3,459 matches
-
din nisip. Marie, Îngenuncheată alături de Lucas, contempla chipul Încă murdar de nisip. Moartea Înăsprise rotunjimea trăsăturilor, pleoapele Închise ștergeau luminozitatea privirii, asemănarea acestei măști livide cu Yvonne era izbitoare. Lucas Își continua primele observații. - Uită-te... În vîrfurile degetelor se deslușeau limpede urme de Înțepături. Biletul În bretonă a fost găsit cîteva minute mai tîrziu, lipit În parte de meduza În care dăduse cu piciorul unul din jandarmi. Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca, Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o observa și, cine știe, poate că avea și o armă ațintită asupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
subterane În care Ryan - sau poate că trebuia să spună Erwan - Îl dusese. Sala era sumar echipată ca o tabără de bază. Strictul necesar. Singurul element de confort: un mic congelator. Cel puțin asta i se păru lui PM că deslușește atunci cînd ochii lui se obișnuiră cu penumbra. Privirea azurie a celui ce fusese fratele lui mai mare Într-o altă viață era de nepătruns. PM Își dezmorți membrele dureroase, Își masă ceafa și se sculă cu trudă. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rupă lanțul acesta și să decidă să-și conducă sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le cunoștea. RÎse În sinea lui. El, dezlegătorul profesionist de mistere, investigatorul faptelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea lui că skipperul avea o Înfățișare elegantă și se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
întrebare pe care acesta din urmă nu o poate alcătui singur, și anume De ce o acceptă individul ?(făcându-se referire la atitudinea maselor față de mentalitatea celor de elită). La aceasta, răspunde tot el, întrucât cei din masă nu reușeșc să deslușească adevărata realitate, afirmând că : În bună parte din ușurință. Astfel, se poate observa că în timpurile actuale omul așteaptă totul de-a gata, preferând comoditatea. Autorul afirmă de asemenea că “i se pare ciudat” acest spirit de turmă, care se
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
pe Krog, ăla care s-ar putea să și zboare, dar văd că o grămadă de lume a luat-o pe urmele lui, le-am spus tovarășilor mei. Ne pitirăm după stânci și ne uitarăm la mulțimea de pe câmpie până ce deslușirăm femei nenumărate, uriași cu capetele acoperite de coarne de cerb și o grămadă de alte neamuri. Nu ne zăriseră, așa că se duceau drept spre peștera pe care o părăsisem, fără să se grăbească. N-am mai așteptat și am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
asta? Sunt eu jumătatea lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
douăzeci care‑și fâlfâiau brațele lungi, zdrențuite, molatice, și Își pictau zâmbete largi până la urechi pe fețele făinoase. Așadar, preocupările serioase ale lui Ravelstein „coexistau”, ca să folosesc un termen din politica secolului douăzeci, cu bufoneriile sale. Dar numai prietenii puteau desluși această latură a lui. În Împrejurări serioase putea fi destul de corect, nu ca o concesie făcută aferaților și agitaților universitari, ci pentru că era vorba de probleme reale - chestiuni legate de scopul existenței noastre: să spunem de punerea În ordine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de moarte să li se comunice nu știu ce informație divină. Ușa dormitorului lui Ravelstein era deschisă, astfel Încât puteam zări părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce vedeam eu nu puteau fi decât lacrimi. Nutream mult respect pentru doamna Battle și Îl Îndrăgeam pe soțul ei. Soții Battle erau fanii lui Ravelstein. Nu asistau niciodată la prelegerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
broad foundation to the development of a most fruitful bilateral relationship... ─ ...și să punem bazele unei largi cooperări în domeniul dezvoltării relațiilor bilaterale... ─ This can be the beginning of a beautiful friendship... În poarta casei, Iliuță zărește pe cineva, nu deslușește cine. Să fie taică-su? N-a mai dat pe-acasă de alaltăieri, iar Ilie se micșorează la gândul snopelii cu parfum de șliboviță care-l așteaptă. Mai făcând un pas, mic, înainte, își vine în fire, nu e taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe! Player cu papa Popa Băncilă aproape că adormise. Plecaseră toți. Rămăseseră numai rubedeniile, retrase în bucătăria de vară. Vorbeau repezit, împărțeau ceva, făceau socoteli, nu reușea să deslușească ce se discuta acolo. Dăduse să plece și el mai demult, dar insistaseră să mai stea, să aștepte până pleacă toți ceilalți. Emilian Țongu, un fel de nepot, sau copil de suflet al răposatului, nimeni nu mai știa ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fi spus insul acela. Îl privi nedumerit. Nu-l cunoștea. Acela împunse aerul cu revista spre el, făcându-i semn să nu se grăbească, să aibă răbdare, că vine și el acuși. Îi făcu semn să privească coperta revistei. Nu desluși decât titlul, Flacăra. Un număr vechi, de prin anii ’50. Pe copertă un portret de bărbat tânăr.Bărbatul care-l cunoștea pe funcționarul de la agenția de publicitate ridică din umeri, se răsuci și mai urcă o treaptă. Condrat Focan îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
strângându-și mlădițele din vârf într-un coc înălțat. Nu-i stătea rău, chiar așa, în pielea goală, numai cu pălărioara în creștet. Telefonul zbârnâia insistent. Răspunse în cele din urmă. Rozalia, vara sa. Băuse iarăși. Îi tremura vocea. Abia deslușeai cuvintele printre sughițuri. - Vali, scapă-mă. Nu mai pot! Vrea de-adevăratele să mă omoare. Azi dimineață mă pornisem spre tine... Adică nu chiar spre tine, mergeam la biserică, la Sfântu Constantin și Elena, să dau acatistu’. P-ormă treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doua zi, prefectul Soporan urma să fie maestrul de ceremonii. Ezita dacă să se ducă să-l întâlnească pe Goncea. Cam își închipuia despre ce vrea să-i vorbească generalul. Oricum, mai multe decât știa Aulius, nu putea să-i deslușească. Îl căutase Aulius de două-trei ori în București și se lămuriseră. Treceau printre sălciile bătrâne, multe arse de trăsnete, înșirate de-a lungul drumeagului. Un fel de schelete de copaci, cimitir de timp ars, jefuit. Privind sălciile arse, înșirate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
într-o redingotă de maestru de concert. Își fixa vioara la gât și plimba de câteva ori arcușul pe corzi, ca și cum le acorda. Femeia se răsuci curioasă de câteva ori, auzind sunetele acelea. Nu reușea însă să vadă instrumentistul. Nu deslușea de unde veneau acordurile de vioară. Nu erau decât cei doi cățelandri. Îl strânse de braț. - Nu știu, se înfioră ea. Am o senzație curioasă. Parcă ne urmează cineva, ceva ca o muzică de vioară. Întoarse și el capul. Maestrul violonist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți spre barcaz. Parcă pe ei îi aștepta, pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care era clar că nu o credea. Iei ceva? Bineînțeles că nu! Ce prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul așa cum îl știu eu, mare și plin de forme de relief, miliardele de oameni, părinții mei, frații mei, casa mea s-au topit într-un mic punct nesemnificativ, față de grandoarea cosmosului. Nu se mai deslușește nimic din albăstrimea planetei natale. Undeva mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Ani de zile am privit de pe Pământ stelele scânteietoare și
Vis galactic. In: ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
nălucele sunt gata să țâșnească, din sufletul amărât de gânduri. În casă, tăcere... era o tăcere rea cu spaime. Cu fața în sus, în pat, Iorgu se uita țintă la tavanul întunecat pășind în trecut... În neclintirea lui nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat de umbre. -Am săvârșit lașități... M-am înstrăinat de lumea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
purtă prin visul care abia se sfârșise. Imaginile înfricoșătoare îl cutremurară. - Doamne, oare ce să însemne toate ciudățeniile astea?! Murmură el, cu spaimă în suflet, privind către Sf. Icoană. De ce mă las îngrozit de coșmarul ăsta!... Dacă aș reuși să deslușesc sensul ascuns al acestor imagini chinuitoare, poate aș putea înțelege temerile și îndoielile care mă macină!... - Ești stresat, omule... ești stresat!... auzi o voce din lăuntrul lui. Trebuie să-ți înfrunți temerile, ori trăirile emoționale. Visul este o supapă de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
neliniștii care te frământă. Visul ăsta e prea complicat și încâlcit, omule, pentru a-l dezlega!” a mai adăugat vocea interioară. Într-adevăr,imaginile acelea aveau un profund caracter bizar întruchipând personaje și întruchipând personaje și înfățișări ciudate , greu de deslușit în înțelesul ascuns din spatele lor. Ni se arată o lume lipsită de logică. Visul ăsta a fost marcat de o intensitate emoțională atât de puternică încât a devenit un înspăimântător coșmar... imposibilă o astfel de emoție în viața zilnică. ”- A
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
comunicare din partea unui spirit întruchipat... Coborârea pe scară, căutarea unei dezlegări la problemă înseamnă iar, sub aspect spiritual, simbolizează coborârea în infern, căutarea cunoașterii mistice, renașterea și nemurirea...” - Nălucele, chipurile ciudate, imaginile onirice au un caracter bizar... Cum am putea desluși înțelesul ascuns din spatele lor?! murmură Iorgu. ”- Ele reprezintă o lume, aparent lipsită de orice urmă de logică... în care se manifestă neașteptatul, adică acele lucruri lipsite de logică în viața reală. Nălucirile din vis sunt mesaje directe din lumea spirituală
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
înăuntru era aproape întuneric, abia distingea, cu ochii mijiți, icoanele tremurând la licărirea lumânărilor. În tăcerea și liniștea tainică din jur, două măicuțe, în strană citeau din cărți sfinte, cu voci moi, șoptite, slabe și dulci. În neclintirea lui, nu deslușea nimic, poate fiindcă în acea penumbră plutea ca o adiere a Duhului Sfânt... Când, în liniștea ca de mormânt, s-au auzit de Sus, cuvintele Lui Iisus: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu, carele pentru voi se frânge...” Iorgu s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pagină ca gâzele... nu reușea să-i dea de înțeles ceea ce citea. ”... Când spune: Somnul nu va potoli durerea, odihna nu va alina suferința, atunci mă înspăimânți cu visuri și mă tulburi cu mâhniri...”...” În zadar se străduia el să deslușească tâlcul acelor cuvinte sacre, dar nu reușea. O închise. Dar, o redeschise din nou, tot la întâmplare și citi... Nu mă vei cruța, oare, nicicând?!... Nu¬mi vei îngădui nici măcar un pas, ca să mai răsuflu... Păcătuit-am eu cu ceva
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]