2,824 matches
-
ea era mai curînd atentă la această frecare și atingere a celor două materiale decît la ceea ce spunea Julia; În cele din urmă, simți cum carnea de pe braț i se - de parcă Julia sau apropierea ei o atrăgea, o prindea... Se cutremură și se depărtă. Aproape Își terminase țigara și găsi această scuză. Se uită În jur, căutînd un loc În care s-o stingă — Arunc-o și strivește-o cu piciorul, zise Julia, cînd o văzu. — Dar nu-mi place, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
avut efect. — Ai putea Încerca o baie fierbinte și gin. — La John Allen House? rîse Viv. Niciodată apa nu-i suficient de fierbinte. Și apoi, imaginează-ți dacă cineva ar mirosi ginul. Nici la tata n-o pot face. Se cutremură numai la gîndul ăsta. Nu mai știi vreun alt leac? Ar trebui să fie și altele. Betty stătu o clipă pe gînduri. — Ai putea să te speli cu un jet de apă cu săpun. Se pare că merge. Totuși, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veneau ca răspunsuri la zgîlț-zgîlț-zgîlțul regulat al pumnului lui Fraser. Își vîrÎ un deget prin plasă, prinzîndu-se de ea cu vîrful lui; se Încorda pe măsură ce trăgea cu cealaltă mînă de pulei lui. După un minut fu conștient că Fraser se cutremură și, apoi, sîrma de sub saltea se liniști; dar el nu-și putuse opri propria mînă și, după aceea, propria spermă ieși: simți toată această mișcare și explozia ei ca pe un lucru fierbinte care-l frigea. Crezu că În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șteargă repede ochii. Dar nu o putu face suficient de repede. — Ei, spuse domnul Mundy cu blîndețe. Ce Înseamnă asta? Asta Îl făcu pe Duncan să plîngă de-a binelea. Își acoperi fața și suspină În palme; umerii i se cutremurau făcînd rama patului să tresalte. Domnul Mundy nu Încercă să-l oprească; nu se apropie de el, nu-i puse brațul pe umeri, nu făcu nici un gest de genul ăsta. Pur și simplu, rămase În picioare și așteptă ca lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea În după-amiaza asta de pe Dealul Parlamentului, zise. Nu adăugă faptul că privise Încordată spre Mecklenburgh Square; o clipă ea Însăși uitase. Părea că se zărește În depărtare, dominînd Londra! Ca o țestoasă uriașă. Da, zise Julia. Părea că se cutremură. Nu prea sînt sigură că mă simt În largul meu aici. Toată lumea zice că-i recunoscătoare că n-au atins St Paul’s - dar, nu știu, pe mine mă trec fiorii. — Nu cred că-ți dorești să fi fost bombardată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de mult să o păstrăm - dacă trebuie să-i punem pe oamenii În vîrstă să patruleze pe acoperișurile bisericilor să Înlăture bombele incendiare cu periuțele! atunci, ce valoare are? CÎt este ea cu adevărat În centrul inimii omului? Helen se cutremură - brusc impresionată de tristețea nemăsurată a cuvintelor Juliei și sesizînd o latură Întunecată a ei - una Înspăimîntătoare, intimidantă. Îi atinse brațul. — Dacă aș gîndi ca tine, Julia, spuse ea moale, mi-aș dori să mor. Julia rămase nemișcată o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
luxoasă, cu un covor gros de culoarea laptelui și faianța avea o aparență sidefie. Îi dădea senzația că este soioasă; se gîndi la manevrele pe care ar trebui să le facă pentru a nu lăsa urme sau pete. Brusc, se cutremură epuizată; Închise capacul toaletei și se așeză pe el cu coatele pe genunchi și fața În mîini. Încă nu-și dăduse jos paltonul și pălăria. Rămase așa mult timp, pînă cînd Reggie bătu la ușă s-o Întrebe dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de capul ei. Simții altfel greutatea mîinii lui pe stomac. Își mișca degetele. O, Viv, spuse el. În clipa aceea Îl respinse. — Șterge-o! rîse ea fără să vrea. Pentru tine e bine... — E ca dracu’. GÎndul că... O! se cutremură. RÎse și el. Spui asta acum. Dar să vedem ce-o să zici peste-o săptămînă sau două. — O săptămînă-două! Ești țăcănit. Un an sau doi, așa mai vii de-acasă. — Doi ani? O să mă tîmpesc. Cel puțin dă-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nasul, să nu faci nimic! Tu ești mai curajos decît mine, Pearce. — Eu? — Tu ai făcut ceva, nu-i așa? — Ce vrei să zici? — Tu ai făcut lucrul acela - despre care vorbeai, ăla care te-a adus aici. Duncan se cutremură, depărtîndu-se. — Ți-a trebuit un anumit gen de curaj, nu-i așa? insistă Fraser. Numai Dumnezeu știe că ți-a trebuit mai mult curaj decît mie. Duncan se mișcă din nou. Își săltă capul de parcă, În Întuneric chiar, dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îmbrățișeze stîngaci, și-și puse capul pe umărul ei și-i plînse ca un copil În păr. Nu simțea nici plăcere, nici ușurare. Încă percepea intens acel amestec de durere și teamă, Încît crezu c-o să moară pe loc. Se cutremură de mai multe ori În brațele lui Helen și, În cele din urmă, Își ridică fruntea. Prin stratul Înțepător de lacrimi o văzu pe Julia. Se Învîrtea pe undeva, prin spate, de parcă i-ar fi fost frică să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ea se uita În jur, ca și Kay - de parcă Înțelegea pentru prima oară natura haosului În care fusese blocată, văzînd poate fragmente cotidiene ale propriei existențe. O! exclamă ea. Oamenii Începură să bată cu ciocanul. La fiecare pocnitură se cutremura. Ce fac? Trebuie să lucreze rapid, zise Kay. Ar putea să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
măcar odată. Femeia tot femeie Intrat la bănuieli, Dau totul la iveală: Când crezi în ea, te-nșeli, Iar când nu crezi, te-nșeală! Femeia (I) Îți dă frisoane, pot să zic, Când despre ea nu știi nimic, Dar te cutremuri și mai și Când afli...ce n-ai vrea să știi. Femeia (II) A zeilor sublimă operă, Un nepătruns mister ascunde-n sine, Când, de rușine, se acoperă Și când e-acoperită de rușine. Celei combinată cu un plenipotent Nu
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
pe cineva care se presupune că-i este egal. Știm ce ar vrea să-ți facă, dar nu mai are voie s-o facă, așa că falsifică poze cu tine cu care să poată face ce vrea. O simt cum se cutremură sub plăpumioară, tremurul rușinii Încă proaspete, și Îmi strânge degetele mai tare. —Momo, știi cât se estimează că i-a luat omului primitiv ca să se ridice În două picioare? —Cât? — Între două și cinci milioane de ani. Dacă-l lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
decît de suflet și să-și desfășoare activitatea pentru pămînt mai mult decît pentru legea lui Dumnezeu. În vreme ce Isus Cristos ce le poruncește alor săi? Cine nu renunță, spune El, la tot ceea ce are, nu poate fi ucenicul meu". Mă cutremur, cînd rostesc aceste cuvinte! Căci pe mine mă acuz cel dintîi: și-mi pronunț propria mea condamnare. La ce ne gîndim noi? Cum îndrăznim noi să citim astfel de adevăruri și să le facem cunoscute poporului, noi, cei care nu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin. Am simțit În braț fiorul care a cutremurat-o pe Paula. — Cel puțin, adăugă Cabrera, a murit fericită. Am descoperit o seringă hipodermică... — Ce era-n ea... heroină? — Cine-ar putea ști? Focul a fost prea puternic, nu s-a mai putut analiza. Sub fereastră, poate apărate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
petreacă ceva deosebit, nici că Atoma are să facă minunea pe care o chema colegul nostru Ci tocmai atunci, când Pamfil Duran, mai semeț ca oricând, se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repezit în patru labe mergând pe puntea geamblacului sondei, unde era Enea Căpută și apucând de baiera traistei, unde numai nu începură amândoi a se lupta, ca niște urieși, unul încercând să o țină, altul să o smulgă, de se cutremura sonda, încât mare lucru că nu ne-a aruncat pe toți, jos în Apa cea rece și câinoasă, care atâta aștepta Iar Daniel Mărăcinescu, cel ce stârnise această periculoasă sfădălie și el știa că de la el li se trage astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și parcă în ființa noastră un freamăt necunoscut, ca atunci când căldura soarelui și mustul fermecat al primăverii dezmorțesc trunchiurile pomilor din livadă, zorind podoaba florilor pe ramurile lor Deci despre ce mi s-a părut și despre ce m-a cutremurat i-am anunțat și pe ceilalți adormiți în punga de piatră și astupată de ape Zicând: frații mei, se aude un răsunet în Munte. Nu cumva l-ați simțit și voi? Iar ei au început, îndată, a fremăta, a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde marfa, stând toată ziua cu capul în bătaia soarelui. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eligibil pentru asemenea activități. Sunt un tip destul de rezervat, asta o știu amicii mei, nu-mi dau seama cum de le-a dat prin cap c-aș fi capabil de voluntariat. Să umblu eu să lipesc poezele prin tramvaie! Mă cutremuram la gândul ăsta. Dar, pe de altă parte, eram și ușor flatat fiindcă voiau să mă bage Într-o acțiune culturală. Ah! suspina suflețelul meu snob și ars de dorul literelor. Of! zicea același suflețel, meschin și Îndurerat de neputințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
eram teribil de nefericit. Atârnam. Oftam. De fapt, nici măcar nu pot spune că scriam. Bolboroseam În minte tot felul de presupuneri. Din când În când mi se părea că pot trage o concluzie, de fapt ajungeam la capătul puterilor. Mă cutremuram Încă, deși eram stors de vlagă. Fiindcă vrăjitoarea mă lăsase pradă unei rușini furibunde care a degenerat curând În impotență. Continuam să fantazez cu ea În rolul principal, erau Însă niște fantezii excesiv de lirice, reverii adolescentine, de puber prea citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
explicat. Până atunci nu schimbaseră decât saluturi pe scara blocului, Însă Leac stătea la pândă, aștepta ocazia să intre În vorbă. I s-a ivit. Nu știa, bineînțeles, că Andreea e lesbiană, Însă probabil că asta nu l-ar fi cutremurat, el avea ce avea cu poponarii. Experiența din adolescență, dacă nu era cumva pur livrescă, Îl Îndreptățea la asta. Pentru el, Andreea era În acel moment, ca și În altele, trecute, În care o urmărise cu privirea, o fată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
boxe o voce caldă cântă calm despre singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele, ceafa rasă. Mă iau În brațe, mă uit din nou la Pârvu, el Îmi zâmbește pașnic. Îmi trec palmele peste umeri, ceva mă cutremură blând, de-abia mă-nfioară. Îmi place moliciunea bumbacului, așa cum Îmi strecor mâinile pe sub mânecile tricoului, umerii mei sunt puternici, calzi, vag Încordați, Învelindu-se singuri În acea briză molcomă pe care Întregul meu trup a Început s-o emane. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni. Simt o greutate aspră pe frunte, am din nou dinții Încleștați, ochii larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]