3,122 matches
-
în mamă, lovește în copil, lovește în cuplu, lovește în societate, lovește în Dumnezeu, fiindcă fiecare copil este mai prețios decât orice bogăție materială din lumea aceasta. Prin avort se amenință viața pe pământ, se calcă porunca lui Dumnezeu, se destramă familia, se îmbolnăvește întreaga societate și cei ce se fac vinovați de acest păcat își agonisesc cumplite pedepse dumnezeiești, atât în viață, cât și după moarte. să ne stăruim să le arătăm tuturor gravitatea acestui păcat și să ajutăm acolo
Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
în realitate ca într-un teatru de proză, dând la o parte cortina, deschizând cărări noi, pierzându- te pe străduțe înfundate și blocându- te în fața unor false uși desenate pe perete. Realitatea, atât de impenetrabilă adesea, dintr-o dată cedează, se destramă; călătorul, spune Cees Noteboom, simte «curenții de aer printre crăpăturile clădirii cauzale». Realul se arată într-o formă probabilistă, indeterminat, supus neașteptatelor colapsuri cuantice care fac să dispară unele din elementele sale, înghițite, devorate de vârtejurile spațiului și ale timpului
Utopie și deziluzie by Claudio Magris () [Corola-journal/Journalistic/5848_a_7173]
-
412 414) Prigoana împotriva creștinilor a vădit cete întregi de mucenici „Prigonitorii s-au aruncat cu furie oarbă împotriva creștinilor. Și totuși, toată ura lor, toată uneltirea, toată sălbăticia au pierit mai ușor decât o pânză de păianjen, s-au destrămat mai repede decât fumul, s-au împrăștiat mai degrabă decât praful. Prigoana lor împotriva creștinilor a avut ca rezultat vădirea unei întregi cete de mucenici. Astfel Biserica s-a îmbogățit cu aceste comori vii și nemuritoare care, nu numai în timpul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea se adună, ea se destramă, din palma cerului Domnului-Sfânt este o doină de veci pre pământ. adună-n unde și printre nimbi legende spuse În zece limbi. adapă țărmuri, suflete-adapă, arbore-Înger, arbore-apă. mii de barcaze cântec i-au spus vâslind În aval, amonte... În sus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
să aibă ca efect decât prelungirea agoniei lor, întrucât „nu există după aceea, după aceea este acum"? Nu au cum să nu-și dea seama de „fragilitatea a tot ce există ieșind în sfârșit la iveală. Pricini vechi și chinuitoare destrămându-se în nimicnicie și moarte. Odată cu ultimul exemplar dispare specia. Stinge lumina și gata, s-a dus. Uită-te în jurul tău. Niciodată înseamnă foarte mult timp. Dar băiatul știa ce știa. Anume că niciodată a și trecut." Cormac McCarthy a
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cine știe ce inovații: e suficient să lovești sub centură și să acționezi mecanismele odioșeniei ultime pentru a obține efect. Dacă mai ambalezi produsul în țipla zâmbetelor tip păpușa Barbie, dacă mai pui la cârma emisiunii un ins agitat, gata să se destrame în simplistele piese componente, dacă știi să le ceri operatorilor să se bâțâie lasciv cu camere cu tot, efectul e garantat: mesajul se va opri undeva în zona între-picioarelor, adrenalina stimulată din greu va face restul, iar banii vor curge
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
mea de limbă română. Și am mai auzit o voce, care era a părintelui Alexandru Cristea, care ne chema în sala mare a coloanelor pentru repetiții. M-am sculat repede, ca să nu întârzii de la repetiții, și visul meu s-a destrămat. Clădirea unei școlii nu este totul pentru amintirile noastre, cei ce alcătuiesc școala, adevărata școală sunt generațiile de elevi și profesori și toți aceea care adaugă câte ceva prestigiului acelui locaș de cultură. Cele mai multe dintre noi n-am reușit să ne
Curierul „Ginta latină” by Maria Lăudat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2328]
-
la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mine-n sila,-n ură. Dați-mi drog și sex anal Pomul cel rămas pe deal, Ultimul, Viriti-vi-l în rîma, Dați-mi zidul din Berlin Dați-mi monstrul din Kremlin Viitorul, frate, este crimă. Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună. Nu vezi și nu
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
Charlie Manșon... Dați-mi zidul din Berlin, Dați-mi monstrul din Kremlin, Dați-mi pe Crist Sau dați-mi Hiroshima. Distrugeți fetușii, pe toți Oricum nu veți avea nepoți Căci viitorul, frate, este crimă! Totul o ia razna, totul se destramă Nimic de măsurat, nimic de prevăzut, Viforul lumii a trecut de vama În suflet ordinea s-a răsturnat și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună. The Future Give me
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
nici nu mai putea fi vorba. îmi era milă de amândoi, căci amândoi se chinuiau. își suportau în continuare, unul altuia, lipsa de sensibilitate și adesea, chiar de judecată. Nici unul dintre ei nu era fericit.” Povestea lor de dragoste se destramă, iar accesele dramatice de mânie ale mamei Laurei culminează cu aceste vorbe, aruncate soțului: „Mai bine nu te întâlneam în viața mea!” Prin contrast, cuplul format din Laura și Alec se află în căutarea dragostei pure, absolute, unice. Amândoi sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
surprindă evidența făcăturii, ca să nu spun ironia ei ascunsă. Tot pe atunci, în 1969, soția mea făcuse cerere pentru a efectua o călătorie în Egipt (încă i se mai zicea ,Republica Arabă Unită", deși uniunea cu Siria și Yemenul se destrămase de cîțiva ani). La biroul de pașapoarte m-am prezentat eu, ca să aflu din gura funcționarei că apostila sindicatului nu e bună. De ce? Pentru că formula ,De acord" lasă neprecizată țara. Dar cum trebuie să sune aprobarea? ,De acord cu plecarea
D-ale plastografilor by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10021_a_11346]
-
Irina Nechit Mi-ar plăcea, mult mi-ar plăcea întunericul să se destrame în fața mea, cărarea să se elibereze de diavolii care o țin înlănțuită, gurile însetate de vin să se rotească în jurul cuvintelor, negreața să se împrăștie de pe tufari ivindu-se unul câte unul capetele roșii de trandafiri mi-ar plăcea, mult
Dorința by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/5378_a_6703]
-
în oglindă ori în luciul ochiurilor de geam de la ferestre. Și, cum înota așa, parcă prin talazurile încremenite ale unei mări verzi, străvezii, curățindu-se de toate cele, ghemul încâlcit al anilor trăiți până atunci i s-a deșirat și destrămat ca fumul prin ochii minții. Și-a revăzut, acolo în satul de pe malul Dunării pe care nu-l părăsise niciodată, lunecând una după alta, zilele fără hotar și lipsite de griji ale copilăriei, apoi pe cele ale tinereții, năvalnice, de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
câteva momente, nici o urmă din falnica jivină căzută din cer. Când totul s-a isprăvit, la același semnal al copilului, ulii s-au înălțat și au pierit ca săgețile aprinse în negura călătoare de deasupra pădurii, iar bursucii s-au destrămat asemenea unui abur în hățișurile ferite și întunecate ale ei, pe unde-și aveau săpate vizuinile. Băiețelul i-a surâs cu înțeles lui Anghel Furcilă, scotocindu-l până în adâncul sufletului cu ochii lui curați și fosforescenți și, fără zăbavă, cum
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Mușina Noi nu mai avem dreptul să iubim. Fiindcă știm: repede trecătoare e febra, Mirarea, durerea, rușinea... Nesfîrșită, nesfîrșită oboseala. Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat. În care din tine nu mai rămîne decît un abur Care se destramă, încet. Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele. Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate. Doar oboseala. Nesfîrșită. Oboseala. O duminică liniștită Ea îmi tăia creierul în felii subțiri, subțiri. Cuțitul era bine ascuțit, purta mănuși transparente De
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
dori să "lucrez", să fiu aici, în Iași, la o revistă. Dar e imposibil. Nimeni nu mă poate primi, nimeni nu vrea să mă primească. Fac parte din Asociația Scriitorilor din București, sînt oaia gri de aici. Cum se poate destrăma tristețea, cum se poate înlocui cu altceva? De fapt, nu tristețea care-i chiar plăcută, ci arderea uscată, fără flacăra a celor mai intimi stîlpi de sprijin? Un minim de confort interior, o oarecare liniște; de unde? N-am dorit deloc
Mă atîrn de un creion și-o coală de hîrtie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14371_a_15696]
-
Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu neliniștile sânilor tăi..., tu cu foamea de dragoste ce ma îngenunchează..., tu cu frământările și mângâierile ce-mi înfloresc pe trup... Licuricii nopților de august, îmi luminează drumul ce fumega, paralizat, plutind în derivă... Mai pustiu că oricând, mă destram în lumina vie a soarelui, bântuind printr-un tunel orange..., risipit printre raze..., însetat de dragoste, îmi împart cu tine rănile amintirilor... Încă ne mai iubim..., încă ne mai uram... Învăluiți în disperare, ne mințim împovărați de cuvintele nerostite la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
tricoloare prin balcoane și murmuram lozinci patriotarde mergând spre purgator - batalioane de oameni - stârvuri vii - și totul arde! când am chemat poeții să salveze numele Țării - erau beți prin crame. prostia noastră, mințile obeze au vrut destinul gliei să-l destrame. o grea molima dăinuie prin Țară. se duc cocorii - cum se duc mereu. visăm la o mai verde primăvară; binecuvânta Doamne neamul meu!... DOINA TRISTĂ un vulcan de tevatură unde lumea se înjură și vrăjiți de falși talanți toți dau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
trezesc. mult mai departe mult mai târziu. între cei patru pereți fericirea e o herghelie de căluți de mare. mare curaj ai avut. II ai ajuns dar încă nu ai venit. până atunci de mii de ori voi țese voi destrăma pânza tăcerii. lăsați-mi doar războiul în camera goală. și destul fir. nu cer altceva. așteptare. veghe. destul fir. cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
mii de ori voi țese voi destrăma pânza tăcerii. lăsați-mi doar războiul în camera goală. și destul fir. nu cer altceva. așteptare. veghe. destul fir. cât să-nconjuri pământul de câteva ori. încă nu ai venit. ce ziua țesea, noaptea destrăma. ziua covoare din neasemuite cuvinte. strigăte se făceau până în zori. țes. eu copilul de patruzeci de ani. eu mortul de ieri. în mine moartea mai adâncă decât în pieptul tatei. iubirea târzie cum cântul înghețat pe ram. între cei patru
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
ram. între cei patru pereți a fost vremea colindelor vremea magnoliei vremea zmeurei. ai ajuns dar încă nu ai venit. ai trimis șoimul cartea o bucată din miles davis. summertime. apoi pieptenul peria să înmulțească distanța. eu am țesut am destrămat am țesut. frunze ruginii au făcut pereții țurțuri de gheață. au bătut la ușă plânsul și frica. s-au așternut negura câteva riduri noi. câteva morminte proaspete. eu le-am săpat eu am aruncat primul pumn de țărână. anul acesta
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]