3,498 matches
-
întrebarea: de ce uneori comportamentul adolescenților este schizoid? Folie à deux Expresia aceasta franțuzească înseamnă nebunie în doi. Dacă o analizăm din punct de vedere psihiatric, ea se traduce prin delir indus, adică preluarea tematicii delirante de la un om predispus la delir de către o altă persoană care se simte atașată de el. Aproape întotdeauna este vorba de relații de cuplu, chiar dacă ele nu sunt sexuale; cupluri pot exista și între mame și fii. În cazul delirului indus, cei doi se stimulează unul
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
delirante de la un om predispus la delir de către o altă persoană care se simte atașată de el. Aproape întotdeauna este vorba de relații de cuplu, chiar dacă ele nu sunt sexuale; cupluri pot exista și între mame și fii. În cazul delirului indus, cei doi se stimulează unul pe altul în distorsionarea realității și se sprijină reciproc pentru a acționa ca atare. Astfel, după ce El o învață pe Ea să interpreteze lumea ca pe un ocean de karme, îi va cere să
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
o apreciază pe Ea pentru sa crificiile pe care le face. Iar școala la care părinții țin așa de mult se duce naibii. Nebunul e un amant perfect În psihiatrie, atunci când o persoană are o afecțiune de intensitate psihotică, apare delirul: o tulburare de gândire prin care realitatea este în țeleasă greșit, pornind de la perceperea a ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
are o afecțiune de intensitate psihotică, apare delirul: o tulburare de gândire prin care realitatea este în țeleasă greșit, pornind de la perceperea a ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o dragoste nebună după un star TV, cu care crede că are o comunicare specială
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
tulburare de gândire prin care realitatea este în țeleasă greșit, pornind de la perceperea a ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o dragoste nebună după un star TV, cu care crede că are o comunicare specială și începe la ora trei noaptea să facă dragoste
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
rupt cumva pantalonii în fund, ți se pare că toată lumea râde de tine pe la spate, deși e evident că nu despre tine e vorba. În timp ce încrederea este o formă de relaționare prin inhibiție, suspiciunea este o producție a minții tale. Delirul paranoid, extrema formă de suspi ci une la om, este o altera re a gândirii care începe să producă idei despre ce tot fac cei lalți împotriva lui. Gelozia este strâns înrudită cu aceas tă tulburare a gândirii, fiind și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
coleoptere. "Un roman nu se poate baza nici pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acțiune fantastică, de intervenție a unor agenți extra-umani ca să transforme un episod într-un destin și o stare într-un delir"22. Și în nuvelă Uniforme de general, fantasticul se manifestă odată cu muzica pe care o cântă "pentru îngeri" Maria în ultima etapă a inițierii, în care discipolul își întrece maestrul. Însă nu prin digitația perfectă care îl hipnotizează pe Vladimir
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
anonimizării, al efasării oricărei forme de identitate individuală într-un sistem totalitar etc.) amplifica fericit aceeași impresie generală a spectatorilor: aceea că se află în fața unei parabole pe tema alterării, a puterii și a nebuniei, care într-o istorie "în delir" capătă, într-adevăr, forme delirante. Pentru această capodoperă ieșită din aceeași canava că și Oul de șarpe al lui Ingmar Bergman, Căința lui Tenghiz Abuladze sau, de ce nu, Călăuza lui Andrei Tarkovski, Mircea Daneliuc nu avea nevoie de nicio legitimare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
iniția o nouă și autentică speranța. Omul trebuie să experimenteze neantul și singurătatea, ca făcând parte din ființă să."1 Sábato merge mai departe, conectându-se la vizionari ai Romantismului filosofic (Novalis, Hölderlin, Schelling), la nihilistul Nietzsche, care, în plin delir al științei, au intuit că era absolut necesar să se restaureze unitatea primordială a creaturii umane. Nihilismul lui Nietzsche anunță și impune o schimbare radicală, înlocuirea omului, acesta fiind "ceva ce trebuia depășit". În viziunea sa, nici creștinismul, nici metamorfoza
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
posesia adevărului etern, în timp ce orice alt adevăr rămâne la nivel de efemer. Renunțarea la lume, departe de a atenua grandoarea căutării mistice, o mărește, este simbolul însuși al nemărginirii câștigului. Cioran vede în această megalomanie distrugerea esenței înseși a creștinismului, delir de grandoare pe care il disimulează în spatele "mieroșeniilor" sale, pofte fără măsură pe care le maschează prin umilință și milă. Că și alți gânditori care s-au simțit trădați de "legislatorii bisericii" în eforturile lor de a se apropia de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se vede lucid pe sine însuși că "un bolnav fără boală", "un dement fără infern", spiritul sau este o stafie fără sânge, insomnia lui îl pune în afara celor vii, într-un vis negru al vidului. "Eroii săi, în ultimul lor delir, căci s-au sinucis, sunt Kleist, Nerval, Otto Weininger"42, spune Svetlana Paleologu-Matta. Cioran însă nu s-a sinucis, desi citim în Tratat de descompunere 43: "Cel ce niciodată n-a conceput propria să anulare... e un întemnițat degradat, ori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
amestec de spaimă și neliniște existențiala, însă, în același timp, Cioran se considera "privilegiat", pentru ca, după el, cel ce nu cunoaște plictisul se află încă în copilăria lumii, rămâne închis față de "timpul obosit ce-și supraviețuiește", este revelația golului, sleirea delirului care justifică sau inventează viața. Putem vorbi la Cioran despre o receptare personalizată a lumii, prin intensitatea trăirilor personale, printr-un taedium vitae subiectiv? Petrarca, citat de Pascal Quignard, scrie în Secrete că "dezgustul de viață este singura pasiune aspră
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
starea de normalitate. Emoțiile lui Cioran sunt departe de echilibru și normalitate, el se află mereu la limita cu nebunia, dar o nebunie asumată, conștientă. Tot ce nu iese din "normal" nu îl interesează, pentru el "viața se creează în delir și se desface în plictis"52. Cioran amintește de repulsia lui Dostoievski pentru stările de echilibru și automulțumire, ura pe care Cioran o duce la limită, făcând chiar apologia opusului acestora: suferință, în care omul pare a găsi satisfacție. Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
metafizic, o încercare de apropiere de Absolut, spune Sábato, a scrie un roman este un act de creație, de pătrundere a Adevărului, iar relația dintre autor și personajele sale este foarte ciudată, poate reflectă nu numai gândurile creatorului, ci și delirurile sale, intuițiile, simbolurile viselor sale. Spune că există, de exemplu, scriitori religioși în creațiile cărora apar că personaje atei înverșunați și există scriitori atei ai căror personaje au un puternic spirit religios. Crede că ceea ce caracterizează un spirit religios nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceas, prin intervenția deținătoarei acelei purități umile, modeste, cotidiene: Hortenzia Paz, una din marile reușite ale literaturii hispano-americane, întruchiparea prieteniei, a bunătății, a balsamului însuși. Îl salvează pe Martin atunci, după sinuciderea Alejandrei, când acesta se lasă pradă disperării și delirului, iar puterea acestei femei simple din popor exercita un fel de suveranitate iradianta, cuvintele ei au puterea de a-i reînvia credință în viață: Sunt atâtea lucruri frumoase în viață... Fără să privești mai departe, uită-te la mine, vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai în măsura să-ți facă viața de nesuferit și lumea detestabila"76 ci la încăpățânarea să de a denunța fragilitatea fericirii, de a avertiza că aceasta, de fapt, nici nu există, de a-i face pe oameni "conștienți de delirul lumii". Obsesiile sale sunt, în termenii lui Savater, "destinul popoarelor, decadenta, fanatismul, sfârșitul politeismului păgân, mistica, complexul blestem al literaturii, sinuciderea, impotenta filosofiei, spaimele maiestuoase ale teologiei, ispitele triviale ale cărnii"77. Este el "le secrétaire de șes sensations", se
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Kafka nu a inventat cuvinte noi și uite ce a dat lumii"62. Românele sale vor să transmită un mesaj, spune Sábato, iar problemele personajelor nu se rezolvă prin simple răspunsuri ideologice, simple idei, ci cu atitudini, cu coșmaruri, cu deliruri paranoice. Mărturisește că Tunelul este poate românul cel mai negru pe care l-a publicat, deși a scris și romane mai negre, dar le-a ars, într-un act aproape sacru. Aproape că nu este nici o rază de speranță. "Am
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
te referi la memoriile lui, faimosul Raport. Eu cred că nu se poate vedea în el un document fotografic al faptelor originale, desi pot fi considerate autentice într-un sens mai adânc. Par mai degrabă momentele lui de halucinații, de delir, momente care erau de fapt prezente permanent în ultima etapă din viața sa, în care aproape că se izola sau dispărea. În paginile astea, eu văd un Vidal care, coborând în adâncurile infernului, ne mai flutură o batistă de adio
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pretinde că, după moarte, sufletul nostru vagabond se poate încarna în trupul unui animal. Privirea plină de durere a animalului ar fi, atunci, un strigăt de ajutor înălțându-se, mut, către semenii lui! Probabil pentru a pune capăt tuturor acestor deliruri, geneticienii noștri au creat specii "alimentare" (în special cele numite nuporc și nicibou), al căror aspect nu prea îmbie la milă. Cu capul minuscul, cu ochii mici, cu urechile practic inexistente, cu o gură larg deschisă, dar situată sub corp
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
internarea respectivilor într-un azil de alienați, ci mai curînd în India, unde se pare că se bucură de o anumită șansă de a obține admirația dacă nu chiar adorația mulțimilor. În Occident, nbunia sfîntă se manifestă mai curînd prin delir mistic însoțit de halucinații, care exprimă alternanța dintre perioadele de vanitate și cele de culpabilitate. Subiectul care aspiră la puritatea imaculată se simte asaltat în timpul coșmarurilor din perioadele sale de culpabilitate de stări de depresiune și interiorizare care îl fac
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ar fi fără îndoială greșit să căutăm cauza motivantă numai în înțelegerea eronată a simbolisticii, putînd realmente după cum demonstrează aceste cazuri să eșuăm în această aberație excesivă destul de rară. Aberațiile exaltării imaginative se pot agrava, transformîndu-se în halucinații și în delir de grandoare prin imitarea unui anumit personaj istoric, indiferent de domeniul în care a devenit acesta celebru (religie, arte, politică etc). Nimic nu este mai util chiar mai important în acest context decît înțelegerea procesului de agravare a motivațiilor vanitoase
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
salvării. Obligația impusă textual credincioșilor de a fi "desăvîrșiți precum Tatăl ceresc" este în mod necesar o interpolare, întrucît cel care ar vrea să facă tot posibilul ca să fie la înălțimea exigenței sale ar risca foarte mult să atingă culmea delirului mistic. Eliminînd interpolarea, rămîne faptul că vanitatea există în toate domeniile vieții și în toate gradele intermediare aflate între exaltarea imaginativă a nervozității și exaltarea delirantă. Este deci firesc ca toate aceste grade multiple de vanitate să existe și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
MISTICISM". În privința aceasta, este util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul mistic este o mistificare. Dar ce reprezintă nebunia mistică dacă nu o nevoie de aprofundare care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul este numit "mistul", ia rostul acestor instituții era de a dezvălui sensul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
căci ele sunt elementele de referință care ne ghidează în lume. Dacă nu am admite corespondența între gîndurile noastre și lucruri, lumea ar fi pentru noi indescifrabilă, iar a nega lumea și a suprima orice relație cu ea conduce la delir. Relativismul nostru intelectual în materie de logică nu este nimic altceva decît recunoașterea relativității lumii. Economia nu este ramura economică a metafizicii. Simplu, ea este o disciplină care, ca multe altele, se fondează pe concepția globală pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Hamlet, însă tentația sa incestuoasă e reprimată de rațiune și conștiință. Nu se poate răzbuna pe cel care a fost chiar unealta gândurilor sale. Însă, refulările succesive fac din erou un nevrotic și, etiologic, aici sunt rădăcinile stărilor sale de delir sau controversata abulie hamletiană. Freud nu omite să facă trimiteri la viața lui Shakespeare, constatând că piesa a fost scrisă la un an după moartea tatălui. Ca o fatalitate, Hamlet sfârșește răpus de aceeași otravă pregătită din timp de chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]