4,161 matches
-
stat în calea intereselor lor expansioniste nu am fost iertați, ci au căutat să se răzbune pe frații basarabeni, adevărați martiri și eroi ai românismului. Cartea se citește cu sufletul la gură, iar mesajul transmis de cele două autoare se descifrează cu ușurință de orice cititor, indiferent de gradul de instruire. Ca recenzor al cărții am sesizat o mică parte din tragedia basarabenilor năpăstuiți de soartă și istorie, chiar și în aceste momente. Am simțit un gust amar și o indispoziție
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin împușcare în cap. Premierul se încruntă, apoi mai sparse o sămânță între dinți. După cum știți, asupra sa s-a găsit o foaie scrisă de mână, adresată dumneavoastră. Serviciile de investigații spun că mai durează câteva zile până va fi descifrată, scrisul fiind acoperit de sânge... Prim-ministrul îi făcu semn să tacă. Șeful Shin Betului puse deoparte hârtia de pe care citise. Vicepremierul se uita în pământ, ministrul de externe și cel al apărării se holbau la prim-ministru, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ci se identificau cu naționaliștii laici ai mișcării Fatah a lui Arafat. Nu ocupa un post oficial - exista încă un șef și un președinte - dar nimic nu se putea mișca fără el în tabăra simpatizanților Fatah. Maggie încerca să-i descifreze chipul. Fotografiile care înfățișau o figură nerasă, cu trăsături puternice, aspre o făcuseră să se aștepte la un bătăuș, nu la un om sofisticat. Și totuși bărbatul din fața ei avea un rafinament care o surprindea. — Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care o lăsa ea. Dar cutele de neliniște de pe fruntea acestui bărbat, felul în care mintea lui părea veșnic în confruntare cu ea însăși, o făceau să aibă încredere în el. Al-Shafi își mângâie barba. Maggie încerca să-i descifreze trăsăturile. — Mai e ceva, nu-i așa? El ridică privirea, întâlnindu-i ochii. Ea nu rupse contactul vizual, păstrând, în același timp, tăcerea. În cele din urmă, el se ridică și începu să se plimbe prin cameră, privind în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în armată, cu siguranță. — Domnule, am niște vești foarte importante. Experții spun că au refăcut în sfârșit nota lăsată de Shimon Guttman, au curățat-o de sânge și țesut uman și au adus-o la punctul în care poate fi descifrată. Laboratorul va trimite rezultatele în minutele următoare. — Cine mai știe lucrul ăsta? — Nimeni altcineva, domnule. Urmă o altă bătaie în ușă: vicepremierul. — Am auzit că avem niște vești. De la laborator? Prim-ministrul îi aruncă o privire ostilă lui Tal. —Convoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
subiect. S-a dovedit a fi mai mult decât un bilet. E o scrisoare. Guttman a scris pe ambele fețe ale hârtiei, cu caractere mici și greu de citit, de aceea le-a luat atât de mult specialiștilor s-o descifreze. O s-o citesc cu voce tare: Dragul meu Kobi, Am fost mai mult timp dușmanul tău decât ți-am fost tovarăș de arme. Am spus unele lucruri dure despre tine, așa cum ai spus și tu despre mine. Ai multe motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni nu suflă un cuvânt despre conținutul acestei scrisori. Amir va spune că testele de laborator au fost neconcludente, că nu se poate descifra cu claritate nici un cuvânt. La prima silabă care transpiră, vă dau afară pe amândoi și vă înlocuiesc cu cei mai mari dușmani ai voștri din partid. Mossek și Ben-Ari se retraseră, uimiți de această subită manifestare de suspiciune, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Kishon primind un telefon de la Shimon Guttman, mâzgălind niște notițe în carnețelul lui, rupând foaia, grăbindu-se să iasă - lăsând urmele notițelor pe pagina de dedesubt. Văzu și Uri același lucru. Ținea bucata de hârtie deasupra capului, încercând să-i descifreze semnificația cu ajutorul luminii din tavan. Se uită cruciș și se strâmbă până când, în cele din urmă, zâmbi discret. —E un nume, spuse. Un nume arab. Omul pe care îl căutăm se numește Afif Aweida. Capitolul 27 Ierusalim, joia anterioară Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mi-ai spus ce scrie pe aceea. — Nu? Scuze, eram cu gândul aiurea. O altă listă de cumpărături, mă tem. Pentru femei. O luă pe următoarea, o evidență a animalelor de la o fermă din Tikrit. Și cumva reuși să le descifreze și pe celelalte, deși simțea că îndeplinea toată această sarcină sub apă. Știa că încă nu trecuse cel mai dificil moment. Nu era jucător de poker. Nu avea nici cea mai vagă idee dacă va reuși să-și controleze emoțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia să-l studieze îndeaproape și să folosească cele mai valoroase cărți din domeniu. Avea să lucreze pe text toată noaptea. Gândul îi dădea fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Isaac s-ar fi întors la Ur, dar poate că se dusese Ismael, să vadă cu ochii lui cetatea unde începuse totul. Asta, și-a dat atunci seama, ar putea fi munca vieții lui. Să traducă textul tăbliței, să îi descifreze istoria, să o expună în marile muzee ale lumii. I-ar face numele nemuritor - ar fi cunoscută ca tăblița Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Elveția. Chiar lângă Geneva. —Uri. Oprește mașina. Acum. Dar Uri era prins în trafic; nu putea să schimbe banda. Gândurile lui Maggie goneau nebunește. Cineva era cu un pas înaintea tuturor mișcărilor pe care le făceau. Ea și Uri descifraseră numele lui Afif Aweida la apartamentul lui Kishon; după câteva ore, un om pe nume Afif Aweida zăcea într-o baltă de sânge într-o piață din Ierusalim. Fuseseră singurii care intraseră în casa lui Kishon și văzuseră că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
culminând cu replica „Să-mi fie rușine? Mă mândresc cu asta“. În cele din urmă, Maggie rămase pe BBC World. — Ne aflăm aici împreună cu Ernest Freundel de la Muzeul Britanic din Londra, unul dintre foarte puținii oameni de pe planetă capabili să descifreze caracterele cuneiforme în care se presupune că ar fi fost scrisă această tăbliță. Dr. Freundel, ce spuneți despre această descoperire? —Ei bine, în mod normal orice afirmație de acest fel ar fi tratată cu cel mai mare scepticism. Dar înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
între timp, printr-o ceremonie discretă a Culturii Etnice. Irlandezul trăiește într-o cameră mică, sufocantă, ai cărei pereți sunt acoperiți de fotografii ale Papei și chestii dintr-astea. Cu alte cuvinte, spectatorii nu vor avea nici o dificultate să-l descifreze, de îndată ce au aruncat o privire asupra camerei. Nu avem încă pe nimeni care să joace rolul proprietarului. Tu, Ignatius, ai fi, bineînțeles, fantastic în acest rol. Vezi, Ignatius, dacă te-ai hotărî să tai cordonul ombilical care te leagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
marginea unei mese alături de un glob terestru. Onanismul sugerat de o bucată de cretă îl nedumeri pe Ignatius. Fața femeii era ascunsă în spatele unei cărți mari. În timp ce George se ferea de palmele date la întâmplare de mâna rămasă liberă, Ignatius descifra titlul de pe coperta cărții: Ancius Manlius Severinus Boetius, Consolația filozofiei. Nu pot să cred ceea ce văd! Câtă cultură! Ce gust! Sfinte Dumnezeule. — Dă-mi aia-napoi, se ruga George. — Asta-i a mea, exclamă bucuros Ignatius, băgând în buzunar ilustrata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu pot decât să-ți fiu recunoscător că ai fost suficient de perceptivă ca să analizezi viața mea imaginară întruchipată în scrisori. Mulțumesc Cerului că semnalele mele de disperare erau scrise într-un cod pe care tu ai putut să-l descifrezi. Îmi dau seama ce viață inactivă ai dus, după cum te-ai îngrășat. — Am pus kilogramele stând mereu în pat, căutând uitare și consolare în mâncare. Acum trebuie să plecăm de aici. Vreau să părăsesc casa asta. Îmi produce niște asociații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
informații de la un alt agent cu viață artificială, în timp ce verifica cele mai recente tranzacții ale firmei. Nikko dispuse închiderea contului și raportă incidentul poliției globale - totul se petrece în timp real. Viață artificială Timp de peste cincisprezece ani, am încercat să descifrez tendințele vieții artificiale sau A-Life. Aceasta este reprezentată de nivelul în creștere al inteligenței și tehnologiei și cuprinde computere, cipuri, software, biologie, rețele și internet. Adevărata viață artificială devine emergentă când tehonologia își va dezvolta propria sa conștiință de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fi spus că nu avea de-a face cu problemele de zi cu zi ale unui locuitor al Istanbulului. Că era mai degrabă un fel de cod tainic pe care o minte Îndepărtată Îl concepuse special pentru ca ea să-l descifreze și pe care ea nu reușise În viața ei să-l spargă. La puțin timp după aceea, taxiul și Toyota au plecat, iar trecătorii și-au văzut de drumul lor, lăsând-o pe Zeliha acolo, ținând În mâini tocul rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fericită, de un pitoresc plin de romantism, la fel ca Parisul, Își spuse Zeliha; nu că ar fi fost vreodată la Paris. Un pescăruș trecu zburând jos, lansând un mesaj codificat pe care era aproape pe punctul de a-l descifra. Preț de jumătate de minut, Zeliha a fost Încredințată că se afla În pragul unui nou Început. „De ce nu m-ai lăsat, Doamne, s-o fac?“ s-a auzit mumurând, Însă, de Îndată ce cuvintele i-au ieșit din gură, a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le dovedească asta atât fostului ei soț cât și enormei lui familii armenești. Familia fostului ei soț era dintr-o altă țară unde oamenii aveau nume pe care ea nu le putea pronunța și secrete pe care nu le putea descifra. Rose se simțise Întotdeauna ca o intrusă acolo, fusese Întotdeauna conștientă că era o odar - acest cuvînt cleios se lipise de ea chiar din prima zi. Era Îngrozitor să fii Încă atașat mental și emoțional de cineva de care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aceea parcă nu era a ei. Se strecurase În ea o nuanță aspră, Înspăimântăroare, de parcă altcineva vorbea prin gura ei. Tu rămâi acasă, domnișoară, a decretat străina. Ceea ce o supăra cel mai mult pe Asya era că nu reușea să descifreze expresia mătușii Zeliha. Probabil făcuse ceva rău și o supărase pe maică-sa, Însă nu avea nici cea mai vagă idee ce putea fi, dacă nu cumva, desigur, era chiar existența ei. Ce i-am mai făcut de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spațiul strâmt dintre dric și camioneta Coca-Cola din față. Șoferul de lângă Asya a Înjurat furios Încetinind. În timp ce acesta mormăia printre dinți alte Înjurături, iar Armanoush se uita la taxiul din față cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lipsa de experiență sau credulitatea sau naivitatea care mă făceau să Încerc să-mi traduc pe Înțelesul meu titlurile anumitor cărți despre care Îmi Închipuiam că autorii folosiseră un cod secret pentru a mi se adresa. Nu izbuteam să le descifrez mesajul, dar mă Îmbibam de ele, iar datorită lor viața mi se părea mai misterioasă, așadar mai atrăgătoare. Cărțile astea n-au avut adesea decît o fugară apariție de cîte o seară, fiind expediate clienților Încă de a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o linie scurtă, doar două cuvinte, scrise cu negru, pe care ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris cu majuscule, dacă vrem, le putem numi complementare, dar niciodată un simplu adaos, CEREȚI INFORMAȚII, asta sfătuiau. Afișul apare aici din când în când, repetând aceleași cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest lucru, celor devotați mie le va fi În fine revelat Misterul. După aceea, n-o să ne rămână decât să-l descifrăm, iar soluția lui o să fie Cheia, În spatele căreia se ascunde Mesajul, care inițiatului, și numai lui, Îi va spune negru pe alb care este natura Enigmei. De la enigmă la decriptare pasu-i scurt, și va ieși de aici, strălucitoare, Hierograma, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]