sinteză a mijloacelor de exprimare specifice personajelor caragialiene. Totodată, cei doi autori sunt interesați și de anumite procedee, cum
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
într-un mod care amintește de absurdul situației lui Mitică, promovat să dea "muștele afară din Cișmigiu". Din această poziție, care i-a facilitat întâlnirea crucială cu Ismail, Turnavitu ajunge asistentul personal al binefăcătorului său, îndeplinind sarcini derizorii precum aservirea cultului personal al superiorului, prin ritualul care consta în măgulirea zilnică "pe rochie cu un pămătuf muiat în ulei de rapiță, urându-i prosperitate și fericire"63 sau îndeplinirea unor funcții echivalabile cu cele de ambasador sau de ministru care se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Edgar Rice Burroughs, Ray Bradbury, Raymond Chandler), marea masă a literaturii pulp existând în paralel cu, dar în afara literaturii majore, ilustrată în vremea respectivă de creații precum Grapes of Wrath ori Gone with the Wind. Titluri ca Volunteer Corpse Brigade, Cult of the Living Carcass sau New Girls for Satan's Blood Ballet puteau fi achiziționate la prețuri modice în fiecare punct de distribuție a presei.576 Primii eroi care trec din mediul pulp în comics sunt Tarzan și Buck Rogers
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
permanente ar trebui puse în conexiune cu mutațiile idealului corporal al vremii (Superman desenat de către Wayne Boring, cel care se află la baza imaginii actuale a kryptonianului, exprimă idealul masculinității postbelice, însă din anii '90 super-eroii sunt modelele perfecte ale cultului fitness al sfârșitului de secol, deși anatomia lor colosală care tinde spre autoparodiere inconștientă, precum în cazul lui Batman desenat de Howard Porter, cu bicepșii mai mari decât capul, a generat și o reacție care cultivă corpul bisexual, ambiguu, într-
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]