3,785 matches
-
a știut să transforme scrierea unei nuvele sau a unui roman, consecvența păstrării unuijurnal în mijloace regeneratoare, tonifiante, pentru salvarea de stagnare, de „vagotonie”. După modelul unei vechi și îndepărtate dispute, diferența dintre cei doi ar putea fi asemănată cu decalajul dintre opțiunea pentru interiorizarea morfologiei materiale a ritualului soteriologic și cea pentru ritualismul pur, devenit plin sau - mai ales - vidat de sens. Pentru că, paralizat de contradicția (reală?) dintre elanul spiritual și „probitatea științitifică” („...această opoziție între elanul spiritual și «probitatea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
prea greu și care mă paralizează...” 1), Wikander a recurs la subterfugii externe: tabletele de Maxiton tonifiant 2, pe care le cere Eliazilor, când îl vizitează venind de la Paris, sau alcoolul, o tacită și tot mai puțin eficientă coabitare cu decalajul neliniștitor și greu suportabil dintre amploarea proiectelor și infima lor realizare. Despre câteva dintre traseele care adâncesc, reunesc și despart aceste două portrete, aceste două priviri - saturniană pentru suedezul atipic care este Wikander, puternică, precum sub semnul lui Jupiter, în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
era, de fapt, acel Zoroastru plăsmuit în alambicurile sistemelor categoriale europene. Până și Kant este cuprins de acest furor al curiozității și citește opusul asiatic, dar îl abandonează dezinteresat, negăsind în el nici cea mai vagă urmă de gândire filosofică. Decalajul major între așteptare și dezvăluire a dus până acolo încât John Wilson, misionar scoțian, va ajunge în Bombay la 1829 cu intenția fermă de a converti la creștinism comunitățile zoroastriene. Studiase greșelile din traducerea lui Anquetil și voia să le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
istorice pehlevi 2 sau cea istorică a cronicilor persane 3, despre „originea” iraniană acredințelor dualiste în literatura apocrifă și populară românească 4, sau orizontul comparativ al basmelor și legendelor. Aproape în cazul fiecărei direcții era precedat, și nu la un decalaj prea mare, de Hasdeu, Gaster, Șăineanu sau Pârvan. Era un vis pe care Eliade l-a abandonat treptat, iar ce a mai rămas din el s-a decantat și nuanțat în seria studiilor de istorie religioasă a Daciei. Dacă acesta
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
două moduri diferite de transformare, de convertire a materialelor mitice într-unele pseudo-istorice. Diferența principală dintre Persia și India rezidă, desigur, în faptul căîn Persia întâlnim mereu tendința de a conserva succesiunea dinastică”4. Intersecția este însă mai explicită și decalajul mai evident în raportul dintre „From Myth to History” al lui Wikander și „Mythologies of Memory and Forgetting” ale lui Eliade, unde punțile de legătură se substituie acelorași paradigme teologice și istorico-religioase - perspectiva eshatologică - și sunt, grație acesteia, adoptate, spre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dramatizată, a unor divinități și concepte mitologice, vedice sau avestice, mai mult, arhaic indo-iraniene. Dumézil a fructificat acest principiu din punct de vedere trifuncțional - vezi și Mythe et épopée I. Pentru o critică a dificultăților lui Dumézil de a explica decalajul dintre partiția diferită a funcțiunilor la nivelul mitologiei, pe de o parte (i.e. divinitatea indo-iraniană trivalentă, de a treia funcțiune: An³hit³, Ârmaiti, Sarasvatș), pe de altă parte la nivelul epic (i.e. Draupadș, rezultat al transpozitiei, dar cu afinități pentru funcțiunea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
domeniul istoriei naturale”. Foarte probabil, Wikander nu a cunoscut cartea și cercetările lui Foucault, chiar dacă acesta studiase în arhivele de la Uppsala, orientat într-acolo de nimeni altul decât bunul lor prieten Georges Dumézil. Observația complementară a lui Eliade indică și decalajul între tipul distinct de orientare a celor doi savanți. Pentru Eliade, bunăoară, cea de-a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Wikander și Antoine Faivre indică și mai bine poziționarea specifică a celui dintâi, care cu siguranță căuta în formele oculte reperele unei identificări și orientări proprii. Ca și în cazul mult mai familiar nouă al lui Hasdeu, dar la un decalaj de aproape un secol, interesul lui Wikander pentru tradițiile esoterice se manifestă pregnant după moartea soției și a uneia dintre fiicele sale. LXXIIItc "LXXIII" 1. La 14 februarie 1976, Michel Meslin, titular al catedrei de istoria religiilor, îi înmânează lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
În sensul că abia acum devine „vizibilă“ prezența lor În Europa și li se aude vocea distinctă. Evul Mediu Începe efectiv În țările române În secolul al XIV-lea, atunci când În Occident era pe sfârșite și se apropia Renașterea. Un decalaj istoric considerabil: problema românilor a fost (și este Încă) reducerea treptată a handicapului. În plus, au fost state mici, greu de comparat cu Ungaria și Polonia, „mari puteri“ ale Europei Centrale, și chiar cu regatele sud-dunărene, Bulgaria și Serbia, care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
A demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în plan politic și economic între Estul și Vestul continentului, că scriitorii, cultura în general, pot fi un factor energizant în procesul de unificare europeană? - Da, există discrepanțe, decalaje temporale, între țările ex-comuniste sau cu multiple reziduuri comuniste (unele neconștientizate sau necondamnate în plan moral ca atare, reinstalate sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
despre România”, apărută în anul 2004 la Editura Universalia, fostul președinte al României dă o serie de detalii despre evenimentele di decembrie 1989, învinuindu-l pe Ion Iliescu de crimele comise atunci, explică modul de desfășurare a mineriadelor și marile decalaje apărute în economie după prăbușirea comunismului. Emil Constantinescu, având înfățișarea primului domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza, a căutat să demonstreze în cei patru ani de mandat prezidențialcă ar fi putut să și înfăptuiască ceea ce a realizat marele conducător
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
suferinței și al renunțărilor, și o alta care a fost înainte de... viață, în care avuseseră sentimentul siguranței la adăpostul agoniselii proprii sau de câteva generații dar și al unui ambient sufletesc ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
se putea, nu era voie, iar după '89 ar fi fost prea târziu. Ca vârstă ești umăr la umăr cu generația 80 din literatura română. Dar ai debutat înaintea acesteia... Sunt cam la sfârșitul generației '80 din România cu un decalaj de aproximativ 10 ani. Am debutat aproape de generația '60 fapt pe care l-au remarcat mulți critici de pe vremuri. Ai avut și ai prietenii în toate generațiile literare din România. În care dintre acestea te regăsești? Într-adevăr am întreținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin evidență lor actualitate: Creangă își centră activitatea pe elevi antrenându-i în spiritul metodelor active într-o învățare efectivă dirijata. El aplică încă de pe atunci procedee de învătământ diferențiat și individualizat, ținând seama că există particularități psihofizice ce produc decalaje de învățare, dar că este posibil ca ritmurile de învățare să fie accelerate prin antrenament continuu și exerciții sistematice. Principiul curent promovat era acela al cooperării. Elevii trebuiau să capete îndrăzneala de a vorbi și de a vedea că învățătorul
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
descrie pe larg toată această ambianță febrilă de modernizare, ce o îndreptățește să atragă atenția asupra rejudecării etichetei de romantic târziu a poetului: "Cum să repetăm formula standard "romantic târziu" și să-i reiterăm conotațiile inadaptare la ritmul istoriei, anacronism, decalaj în raport cu "ora" culturii occidentale etc. când opțiunile intelectuale ale lui Eminescu în perioada decisivă a formației sale se îndreaptă tocmai spre ceea ce oferă mai modern și mai actual știința germană?" Domnia sa este atentă la modul în care aceste acumulări în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trei categorii de explozie, deși sugestivă, nu este completă. Explozia cunoștințelor nu este decît un aspect al extraordinarei dezvoltări științifice și tehnice; aceasta are consecințe mult mai complexe în domeniul educației. În a doua jumătate secolului XX a apărut un decalaj între trebuințele societății, pe de o parte, și pe de altă parte, scopurile, structura și conținutul învățămîntului, care, în esență, rămăseseră așa cum fuseseră stabilite în prima jumătate a secolului. Într-o vreme în care industria țărilor dezvoltate avea nevoie de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
devine posibil prin activitatea politică a proletariatului, care va provoca mai întîi mutații fundamentale la nivelul modului de producție (9). Critici la adresa învățămîntului din țările cu economie capitalistă au fost și sînt încă numeroase. Ritmul accelerat al istoriei favorizează creșterea decalajului dintre trebuințele dezvoltării sociale și oferta școlii, de aici multiplele critici la adresa învățămîntului, critici care au la bază variate concepții filosofice sau sociologice. Cele mai virulente dintre aceste critici au fost formulate de pe pozițiile ideologiei marxiste și vizează aspectele sociale
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
antrenarea și dezvoltarea tuturor posibilităților și resurselor ființei umane. În problema relațiilor dintre dezvoltare și informare, așa cum a rezultat din prezentarea diverselor teorii, se înclină masiv către un învățămînt care, fără a neglija aspectul informativ, creează condiții pentru dezvoltare. Semnalarea "decalajului uman", ca distanță existentă între complexitatea crescîndă a problemelor lumii contemporane și dezvoltarea ce rămîne în urmă, a propriilor noastre capacități, constituie un motiv în plus pentru orientarea școlii spre o modalitate de învățare adecvată specificului acestor decenii (7, p.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dezvoltarea ce rămîne în urmă, a propriilor noastre capacități, constituie un motiv în plus pentru orientarea școlii spre o modalitate de învățare adecvată specificului acestor decenii (7, p. 22), După opinia autorilor lucrării Orizontul fără limite al învățării, pentru depășirea decalajului uman este necesară o învățare inovatoare, capabilă să pregătească "atît indivizii, cît și societățile să acționeze concertat în situații noi". Două sînt după aprecierea lui J. W. Botkin, M. Elmandjra și M. Malița trăsăturile de bază ale învățării inovatoare: anticiparea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
bis. JEAN VIAL, "L'épargne contemporaine", în M. DEBESSE, G. MIALARET (sub dir.), Traité des sciences pédagogique. 2. Histoire de la pédagogie, P.U.F., Paris, 1971. 7. JAMES W. BOTKIN, MAHDI ELMANDJRA, MIRCEA MALIȚA, Orizontul fără limite al învățării. Lichidarea decalajului uman, Editura Politică, București, 1981. 8. L. D'HAINAUT (coord.), Programe de învățămînt pentru educația permanentă?, traducere de Leon Țopa și Ioana Herseni, E.D.P., București, 1981; GEORGE VĂIDEANU, Educația la frontiera dintre milenii (pp. 179-199). 9. ALVIN TOFFLER, Șocul viitorului
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a poporului român, exprimată deschis și eroic, semnificând, atunci, refuzul pentru totdeauna al oricărei dominații imperialiste - astăzi aspirație împlinită - împreună cu aceea de a făuri o societate nouă, democratică și prosperă, hotărârea de a lichida într-un termen cât mai scurt decalajele tehnice și economice care separau România de țările avansate».“ („Fundamentarea viitoarelor studii și reconstituirea trecutului românesc“, Contemporanul, 16 august 1985) CÂRNECI Radu „Este o fericită realitate faptul că idealurile politicii partidului nostru comunist sunt întru totul și idealurile politice și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor iezuiților. De acum înainte, numai colegiile unde se formau scolasticii iezuiți aveau să fie scutite de prevederile acestei decizii. Însă aceste sumare considerente istorice nu sunt în măsură să explice decalajul de timp dintre rapiditatea cu care Ignațiu alege ca iezuiții să nu aibă nici un fel de venituri fixe și stăruința cu care el continuă să ceară în rugăciune o confirmare a justeții deciziei sale. Într-adevăr, din Jurnal reiese că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Riefenstahl. Dar are totuși această idee genială care îl pune la adăpost de suspiciuni : spune povestea ilegaliștilor din anii 30 în stil Nouvelle Vague. Era ca și cum ar fi livrat Partidului carnetul de partid învelit în hârtie fină, capitalistă. Caz extrem de decalaj între fond și formă, Duminică la ora 6 trezește în memoria oricărui cinefil la curent cu cinematograful epocii respective dejà-vu-uri formale : liftul care urcă și coboară în anumite răstimpuri ale poveștii, ca un laitmotiv vizual, este un împrumut direct din
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mi-e frică să-ți pun întrebare (sic) de teamă ca depărtarea imensă dintre noi să nu se precizeze. Aștept întăia scrisoare care îmi va spune cum a fost; oricum între prezentul tău și al meu va fi mereu un decalaj. Unde ești, unde stai, cum te descurci fără bani? Abia aștept să ajung în București, să aranjez situația cu casa și să-ți trimet bani, să poți trăi convenabil. Aici, acum, mă silesc să nu mă întreb: ce mănâncă, unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
această Încălcare a normelor de muncă să ajungă la urechile opiniunii publice?! Iată ce modificare de program de lucru propusese inginerul: „Persoanele destinate a acorda asistență tehnică să execute numai 8 ore (subl. În orig.) În care situație ar exista decalajul necesar unui minim de odihnă”. Indignat la culme de ADEVĂRUL dezvăluit de specialistul fabricii, criticul de serviciu permanent pe presă spusese: „Pentru a nu se da naștere la alte interpretări privind Încălcarea dispozițiilor legale cu privire la reglementarea zilei de muncă de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]