2,392 matches
-
pe temperamentalul profesor de istorie, Tiberiu Crudu: "om cult, iubitor și cunoscător al folclorului", dar "iute de felul lui"115. De fapt, memorialistica celor formați pe băncile Liceului Ghica surprinde aceeași atmosferă de disciplină severă pe care tinerii elevi o detestă, dar pe care, la maturitate, (unii) o reconsideră benefică pentru perioada de instrucție. Evocând figura profesorului de limbă română, C. N. Iancu, Pană notează că "de la domnu Iancu am învățat multe lucruri bune...", deși profesorul era "foarte energic și aspru
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
nu-și dorește altceva decât să se răzbune pe acela care i-a ucis iubitul. Pentru a afla tot adevărul, ființa aceasta de o tenacitate neomenească a putut conviețui vreme de aproape zece ani cu un bărbat pe care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
a construi, pentru ceilalți, o imagine de sine falsă, în timp ce încearcă să și-o reveleze, numai pentru uz propriu, pe cea autentică (Duminica mironosițelor, 1977); Ghighi - profesoara-gospodină ce schimbă Stăpânul - se eliberează de soț, spre a intra în subordinea fiicei, detestându-și subordonarea, dar răbdând-o „cu devotament” (Sărbătorile răbdării, 1980). Deși acțiunea propriu-zisă, conflictul care organizează fluxul epic, nu există la D. decât ca reflex în conștiință - de unde o anume libertate în organizarea faptelor și un subiectivism (care devine mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
argumentației e necruțătoare ; potrivit criticului, idila chinuită pe firul căreia se construiește romanul sună fals de la bun început, atît pe fond cît și în formă. Asturiana Paz e caricaturală la maximum: frumoasă, rebelă, răsfățată a aristocrației pariziene, dar permițîndu-și să deteste confortul burghez și mondenitățile. César nu îi pare defel mai credibil. Trecut prin toate ororile imaginabile (după reportaje făcute în Tailanda, în urma tsunami-ului din 2004, sau în timpul războiului din Liban), nu-și mai găsește fericirea decît în lectura clasicilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar francofon. Atitudinea însăși a autoarei față de scriitură, față de stil, față de limba franceză e paradoxală și adesea năucitoare. A afirmat în repetate rînduri că detestă termenul de "stil", recunoscînd în același timp că și-a scris și rescris de nenumărate ori frazele, epurîndu-le tot mai mult, golindu-le de orice descriere inutilă, căutînd cu înverșurare cuvintele cele mai potrivite și nimic altceva. A fost adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prima și ultima sa carte. Lucrurile nu stau însă așa pentru Cioran, care afirmă peremptoriu, în 1973: "Ceea ce știu la șaizeci de ani știam la fel de bine la douăzeci. Patruzeci de ani de lungă, inutilă muncă de veri ficare."(NN) A detestat întotdeauna progresul, atît într-o vagă perspectivă istorică universală ("Ființa umană nu progresează decît în luciditate", o asigură el pe Sylvie Jaudeau), cît și în planul experienței personale. Și de altfel, cu el, dacă nu există vreo îndoială în ce
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
majoritatea. Totuși, având în vedere că în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate încerca. Atunci s-ar vedea cât de "universală" în sens kantian e judecata mea. În Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în cazul Bolintineanu a trecut destul timp care să favorizeze consolidarea unei opinii, confruntarea se poate încerca. Atunci s-ar vedea cât de "universală" în sens kantian e judecata mea. În Bolintineanu prețuiesc și detest tot ce au prețuit și detestat spiritele noastre critice oficiale. Contribuția mea stă doar într-o percepție mai largă a fenomenului și în expresia critică, deci propriu-zis într-o operație obiectivă mai adâncă. Fiindcă în fond "subiectivitate" e o vorbă goală folosită cu totul nelalocul ei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Călătoria în Africa nu-i un simplu jurnal, ci un sistem narativ pe principiul Decameronului, în care planul exterior e mereu străpuns de planuri lăuntrice. Astfel întîlnim acolo o istorie cu bandiți italieni, pe tema monstrului sensibil, de tipul Quasimodo, detestat de lume. Veselia e agreabilă și factice, ținuta generală ușuratică și persiflantă, rezultatul artistic o colecție de planșe impresioniste de un exotism cald, în mijlocul cărora atrage atenția în mod deosebit piața africană cu amestecul de arabi, berberi, negri și evrei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
florile răului" decadent din străinătate. MIHAIL DRAGOMIRESCU Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se întemeiază pe noțiunea de capodoperă, nu fără un preconcept etic strecurat în vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru interior al capodoperei îl îndeamnă pe critic să detesteze arta nouă, "eczema literară". Mihail Dragomirescu a fost un foarte bun profesor, care a învățat pe elevi să disece și să analizeze. Sistemul lui "științific" de cercetare literară bazat pe capodoperă, fenomen psihofizic ideal, studiabil în fantomele sale, adică în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
instituții instinctuale, oroarea de înstrăinare, dacismul. V. Pîrvan (1882-1927), emerit istoric al antichității și arheolog, emulând cu Renan, e mai substanțial. Concepția lui istorică, spiritualistă, e justă, în ciuda unui bombasticism stilistic care l-a făcut pe P. Zarifopol să-l deteste ca pe o fantomă supărătoare. Propriu-zis Pîrvan era un individualist, cultivator al Eroilor, un nietzschean, un carlylian, tinerii au văzut în el dimpotrivă un mistic, un preot al iraționalului și deci al colectivului, cu toate că istoricul disprețuia amar spiritul "de duzină
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la iveală cu tot ce are mai bun și mai pur. Setea de cunoaștere pe care ne-o inspiră profesorii ne descătușează mintea și ne oferă perspective. Noi, ca tineri simțim nevoia de a ne destăinui convingerile însă cu siguranță detestăm să le impunem în condițiile în care nu doar dascălii ne dau lecții ci și prietenii care încearcă să ne ofere mereu așa-zisele „lecții de viață”, experiențe noi prin care dacă mintea este în echilibru cu sufletul ne redescoperim
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Păduraru Diana Georgiana, Iftime Valentina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1977]
-
rândurile aristocrației (nu în ultimul rând cu P. Fabius Maximus), care vroiau să asigure imperiului, ca succesor de drept, pe Agrippa Postumus. De aceea, Livia, care vroia ca această moștenire să-i revină fiului ei, Tiberiu, îl suspecta sau îl detesta de-a dreptul pe Ovidiu. Cauza exilului ar fi, deci, ura Liviei împotriva lui Ovidiu și ocazia i-ar fi fost oferită de faptul că Ovidiu ar fi profanat misterele lui Isis, la care Livia era afiliată 25. În opinia
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se referea la înfrângerea lui Sextus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile spiritului poetic. Căci numai de la o anumită treaptă de Îmbătare Își Începe Bolintineanu cîntecul său. IX Vasile Alecsandri. O recluziune productivă. Retorica peisajului, peisajul retoricii. Alecsandri scrie cu precădere iarna, anotimpul pe care Îl detestă cel mai mult. CÎnd se face frumos afară, se pregătește de călătorie. Literatura este lăsată atunci deoparte, fără remușcări, pînă ce un nou val de frig, o ploaie răcoroasă, o ceață groasă Îl fugăresc, iarăși, În cămin. La adăpost de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fin lungit, de o veselie ce-i dilata pupilele albastre", cu părul "tăiat scurt, băiețește", "ruginiu ca frunza de tutun", Silvia reușește să-și impună voința, arătându-i lui Bizu că sportul nu-i lucru rău. Și doar știm cât detesta eroul lovinescian tenisul, mai ales dacă era practicat de femeia iubită 66! Numai că pe Silvia n-are cum s-o iubească așa, deodată, chiar dacă întrezărește în strunga dinților ei "o poartă spre necunoscut". Alertată de Rosina, care-i mărturisește
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
proeuropeană. Europa s-a constituit cultural, economic și politic în timp, prin eforturi și sacrificii enorme, considerabile. pentru noi aproape neverosimile. țări sărace au devenit, prin muncă, organizare și spirit de economie, extrem de bogate. Elveția, de pildă, pe care o detestă... E.M. Cioran. progresul european nu poate fi realizat este o evidență elementară decât prin muncă tenace, continuă și bine organizată. La noi funcționează însă legea eternă a minimului efort și a expedientului. Se muncește încă mult prea puțin la noi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și bine organizată. La noi funcționează însă legea eternă a minimului efort și a expedientului. Se muncește încă mult prea puțin la noi. Suntem, probabil, încă prea contemplativi, prea poetici, prea visători mioritici. și nu chiar întâmplător, spiritul faustic este detestat și el (de C. Noica, de pildă). Totul se rezolvă, s-ar zice, de multe ori, de prea multe ori, prea ușor, în zona noastră. O relație, un telefon, o recomandare, o intervenție, o... vorbă bună rezolvă multe, foarte multe
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și rămâne marele patron-proprietar, marele mecena, marele administrator al culturii. Există o clasă conducătoare și o cultură conducătoare: a nomenclaturii culturale. Ea exercită cenzura și politica culturală. și așa cum ordinea totalitară respinge pluralismul, fracționarea, dizidența, tot astfel cultura de stânga detestă, combate (și, când poate, pur și simplu suprimă) pluralismul cultural, inițiativa particulară, libertatea intelectuală. Cu toate urmările sale: expresia personalității, originalitatea, experimentul, ieșirea din normă. principiul creației individuale neagă în esență cultura de stânga. Scriitorul și creatorul liber profesionist sunt
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
stânga și de dreapta, se află într-o poziție foarte dificilă. Ea este slabă, mai întâi din cauza oscilării și ambiguității oricărui centru: din stânga el pare de dreapta, privit din dreapta, el pare de stânga. Valorile sale sunt pe de altă parte detestate din ambele direcții: echilibrul axiologic între valori, liberalismul, pluralismul (cu toate urmările sale), umanismul, europeismul, convergența și chiar sinteza dintre valorile naționale și universale, raționalismul și spiritul critic, un anumit bun simț, pe care extremiștii îl disprețuiesc ca mic burghez
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sa politică) și constatarea că nu este vorba, de fapt, decât atenție! de o fantomatică reîntoarcere la comunitatea de destin după care (Nae Ionescu, n.n.) alergase. Drept urmare, erau respinse, în mod radical, universul și valorile epocii moderne, pe care o detesta. Descartes și Iluminismul, democrația și liberalismul figurau pe lista sa neagră. Aceste valori esențiale într-o formă sau alta își păstrează însă mereu actualitatea. Să nu uităm nici refuzul ispitei occidentalizante, deci Europa, și nici idealul dezrobirii românești de scoria
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
pe cititor să retrăiască faptele povestite. Fără sentimentul acesta de puternică verosimilitate a situațiilor, fără participarea intimă a cititorului la problemele dezbătute Într-o lucrare literară, cele mai frumoase concluzii morale rămân scrise degeaba. Pe Mateica și lumea lui o detești și o urăști cu patimă. Și pe măsură ce acțiunea se desfășoară, sentimentul acesta se Întărește, se colorează cu toate nuanțele sale. (Ă). Dar valoarea tipologică a lui Mateica nu stă numai În descoperirea acestor trăsături. Petru Dumitriu reușește să creeze o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căci nemulțumirile împotriva guvernului lui Mazarin rămîn aceleași. În cursul anului 1649, atitudinea lui Condé provoacă a doua Frondă sau Fronda prinților. Amețit de victoriile sale împotriva spaniolilor și parizienilor, Condé vrea să-l înlocuiască pe italian pe care-l detestă și-l disprețuiește. Dar Ana și Mazarin pun să-l aresteze, ca și pe fratele său Conti și pe cumnatul său Longueville, punînd capăt revoltelor pe care ducesa de Longueville și toți prietenii prinților încearcă să le suscite în provincie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara) și tendințele anarhiste (în formula lui Bakunin - „A distruge înseamnă a crea”) nu fac decât să divulge afirmarea unei foarte serioase metode estetice: negația ca tehnică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
-și facă autocritica, Gheorghiu-Dej constata că acesta nu își îndeplinise sarcina principală, aceea de a condamna fără drept de apel "șoviniștii români", principalii responsabili în optica partidului de tulburările naționaliste petrecute în zona Clujului. Se știe că populația transilvăneană română detesta guvernul Groza, în timp ce maghiarii, cărora partidul le oferise numeroase concesii pentru a le câștiga sprijinul, îl aprobau (Șandru: 2007). Un alt minus al discursului lui Pătrășcanu rezidă în afirmațiile făcute în plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]