4,789 matches
-
întru moarte. Echivalența rod-moarte este realizată, undeva, fără nici un rest ("rotundul rod ce-i moartea: rotund precum era rotundul/ când nu existau cranii/ rodul acesta crematorial"), căci ființa cezarivănesciană pare marcată de la început de morbul descompunerii lente, insidioase, voluptuoase. Marca definitorie a acestei fatale predestinări este trupul, închisoarea carnală a cărei contemplare provoacă repulsie ori spaimă: "nu-și uită carnea tiparul ei ciudat!/ veșnice creștete umede se-ndeasă spre mine/ ca o pasăre deasupra unei oștiri le văd foind și mă sperii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Bulgakov, Muzil și Freud. Eroul captiv în atelier... redă apoi succint și interpretează cu gust detalii biografice (mai mult sau mai puțin picante, în orice caz revelatorii din perspectiva impactului asupra operei) și programe artistice (acestea din urmă, fără excepție, definitorii pentru istoria artelor universale). Rând pe rând, sunt somați, citați sau chiar transformați în personaje pitorești Leonardo, Rembrandt, Vermeer, "pictorul curții, Arcimboldo", Rousseau "vameșul", Van Gogh cel "divizat", gravorii Redon și Dürer, "elenistul" Matisse, "bețivii cromatici" precum Hiller și încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al ființei poetice, sunt substituite, într-un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza uneia dintre notele definitorii ale întregii sale creații, și anume nota ateistă. Realizând cine l-a așezat sub semnul fatalității, al perisabilului, speriat de faptul că nici măcar demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
punere în abis de esență dramatică. Opoziția dintre aspectele expuse, pe de o parte, și cele ascunse, pe de altă parte, proiectează o dimensiune teatrală a românului timpului. Surprinderea esenței filozofico-po(i)etice a personajului Parizienei în ceea ce are el definitoriu relevă semnificațiile și elementele de profunzime, dincolo de aparente. Semnificația teoretică și valoarea aplicativa a lucrării constă în faptul că studiul oferă un tablou de ansamblu al literaturii franceze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin prisma valorificării
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
caracterul sau interdisciplinar și transdisciplinar. CAPITOLUL I PERSONAJE EMBLEMATICE ALE MODERNITĂȚII: PARIZIANA Identitatea feminină și cea pariziana pot fi abordate pe mai mulți versanți, dintre care Revoluția franceză și modernitatea sunt cei mai adecvați, ca punct de referință și eveniment definitoriu al unei societăți noi4 în Franța și în restul Europei, al unei etici și estetici diferite, caracterizată de Hugo în prefață la Cromwell și mai târziu în William Shakespeare: "La Révolution, toute la Révolution, voilà la source de la littérature du
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deosebit de preocupat de fenomenul modei, a cărei esență este schimbarea permanentă 387. Acest secol, mai mult decât oricare altul, a făcut din haină un simbol și un drapel [Fortassier, p.43, 106]. Artă de a se îmbracă este un element definitoriu al modului de viață francez. În afară de conotațiile sociale și economice, în Franța, mai mult decât în alte țări, elegantă comportă valori estetice și etice. Pentru realizarea idealului lor de feminitate înscrisă în simbolică națională, femeile trebuie să sacrifice la templul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a societății și individului, cât și despre elasticitatea unei culturi. În faza capitalismului victorios, individualismul triumfă și molipsește cu spiritul sau subiecții timpului. Prin această se explică, în mare măsură, faptul ca Pariziana funcționează ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
par une réserve constante" [Rey, La femme, p.121]. 134 "Inventată pe la 1820, expresia (Tout Paris, Întreg Parisul) definește un univers compozit, mișcător, a cărui unitate ține de sentimentul superiorității sale și de convingerea că are de îndeplinit o functie definitorie" [Muchembled, p.241]. 135 Walter Hasenclever subliniază: "la grande signification des femmes dans leș romanș français. (...) Quiconque se promène leș yeux ouverts dans leș rues de Paris comprendra pourquoi Balzac interrompt brusquement une conversation savante: c'est seulement pour voir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
operă altor poeți a operat la nivel subliminal sau și dincolo de el. Profitabilă este și expunerea în paralel a considerațiilor metaliterare leopardiene și ale lui Quasimodo (fără a se uită de etapele creative parcurse) sau a altor repere, între care definitoriu felul specific de a evalua, la distanță de un secol, moștenirea antichității clasice. Sunt aspecte aferente, conținutistic, temei principale, examinate rând pe rând. În același timp ele contrabalansează insistențele aplecari asupra ocurentelor lexicale (cu precădere de tip nominal) și asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trezind în cititor impresia de vastitate, de evanescenta trăsături comune cu poetica leopardiană a vagului. La nivelul vocabulelor, tensiunea perpetua ce se naște la granița dintre caracteristicile semantice individualizante și deschiderea lor către context oferă măsură ambivalentei cuvântului quasimodian, componența definitorie a condeiului sau. În articolul citat în introducerea prezenței cercetări, Mariella Cantelmo sublinia, în alți termeni, aceasta dublă fațetă a cuvintelor ermeticului, gata să se închidă în duritatea pietrei sau să se transforme în suflu ce dispare că o tresărire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și în relațiile acestuia cu mediul exterior. Creșterea complexității provine mai mult din combinarea și recombinarea elementelor, dar și din apariția unora noi. Modelele cunoscute ale ciclului de viață al produsului și tehnologiei, ale curbelor de învățare și experiență sunt definitorii pentru procesul descris. Complexitatea aduce exigențe superioare în sistem, în ce privește organizarea, reglarea, managementul, controlul etc., făcîndu-l totodată mai vulnerabil și mai costisitor. De aceea există o limită a complexității, a dezvoltării unui sistem, care, dacă e depășită, începe să producă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
amintim aici faptul că nici un șef al executivului acestui stat de peste 150 milioane de locuitori nu a părăsit puterea în mod voluntar, sau în condiții normale. Instabilitate politică, fragilitate economică, multiple tensiuni sociale, aventurism regional, cam acestea ar fi coordonatele definitorii ale acțiunii acestei țări situate într-unul din punctele cele mai fierbinți de pe glob. Pentru a patra oară în istoria sa, Pakistanul a cunoscut o lovitură de stat militară, cînd generalul Perez Musharraf a preluat frîiele unei țări aflate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
la rescriere, după cum mitul nu presupune doar reluarea unui traseu, ci trăirea nouă a unei stări de început de lume. Repetarea din mit și din intertext este forma văzută a identificării celui care parcurge cartea lumii cu momente și personaje definitorii pentru el. Accepțiunea butoriană asupra lecturii lumii cadrează cu discursul semiotic pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
trebuie să uităm că, înainte de a fi curent și școală literară, romantismul este o componentă psihică și un mod de viață sufletească! În fapt, toți scriitorii romantici pot fi priviți ca o mare și genială familie, toți având aceleași trăsături definitorii, aceleași concepții și aspirații, dar și aceeași nefastă încărcătură genetică, înscrisă în destin. [...] Iar opera lor, întreaga literatură romantică, ar putea fi citită în totalitate ca și cum ar fi opera unui singur autor!" (Losonczy: URL). Poate că viziunea aceasta este cam
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și al ritualurilor religioase. Ea devine instituție, se organizează în timp și spațiu, făcând apel la structurile simbolice ale imaginației umane (Wunenburger: 2000, pp.50-51). Astfel, căutările în pagini de carte se prezintă ca un gest personal, dar comun și definitoriu umanității în istoria ei. Tot la a șaptea filă, se insinuează o stare aparte, în care individul se confundă cu alte milioane de oameni care au urmat același traseu inițiatic. Dan trăiește un sentiment ciudat, pe care ni-l explicăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
operă, ceea ce Alina-Iuliana Popescu demonstrează în lucrare, cu mențiunea că lirica Anei Blandiana reprezintă chiar spațiul ideal în care autoarea a dobândit o experiență analitică importantă și plină de consecințe. Rețin deci această tentativă reușită de a descifra câteva elemente definitorii ale unei creații de mare forță artistică, printr-un unghi particular care a obligat-o la un efort interpretativ extrem de laborios ce a pus în valoare, în același timp, o prețioasă însușire: cea a capacității de construcție în plan teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intenții de canonizare, de uniformizare a literarului, preferând aderența la o perspectivă relativistă, multiculturalistă și centrifugă"15. Pentru a ilustra dinamica și relieful schimbărilor de canon, în contextul literaturii române, Iulian Boldea readuce în discuție modernitatea, din prisma câtorva trăsături definitorii: "Modernitatea e un concept estetic ce conotează, în primul rând, corespondența dintre opera de artă și epoca în care ea este făurită, legătura strânsă, dar, în același timp atât de subtilă, dintre creația artistică și mediul social care o generează
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la o anumită generație. Generația literară este, mai degrabă, un aspect ce ține de istorie și de critică literară, la noi, Tudor Vianu fiind cel care "a vorbit despre generația de creație, cu alte cuvinte, despre acel aer de epocă definitoriu pentru temele și pentru stilistica operelor datorate unei comunități de vârstă"24. Tabloul generațiilor, realizat de Al. Piru, în Discursul critic 25, alătură generațiile literare la cele biologice, realizând grupări, întinse pe etape de 33 ani. Astfel, cea dintâi generație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din laturile cele mai intime ale ființei sale. "Reconsiderarea posibilităților de cunoaștere a lumii prin poezie, folosirea capacității limbajului poetic de a transmite mesaje emoționale către lector, printr-o organizare particulară, specifică unui mod de comunicare original"40 sunt coordonatele definitorii ale noului tip de viziune poetică, de la care poeta nu se sustrage. Variabila care o individualizează o constituie, însă, sensibilitatea revărsată în literă, care îi înnobilează estetica, transportând-o spre transcendent. Rescriind ideea de romantism cald și diafan, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unealtă.// Însă fericirea-i apă gravă,/ Și în albia mea copilărească-/ Epoleții generației mele/ Cine ar îndrăzni să îi jignească?". (Mândrie) Raportarea permanentă la ceilalți, într-o perfectă suprapunere cu sine, cu propria viață socială și chiar intimă devine elementul definitoriu al condiției poetice, idee care, alături de alte toposuri, precum vârsta copilăriei, fericirea, jocul, bucuria de a trăi, moartea sau tăcerea, capătă o notă aparte la Ana Blandiana. Astfel încât, la fel cum în Copilărie ("Din oglindă mă privea un trup firav
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
anterioare, izbutind să-și asume deplin problemele morale și existențiale, pe care le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu sensuri noi, aproape opuse celor originare. De exemplu, exuberanța de la început, în care realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Literatura română postbelică, p. 271. 81Luiza Bratu, op. cit., p. 59. 82Ibidem, p. 61. 83Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. 84Ibidem, p. 272. 85***, Poezia română contemporană, p. 622. 86Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 272. 87"unul dintre elementele definitorii pentru lirica nouă de la mijlocul deceniului șapte". Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 272. 88Ibidem, p. 272. 89Ibidem, p. 272. 90***, Literatura română contemporană, p. 622. 91Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 272 92Luiza Bratu, op. cit., p. 64. 93***, Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Începe să se schimbe odată cu a doua jumătate a secolului trecut când gânditori importanți precum Buber, Habermas, Gadamer și, În mod deosebit, Lévinas, sesizează că statutul de subiect moral propriu numai omului, Îl singularizează În univers: relația etică, care este definitorie pentru definirea esenței umane, Îi conferă ființei umane un alt-fel-de-a-fi: a fi prin altul și pentru altul. Într-adevăr, esența lucrului se găsește În lucru și esența ființei În ființă, așa cum ne Învață maeștii gândirii occidentale, Peripatethice mai puțin esența
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nu-i aparține, iar contextul situațional - altfel spus „regia” - este impus de presiunea politică a tuturor celorlalte coordonate acționale amintite. Peripatethice Având În vedere considerațiile teoretice menționate evidențiem, Într-o primă Încercare de tipologizare , următoarele stiluri semnificarive de discurs politic, definitorii pentru „desconspirarea adevăratei naturi umane a omului politic. Stilul persuasiv. Expresia caracteristică acestui stil este propaganda, care „În general, nu implică un dialog Între sursă și țintă și urmărește să pună de acord reprezentările, atitudinile și conduitele audienților cu reprezentările
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]