3,056 matches
-
mai departe... Până când ați stat la Briceni? — Până În aprilie ’45... — De la Djurin până la Briceni ați mers pe jos? Nu, cu căruța... Am mers până la Moghilău, unde am stat câteva zile. Tata a cumpărat... erau niște cordoane ale parașutiștilor care se destrămau și eu făceam scule și vindeam aceste ațe - erau foarte căutate, căci nu era ață, nu era nimic. Război... Și cu banii aceștia am reușit să plecăm din Moghilău spre Briceni. Dar când am ajuns În Briceni granița a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau aproape 50.000 de oameni. Ăla era lagărul cel mai mare din zonă. V-ați eliberat din Allach? Da. Cum a fost eliberarea? Povestiți-mi și despre drumul spre casă... Când am ajuns la Allach deja Începea să se destrame organizația SS, care deținea lagărele. Într-o seară am ajuns acolo și am așteptat mult timp, vreo două ceasuri, până am fost admiși În lagăr. Gardienii SS, care ne-au condus de la Kaufering până la Allach, Între timp dispăruseră. Asta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
jumătate de palmă, am băgat-o În gură. Nu m-am așteptat ca În baie să fim supuși la porunca de rutină: „Deschide gura și scuipă!”. Nu s-a uitat nimeni ce căzuse din gura mea: hârtiuța, umezită, s-a destrămat În câteva clipe. Acest document al meu s-a distrus pentru vecie. Ieșind din baie, pe o altă poartă, am găsit alte haine vărgate. Ne-au Îmbarcat În vagoane spre o destinație necunoscută. - Povestiți-ne despre următoarea destinație. Cum se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fost eu, și am fost noi, și iarăși am fost eu: o febrilă masă viermuindă ce se împletea și se despletea, infinită, iar în această nețărmuire nu! eu eram nețărmuirea, strigam fără glas, implorând sfârșitul, și tocmai atunci n-am destrămat, dar, revărsându-mă pretutindeni, deodată, mă readunam înmiit, ba metamorfozat într-o stâncă, ba culminând undeva, în strălucirea unui alt soare, mă pomeneam zvârlit în negrele și roșiile depărtări, concentrat în cea mai profundă suferință". Fiecare dintre noi a visat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iarăși mor catedrală din ruină. Mărturisesc lumină. E noaptea lunii pline și nimeni nu știe să descrie liniștea din jur. Nici greierii, nici aripile păsărilor, nici clipocitul peștilor, nimic nu poate opri strălucirea stelelor și zborul licuricilor. Trupul mi se destramă și totu-i Dumnezeu. Dar eu?1028. Mama Demetra a fost personificată în mitologia greacă prin divina fecioară a Vântului, fecunda Kore a grâului verde, prin soția lui Hades, focul nestins al grâului copt, Persefona răpită de zeul mărilor și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Junimea, Iași, 2005. 401 Liviu Pendefunda, Contact internațional, 2, 6-7, 1992. 402 Christian Jacq, Mozart Fiul lumini, Editura RAO, București, 2007. 403 "Taoiștii chinezi considerau somnul, hibernarea și extazul ca experiențe originare în care viața nu se risipește, nu se destramă, nu se proiectează în afară. În poezia lui Lucian Blaga somnul este întoarcerea la unitatea organică primordială, la starea paradisiacă a creației" (Eliade). 404 Liviu Pendefunda, Acta Neurologica Moldavica, 13, 36, 2005. 405 Carl Gustav Jung, Man and His Symbols
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
serviciul din nou la Suceava. Regretele oficialităților locale după 1989, că mă pierduseră, erau tardive. O istorie a Complexului muzeal Fălticeni scrisă obiectiv, va trebui să descrie această zdrobire a unui destin cultural, soldate cu grave pierderi pentru oraș. Se destrăma rețeaua de relații culturale locale cu țara, scădea ritmul de lucru, setea de căutare și se instaura o „liniște” vecină cu adormirea. Despre „Herz” ul (muncă asiduă, entuziastă) de care ne vorbea Vasile Ciurea la liceu, nu auzise nimeni în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
În care aceleași forțe ar continua să aplatizeze lumea până În prezent. Marx și Engels scriau În ceea ce sunt probabil paragrafele-cheie ale Manifestului Partidului Comunist următoarele: Toate relațiile Înțepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se Învechesc Înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfânt este profanat și oamenii sunt În sfârșit siliți să privească cu luciditate poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
între care și pe cea din Ploiești. Oficial s-a spus că erau prea multe și, deci, prea mulți absolvenți care n-au plasament. Am fost risipiți la Buzău, Galați și Iași. Unitatea noastră, Frăția de Cruce Horia, a fost destrămată. Făceam o analogie cu zdrobirea trupului viteazului martir pe roată. Duhul lui, care nu a putut și nu poate fi zdrobit de nimeni, trăia în noi mai viu și mai puternic peste veacuri; așa nici duhul Frăției de Cruce n-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
convoiul care la un moment dat se împrăștie, despicat de fuga câtorva borfași. Stai! Stai că trag!, se auzi un glas, undeva în întuneric. Lumea țipa, unii căzură în îmbulzeală. În aer se slobozi o detunătură de pistol. Convoiul se destrămă, dar gardienii și ostașii roiau între oameni, adunând formația. Eu și Marin nu reușeam să ieșim dintre linii, blocați de niște lucrători care transportau traverse și unelte. Cu greu urcarăm pe bordura peronului dintre linia a doua și a treia
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și dirijor, cu simțul armonizării. Colindele erau armonizate și cântate de un splendid cor bărbătesc. Până la amiază fiecare era liber să-și organizeze timpul: se repara lenjeria, care mereu se rupea, fiind putredă, se împleteau ciorapi din fire de pătură destrămată în ascuns, se discuta suflet de la suflet, cunoscându-ne reciproc stările intime, legând prietenii care n-au putut fi distruse de nici o vicisitudine a suferinței. După masa de amiază eram scoși la tăiat lemne pentru încălzire, timp și de plimbare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și nu a crezut că poate dăinui multă vreme în fața unicei realități adevărate: națiunea. De Gaulle trata comunismul cu același dispreț, considerîndu-l drept o beteală strălucitoare, dar trecătoare, drept o mască a hegemoniei imperiale. Iar atotputernica supraputere comunistă s-a destrămat pe linia de separație a componentelor sale reale: cele naționale și cele religioase. Așa cum a prezis De Gaulle, Germania s-a unit, Europa central-răsăriteană este liberă, iar calea spre o "Europă de la Atlantic la Urali" s-a deschis. Nici De
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe naționalismul cultural va deveni cea mai bună chezășie a frăției umane 29, deoarece, după părerea lui Iorga, politica României (din primul deceniu al secolului nostru) reprezenta o anomalie istorică. Întrucît societatea este organică, partidele politice sînt hrăpărețe și se destramă. Așa cum se afirma cu eleganță în ziarul lui Iorga, nu avea de ales decît între Sodoma și Gomora. Dar societatea românească era prea egoistă ca să înfăptuiască unitatea națională apelînd la naționalismul cultural și realizînd astfel solidaritatea națională. În primul deceniu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
exemple din istorie: sub Alexandru cel Mare, grecii au cucerit Orientul Mijlociu și au adus aici elenismul, dar și-au ucis vechiul spirit, care nu a mai înviat de atunci. Imperiul lui Attila, ca și cel al lui Genghis-Han s-au destrămat. Greșeala lui Napoleon a constat în a fi utilizat resursele națiunii franceze ("epuizînd Franța") în încercarea sa de a domina lumea. Pentru evitarea acestui lucru, Iorga sugerează următoarele: "pentru fiecare națiune, prima regulă trebuie să fie apelul la reținere", respectarea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
îl plasează permanent cu un pas în urma evenimentelor. După o întîlnire (în septembrie 1989) cu E. Ședvarnadze, Bush, ca un bun "nostalgic al Războiului Rece", i-a spus lui B. Snowcroft: "Ar fi oare bine ca Imperiul Sovietic să se destrame? Dar așa ceva nu este cu adevărat realizabil, nu-i așa?" Deși fără să urmărească aceasta, opoziția instructivă a lui Bush față de reformele democrate din această regiune l-a ajutat pe Gorbaciov să creadă că "lăsînd lucrurile să meargă (acolo) de la
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ar fi trebuit să se descotorosească de el. E mult mai bine ca Lizzie să facă acest lucru, și să-l facă repede, sub presiunea fricii de a mă pierde. Vreau ca această situație să se clarifice și să se destrame, iar între timp, prefer s-o ignor. Nu pot să acord prea mare importanță celeilalte „obiecții“ exprimate de Lizzie în scrisoarea ei, anume teama că am să-i zdrobesc inima. Riscul ăsta n-o s-o oprească din drum. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plângă liniștit. Mă simțeam atât de mișcat și de mâhnit, și totuși atât de straniu și de trufaș detașat și, într-o oarecare măsură, sentimental, când, într-o frântură de secundă, am reușit să întrezăresc, înfășurate într-un ghem și destrămându-se în aceeași clipă, imagini din viața pe care aș fi putut-o avea alături de Lizzie, Cherubino al meu, Ariel al meu, Puck al meu, fiul meu: imagini din viața pe care am fi dus-o împreună dacă eu aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă întreb dacă nu cumva estimasem greșit rolul lui Titus în raport cu Hartley. Își va găsi Titus locul în acel paradis à deux pe care-l plăsmuisem în mintea mea? Nu. Lucrul nu avea importanță, desigur. Oamenii sunt adeseori nevoiți să destrame relațiile conjugale și filiale. Eu voi menține o legătură separată cu Titus; și, într-adevăr, de pe acum dăduse a înțelege că asta era ceea ce-și dorea. Totuși, pornisem de la premisa că Hartley îl va dori pe Titus în tablou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
stat singur, dar am stat și cu unu’ Ion Rus. Cu el am stat împreună până în ’51... când am plecat la Țibleș. Atunci ne-a trimis vorbă un inginer din Oncești, Hotea Vasile, ca să mergem și noi. După ce s-a destrămat grupul de la Ieud, care or mai scăpat dintre ei, au trecut la Țibleș. Prin ’51 am mers cu Rusu, ei ne-au așteptat într-un loc, stabilit cu fratele lui Hotea, și am stat în vara aceea împreună. Eram 18
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
sale variante, determinate lexical) sau a „subiectului” unei stări psihice sau fizice. Regentul impune termenului-complement indirect cazul dativ, marcat prin: • dezinență (sau articol, când dezinența nu e relevantă): „Cerul se dăruiește apelor de jos.” (L. Blaga, 82), „Chipul încet se destramă / și seamănă-n timp tot mai mult tuturor câte-un pic, / nimănui pe de-a-ntregul.” (A.E. Baconsky, 110) • prepoziția-morfem la: „Moartea succede vieții, viața succede la moarte.” (M. Eminescu, I, 36), • morfemul-rădăcină; când se realizează prin pronume personale, reflexive
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înțelepciunea vin cu o anumită rigiditate, ezitare, neputință, fixitate? Una dintre bijuteriile noastre cele mai valoroase este modestia. Când ne dorim puterea instrumentală ne punem spiritul în serviciul ei; când ne concentrăm asupra vieții spirituale, interesul pentru puterea instrumentală se destramă. A trăi nu înseamnă a fi. A trăi este doar condiția necesară a lui a fi. Pare că ceea ce contează este identificarea condiției suficiente a lui a fi și realizarea ei. Cochetăm atât de mult cu aparențele, încât ajungem chiar
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
din când în când. Ea ne produce din lăuntru. Prin autoeducație, învățăm să ne așteptăm pe noi înșine spre a ne oferi nouă înșine - în ceea ce am reușit să descoperim să și limpezim în lumea noastră sufletească. Controlul s-a destrămat. Nu suntem decât noi, întru toată sinceritatea și dăruirea noastră. Spre deosebire de educație, autoeducația are o altă anatomie și o altă fizionomie. Ea este însăși anatomia noastră subiectivă: anatomia gândurilor și trăirilor proprii, ce se structurează după o logică ascunsă, neînțeleasă
Autoeducația. Căutări și clarificări by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
albă și firavă cea din urmă stea, Luceafărul de zi, prevestind răsăritul soarelui și începutul unei noi zile. Luna cu întreg alaiul ei de stele pășește grăbită la culcare. Deșteptată ca dintr-un vis, trăiesc coșmarul unei idile care se destramă: Stelele se sting una câte una pe cerul senin, ducând cu ele, poate, cine știe câte vieți în lumea tăcerii. Dar steaua mea n-a apus încă și, disperat de acele ceasornicului, îl implor pe Cronos să mă redea Terrei, convins că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
unei risipiri cu discreție, o evanescență ce implică în mod exclusiv reducerea progresivă a nivelului dinamic. În planul redării interpretative, evitarea cu fermitate a oricărei tendințe în sensul atenuării tempo-ului va opera distincția esențială dintre o imagine ce își destramă formele și cea în care asistăm la estomparea gradată a contururilor sale. Images, II ème série 1907 II.4. Cloches à travers les feuilles (Clopote printre frunze) Asociată sonorităților rezonante și configurației de discurs ce suprapune evoluțiile independente ale unor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
relaxează progresiv prin opțiunea inspirată de avansare a motivului ostinato spre registrul acut, precum și datorită efectului rezultat din trenarea gradată a nivelului agogic (Plus lent - Très lent - morendo - stingând treptat intensitatea sunetului și încetinind mișcarea). Sugestia acelei viziuni ce își destramă formele în „tăcere” apare difuzată deopotrivă prin lărgirea semnificativă a ambitusului (re contraoctavă - fa3) și implicita rarefiere a discursului, opțiuni de limbaj ce conduc în final la ipostaza celei mai simple configurații de tratare polifonică. III.7. Ce qu’a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]