2,937 matches
-
lui mănos, Cu noi este partidul luminii, glorios Și-n noi de pază șade Carpat lângă Carpat. Nu-s vânturi să mai poată opri din cale râul, El curge peste timpul atâtor calendare, Să împlinim zidirea strămoșilor «cea Mare» Pe dacicele mese să stea de pază grâul!“ („Unirea românilor“, Luceafărul, 24 septembrie 1984) VÂLCU Teofil, Directorul Teatrului Național „Vasile Alecsandri“ „În perspectiva istoriei, a celor 160 de ani de teatru în limba patriei, cultura și etica socialismului dau strălucire nouă luminilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
dovedesc prelungirea locuirii de la Bunești până aproape de pătrunderea bastarnilor în acest spațiu. Evoluția toreuticii (arta cizelării și asamblării metalului) la daco-geții din zona Hușilor este dovedită de diadema princiară de aur, o piesă de excepție descoperită în 1984, în cetatea dacică de la Bunești-Averești (secolele IV-III î. Hr.), situată la circa 18 km de Huși. Splendida diademă de aur, tezaurele și depozitele deja amintite, dar și cantitatea mare de ceramică, creează impresia că populația a părăsit cetatea, în grabă, în fața unui pericol iminent
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fost imprimat semnul crucii, interpretat de istorici ca o atestare a creștinismului din secolul al IV-lea d. Hr., pătruns prin filiera romană. De asemenea, arheologii au dat la iveală chiupuri (vase foarte mari) de păstrat cereale și vestita ceașcă dacică. În spațiul Hușilor, reprezentativă pentru secolele III-X este prezența culturii Sântana de Mureș-Cerneahov, dovedită de ceramica specifică descoperită aici. Materialul arheologic a fost colectat cu ocazia cercetărilor de suprafață efectuate în comunele Tătărăni, Arsura, Vetrișoaia, Albița, Curteni și Moșna. Secția
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numeroase așezări denotă un contact permanent cu stăpânirea romană, chiar și pentru așezările mai puțin accesibile. Pentru zonele centrale și nordice ale Moldovei nu se punea problema continuității daco-romane, deoarece aici nu a existat o stăpânire romană, ci a continuității dacice, a dacilor și carpilor. Printr-un proces complex și îndelungat, în aceast parte a teritoriului românesc, și-a făcut simțită prezența „Sigiliul Romei”. în perioada prefeudală, în Moldova au pătruns din Transilvania și de pe Valea Dunării elementele romanizate, purtători ai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
s-au găsit la suprafață fragmente ceramice aparținând tot culturii carpo-dacice. în partea de apus a comunei Filipeni, pe dealul Ungurenilor, la punctul numit „Duruitoarea Bota”, într-o așezare geto-dacică, s-a găsit la suprafa ceramică (vase, borcane, căuș, cești dacice etc.) precum și piatră de râșniță din tuf vulcanic, datate în secolul I î.d.Hr.33 Materialele arheologice descoperite în așezările menționate din comuna Filipeni, dar și din comunele învecinate, demonstrează că zona a fost locuită de populație autohtonă, aflată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
d.Hr.33 Materialele arheologice descoperite în așezările menționate din comuna Filipeni, dar și din comunele învecinate, demonstrează că zona a fost locuită de populație autohtonă, aflată la un nivel superior de cultură materială și spirituală. în așezările geto-dacice și dacice forma de organizare social-economică era obștea sătească care avea o conducere formată din „adunarea oamenilor buni și bătrâni”, ceea ce corespunde unei organizații sociale patriarhale, în care moșul (strămoșul), dar și moașa sunt adorați ca semidivinități. Din partea bătrânilor (geronta creație) din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a teritoriului de către întreaga populație, lăsând în urmă un vid demografic. O problemă de interes științific a devenit, datorită unor cercuri interesate, o problemă politică de justificare a stăpânirii asupra unor teritorii românești. Deși puține, documentele istorice care dovedesc continuitatea dacică și daco-romană nu lipsesc în totalitate. Popoarele din jur i-a numit pe români volohi, vlahi, blacus, olah, ulac (termen german desemnând vorbitorii de limbă latină), deși ei, românii, s-au numit dintotdeauna cu singurul nume pe care-l cunoșteau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
românii au venit în contact. în satele comunei Filipeni, cel puțin în satul Slobozia, termenul argea desemna structura din lemn, partea superioară a unei case, lemnul care constituia acoperișul. Este unul dintre cuvintele moștenite în limba română din fondul preroman, dacic, întâlnit astăzi în nume de râuri (Argeș, Argel, Argeluța) și ca toponime - județul Argeș, Curtea de Argeș etc.). Dintre locuințele sau amenajările gospodărești folosite sezonier, ne vom opri asupra stânei, cea mai veche locuință sezonieră, care cuprinde întreg locul pe care e
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Termenii păstorești, în majoritate din fondul preroman și din fondul latin, au trecut și la alte popoare, odată cu produsele păstorești care erau de bună calitate. Vechimea păstoritului la români este dată de folosirea și astăzi a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a cuvintelor moștenite din limba dacică: mânz, cârlan, țap, gălbează, grumăzare, balegă, baci, țarc, strungă, stână, bacă, cârlig, cață, ghioagă, lângă care se adaugă terminologia de factură romană: lapte, unt, caș, coraslă, chiag, a mulge, a strecura, dublată de autohtonele dacice: brânză, zer, zară, urdă, searbăd, dar și cuvinte slave cum sunt: jant (a jintui), jintiță și smântână. Dar și numele principalelor animale din gospodăria românilor sunt preponderent de origine latină; la fel termenii principali din apicultură (albină, miere, ceară, fagure
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate dacică și societatea românească medievală, au trăit și prin dans. Nici dacii, nici dacoromanii și nici românii nu au inventat dansul, cel mult au particularizat unele mișcări, ritmuri și le-au dat nume, pentru a se individualiza în raport cu alte etnii. După cum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
De-a lungul timpului, poporul român a acumulat un tezaur spiritual materializat în creația populară, în obiceiuri, tradiții și practici legate de anumite zile din an cărora le-a atribuit o semnificație deosebită. Unele practici magicoreligioase, sunt moștenire din fondul dacică și daco-roman, au fost acceptate de biserică și încreștinate, devenind din sărbători și practici păgâne, sărbători creștine. Vom aminti numai de Rusalii, o sărbătoare păgână a florilor la romani, pătrunsă în Calendarul creștin. O mențiune specială se acordă Sânzienelor, sărbătoare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
culturală a țării; dă pildă pentru inițiative similare referitoare și la alte localități și zone de mare concentrare a valorilor culturale; Sunt convins că este destinată unui deosebit interes de editură . Aș dori din tot sufletul să vadă lumina tiparului „dacic” , chiar pentru că ar constitui o mărturie În plus și un adaos prețios la panteonul fălticenean al cărturarilor și condeierilor de seamă, numit Eugen Dimitriu; fiu al acestor locuri, În care s au petrecut, după cum rezultă din carte , multe fapte, gânduri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în viabilitatea tradiției ca normă de viață și oferea contemporanilor modelul ideal al epocii de glorie a Moldovei lui Ștefan cel Mare, criticând decăderea morală a boierimii din vremea sa. Pe urmele lui Asachi și înainte de Eminescu, el evoca mitul dacic (Geniul vechi al românilor și românii de azi). Deși legat de epoca premergătoare generației pașoptiste prin tendința moralizatoare și elemente clasiciste, S. se alătură generației „Daciei literare” în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
spiritului afacerist prin exploatarea unui recent „rod al pământului”: petrolul. Va ataca tema într-un ciclu de două romane, intitulat Pământ și cer și cuprinzând Comoara regelui Dromichet (1931), în care eroul, Zaharia Duhu, este un romantic căutător de comori dacice, doritor de îmbogățire, dar imaginat ca un învingător abia în celălalt roman, Aurul negru (1934), reușita venind nu din visuri himerice, ci în urma descoperirii unui zăcământ de petrol. Viziunea rămâne însă net sămănătoristă, iar personajele cu asemenea aspirații sunt prezentate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
puterii lor de a răspunde aspirațiilor/activității regnului uman; dovada? Evoluția credințelor hinduse, de la zeii din prima categorie și până la Buddha, în cadrul căreia zeii n’au fost uitați/neadorați nici astăzi. Sau, încercările la care a fost supusă descoperitoarea diademei dacice de la Bunești Averești, de care n’a putut-o scăpa nici preotul (creștin, n.n.) . O “piramidă” cu limitele (generatoarea) liniare nu poate, matematic, asigura în același timp tendința asimptotică la infinit și selecția, deci reducerea numerică a entităților pe măsura
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
în acest caz conține în interior o imagine a spiritului solicitat . Ca o prelungire a celor arătate, semiții, de la care au emanat atât Biblia cât și Coranul, interzic cu desăvârșire “chipul cioplit”, imaginea de orice fel; la noi, toată epoca dacică clasică (zamolxiană) nu a lăsat nici o imagine antropomorfă! Putem considera aceste lucruri ca manifestări arhetipale, cele două cultúri neavând nici o legătură. înclină a considera că fotografia ori imaginea în general poate “să alieneze și să rețină ceva din forța subtilă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Taurului; cultul zeilor de tip Gebeleizis ori Ares (recunoscut de însăși mitologia greacă ca având de fapt o proveniență tracică, “ținând partea” troienilor, popor tracic. </footnote> ), impulsive, coincid cu epoca Berbecului, iar cultul lui Zamolxis - adus la apogeu în epoca dacică clasică, cea care a cunoscut și cucerirea romană, dar continuat și după aceea -, fără discuție superior ca spiritualitate, corespunde epocii Peștilor. Această secțiune s’a vrut inițial o carte distinctă. Dar CVZ, cel care a avut sub ochi manuscrisul pentru
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
contribuțiile lui S. la traducerea și editarea științifică a unor lucrări ale lui Dimitrie Cantemir scrise în limba latină. Istoria culturii române vechi s-a îmbogățit, de asemenea, prin inițiativa de a edita lucrarea lui Al. Busuioceanu Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole (1985), ca și prin traducerea corpusului de documente latine dintr-o lucrare a Luciei Protopopescu, Contribuții la istoria învățământului în Transilvania (1966). De o remarcabilă precizie sunt versiunile din Platon, făcute fie singur (Lahes, 1973
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
a două capodopere ale Antichității grecești, Odiseea (1997) și Iliada (1998) de Homer, precum și a Eneidei lui Vergiliu (2000). SCRIERI: Introducere în studiul limbii și culturii indo-europene (în colaborare cu Lucia Wald), București, 1987. Ediții: Al. Busuioceanu, Zamolxis sau Mitul dacic în istoria și legendele spaniole, cu o evocare de Eugenia Baltisti, București, 1985. Traduceri: Platon, Lahes, în Platon, Opere, I, București, 1973, Ion, în Opere, II, București, 1976 (în colaborare cu Petru Creția); Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IX, t
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289727_a_291056]
-
asupra Histriei. 6. Prin 180 Î. Hr., Histria este nevoită să facă apel la alt șef de uniune tribală, Rhemaxos, pentru a respinge cetele căpeteniei trace Zoltes. 7. Cam În aceeași vreme avem primele știri despre o uniune de triburi dacice din Transilvania conduși de Oroles. 8. Regele Oroles este contemporan cu Rubobostes. Un izvor latin ne spune că, sub domnia acestuia, s-a produs o creștere a puterii dacilor din regiunea intercarpatică. Burebista (82 - 44 Î. Hr.) Statul dac, se
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
adică subordonată direct Împăratului, care o administra printrun guvernator din ordinul senatorial, purtând titlul de legatus Augusti pro praetore, recrutat dintre foștii consuli, respectiv Decimus Terentius Scaurianus, roman din Gallia Narbonensis (Sudul Franței), participant la cel de al doilea război dacic. Guvernarea lui Scaurianus se caracterizează printr-o urbanizare intensivă, prin apariția a numeroase așezări civile, civitas, vici și canabe, ultimele fiind În preajma castrelor unde staționează legiuni. Centrul provinciei a fost stabilit la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. De remarcat că
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de al doilea război dacic. Guvernarea lui Scaurianus se caracterizează printr-o urbanizare intensivă, prin apariția a numeroase așezări civile, civitas, vici și canabe, ultimele fiind În preajma castrelor unde staționează legiuni. Centrul provinciei a fost stabilit la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. De remarcat că, multe dintre orașele romane se dezvoltă În vetrele vechilor așezări dacice: Ampelum Drobeta Napoca Potaissa Ulterior, Traian desemnează În fruntea provinciei Dacia, pe senatorul consular Caius Avidius Nigrinus. Numirea noului guvernator, cam În același timp cu
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
apariția a numeroase așezări civile, civitas, vici și canabe, ultimele fiind În preajma castrelor unde staționează legiuni. Centrul provinciei a fost stabilit la Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmisegetusa. De remarcat că, multe dintre orașele romane se dezvoltă În vetrele vechilor așezări dacice: Ampelum Drobeta Napoca Potaissa Ulterior, Traian desemnează În fruntea provinciei Dacia, pe senatorul consular Caius Avidius Nigrinus. Numirea noului guvernator, cam În același timp cu edificarea Columnei Traiane la Roma, dar și În contextul războaielor partice, denotă Însemnătatea provinciei imperiale
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Își are garnizoana una dintre cele mai cunoscute unități pedestre de elită, Legio XIII Gemina. Cărămizi ștampilate cu sigla acestei legiuni există Însă și În alte castre, la Dierna pe malul Dunării. Un alt mare castru, ridicat peste o așezare dacică, este atestat la Micia, unde staționează două alae, cinci cohortes și trei numeri. Două castre au fost descoperite la Porolissum, iar alte trei la Romula. Desigur, simpla prezență a acestor unități militare romane nu Înseamnă ceva deosebit față de multe alte
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]