3,976 matches
-
și-ar putea închipui că ne pregătim de culcare. Și acum, Mirciulică, să profităm de ultimul prilej de a discuta nestingheriți. Nu-ți cer decât un singur lucru! Să fii în-țe-le-gă-tor. În rest, lasă totul pe seama mea. Oare te-am dezamăgit vreodată? Ai să iei un mic somnifer ca să poți dormi. Jumătate de diazepam cred că e suficient. Frânse pastila, o fărâmiță și o amestecă în farfurioara de lapte. Motanul se strâmbă. ― Ești un mincinos, Mirciulică! Nu are nici un gust. Hai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un nod în gât. Avea o singură dorință, să se chircească, să-și adune genunchii la gură, așa cum făcea acasă, în patul cu cearșafuri reci când nici romerganul, nici luminalul nu-și făceau efectul. Își înfipse unghiile în carne." Aș dezamăgi-o pe Florence. Nu-i plac bărbații fricoși..." Nucu Scarlat aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Unul din noi va rămâne cu dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dacă-mi permiteți. În bucătărie zgomotele din pivniță se auzeau mai limpede. Bătrâna clăti un pahar, îl umplu și-l așeză pe o tăviță. Ochii îi străluceau. Băieții sânt harnici, șopti. În general, trebuie să recunoști că nu te-au dezamăgit. Ce mai încolo și-ncoace, draga mea, dă-mi voie să te felicit. Planul tău se dovedește ad-mi-ra-bil! Îți țin pumnii pe mai departe. Se întoarse în sufragerie ducând tăvița cu amândouă mâinile. Lumina din priviri se stinsese. Ochii semănau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu! Unu... doi... Omul scrâșni. Ținea pumnii încleștați pe genunchi. Dascălu începu să se joace ostentativ cu revolverul. ― Cred că aș putea încerca eu, interveni cu un glas de cintezoi Melania Lupu. Dar mi-e teamă că am să vă dezamăgesc. Florence rămase cu gura căscată. "Sfîntă Fecioară! Am trăit o viață alături de ea, ne știm din primară și habar n-am avut că-i total smintită, săraca!" Șerbănică Miga își răsuci capul s-o vadă mai bine. Melania Lupu se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
le las? ― Mă rog... Să-ți pregătesc cada? ― Cada! Am poftă să înot! Se azvârli pe un fotoliu cu picioarele repezite înainte: Ți-am spus că mor de plictiseală... Povestește ceva! Inginerul rânji. ― Uite, flăcăule, n-aș vrea să te dezamăgesc, dar, spre deosebire de alții, mie circul de astă-noapte mi-a cam epuizat resursele. Și ce mi-a rămas păstrez pentru zile negre. N-am nimic împotrivă însă să te ascult pe tine. Se așeză călare pe un scaun cu paharul în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu vrei să mă dezamăgești tocmai acum." Dascălu căscă plictisit apoi își dădu cu presupusu': ― Eu aș arunca avionul în aer. ― Nu vrei să le comunici ideea la telefon? Nucu Scarlat șopti cu privire tulbure: ― M-am convins de atâtea ori... Am trecut prin câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori oglinda cu o sărutare. ― Am încredere. Știu că mă pot bizui pe tine. Niciodată, dar absolut ni-cio-da-tă, nu m-ai dezamăgit. Hai, fetițo! Curaj! Trecu în dormitor și scoase din șifonier o poșetă încăpătoare, aproape un sac de voiaj. ― În primul rând să nu atragi atenția. Vei lua doar câteva lucruri, strictul necesar. O bluză, o jachetă, cămașa de noapte și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
factori importanți în explicarea acestei subculturi. Penitenciarul reprezintă un mediul socio-cultural care depersonalizează individul: acesta în plin proces de adaptare la noul mediu dezvoltă idei depreciative despre societatea exterioară și, chiar, despre sine, ceea ce duce, din nou, la cultura delincvențială. Dezamăgit și părăsit de cei dragi, resimțind un acut sentiment de singurătate și descurajare, deținutul primar se află în fața a două alternative: fie se adaptează la noul mediu, fie este izolat și neajutorat. În mod obișnuit este aleasă prima opțiune, pentru că
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați să vă dezamăgesc". Când era singur, adora să-ți vorbească în șoaptă, după ce se uita în toate părțile și se convingea că nu se afla nimeni prin apropiere. Îți comunica atunci tot felul de lucruri delicate; că Moașa profita de situația ei după
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
2 ianuarie Când nu faci nimic obosești. Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Începi să te temi și, gata, vin angoasele, stările proaste, dorința de a te justifica. 3 ianuarie E dreptul meu de a mă purta "ca un fraier", cum își zice probabil Augusta. Am dezamăgit pe mulți, era normal s-o dezamăgesc și pe ea, nerevoltîndu-mă. O las în pace cu escapadele ei. 4 ianuarie Azi cade o zăpadă rară, apoasă, provincială. Asta e tot. Cum spun crupierii, rien ne va plus. 6 ianuarie Mă gândesc că Dumnezeu n-a murit decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi aruncat în mare, să doarmă peștii somnul de veci. Până ce Bătrânul s-ar fi scârbit. "Niște viermi, ar fi bombănit el. Cum să fie demni niște viermi?" Dezgustat, ar fi început să apară din ce în ce mai rar pe coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Michelangelo. Păcat că nu trăise în vremea lui Michelangelo. Trăia în vremea mea. Dar prețuiam cum se cuvenea faptul că-mi încredințase mie o asemenea misiune. Dacă eram onorat? Doamne! Eram strivit de atâta onoare! Și nu vroiam să-l dezamăgesc. ― Bei ceva, domnule sculptor? mă întrebă el brusc și m-am grăbit să zic "da". Mi-a părut rău după aceea, însă nu mai puteam să dau înapoi. Bătrânul bea numai limonadă, o limonadă gălbuie și sălcie pe care o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care nu sunteți străin. Devansând termenul propus inițial, încă nu știu dacă va corespunde cerințelor posibililor mei cititori. Dumneavoastră veți judeca dacă merită să fie semnalată această apariție grăbită de factorul timp - ca om în vârstă. Sper să nu vă dezamăgesc. Al. Mânăstireanu Pe plan local am trimis câteva volume unor colegi care vor vorbi în cunoștință de cauză la lansarea volumului la data convenită. Joi, 22 iulie 2010. E o vreme însorită, extrem de luminoasă, caniculară chiar, însă eu am umbră
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
va avea loc vineri, 13 august a.c. (după cum vedeți cifra treisprezece - care e și ziua Dvs. de naștere mi-a fost și a rămas fastă - împotriva părerii unora), tot în cadrul Academiei Bârlădene ca și până acum. Sper să nu vă dezamăgesc prin graba pe care am manifestat-o, presat de factorul timp. Cu admirație statornică, al Dvs. Al. Mânăstireanu în ziua următoare am trimis același volum la Galați d-nei Felicia Soloviev cu următoarele rânduri însoțitoare: Bârlad, 30 iulie 2010 Dragă Doamnă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știu că mă gândesc mereu cu drag la ei și că le voi închina volumul pe care îl pregătesc, în deplin secret față de ai mei, ca semn de suprem omagiu și recunoștință? S-ar putea!... Oricum, sper să nu-i dezamăgesc și să-i fac să trăiască în inima, mintea și sufletul celor ce-mi vor citi și această nouă strădanie. În cu totul altă ordine de idei, țin să amintesc faptul că din București am primit un emoționant mesaj telefonic
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
asta pe o latură întreagă, deschizând cutia ca pe o conservă de fasole. Îndoind-o într-o parte, putea face obiectul dinăuntru să alunece afară. Inima îi bătea cu putere. În momentul în care dădu cu ochii de el, fu dezamăgit. Era o tăbliță de lut, pe care erau gravate niște mâzgăleli haotice, ca atâtea altele pe care le văzuse în acea seară, multe din ele zdrobite de pământ. Salam era pe punctul de-a o arunca, dar ezită. Dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și ea nu făcuse nimic. — Da. Cineva care îndeamnă la acțiune poate să facă apoi - arătă spre cadavrul de pe podea, fără să fie în stare să-l privească - asta? Poate că se dăduse bătută. Își pierduse speranța. Poate că fusese dezamăgită de faptul că nimeni nu asculta ce avea de zis. Așa că scrie un bilet la calculator. Mama mea, care nu știe să dea drumul la televizor. Și ne cere iertare „tuturor“. Nu ne spune pe nume, mie și surorii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă, care le anunța ca fiind „Nisip veritabil din râul Iordan“. Al-Naasri nu-l dezamăgise niciodată până acum, dar asta, Henry BlythPullen trebuia să admită, chiar îl bulversase. La urmă, îmbrăcate în straturi triple de bandă adezivă și de hârtie termoizolantă, erau douăsprezece hidoase brățări fermecate, de genul celor pe care, se gândi Henry imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
erau prostii pentru turiști și atâta tot. Când vorbiseră, Henry crezuse că suvenire e pur și simplu un eufemism, necesar într-o discuție telefonică. Dar arabul ăla nenorocit nu glumea. Totuși lucra de mult timp cu Jaafar al-Naasri. Nu fusese dezamăgit niciodată până acum. Lăsându-se într-un scaun, puse mâna pe telefon. O va rezolva și pe asta. Formă numărul și așteptă țârâitul prelung al apelurilor internaționale. —Jaafar! Mulțumesc pentru acest ultim transport. E - cum să spun - surprinzător. Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar mesajele pe care i le lăsa iordanianul pe căsuța vocală erau din ce în ce mai puțin prietenoase. Trebuie să vorbesc cu tine, Henry. Ține minte că acele suvenire îmi aparțin și m-au costat foarte mulți bani. Sper că nu mă vei dezamăgi. Pentru binele tău. Henry începea să transpire. Ascunsese obiectele în cel mai mare seif cu uși duble din magazin, dar era încă neliniștit. Știa că erau obiecte de mare valoare: Jaafar nu ar fi investit atâta efort ca să le ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să vezi asta. Era bărbatul care stătuse lipit de un monitor de când ajunseră acolo, cel puțin așa i se păruse lui Tal. Se întrebase ce punea la cale, dar nu avusese curajul să-i ceară lămuriri. Ce vedea acum îl dezamăgea. Era o pagină standard de mail, cu o căsuță de intrări întru nimic diferită de cea pe care o folosea el pentru corespondența personală. Nu aducea deloc a înaltă tehnologie sau spionaj. Dar imediat își dădu seama. Cursorul se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care îi împingea, din aproape în aproape, era una care, se gândeau ei, îi va face să-i rămână simpatici. Dacă s-ar încăpățâna în legătură cu un alineat dintr-un tratat sau cu o linie trasă pe o hartă ar fi dezamăgită de ei. Iar ei nu voiau asta. Dar nu mai arăta așa aici. Acum, înconjurată de aceste ființe splendide, nici una peste douăzeci și cinci de ani, cu pielea lor lucioasă și cu maiourile lor scurte, își dădu seama că probabil e persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unui cinic cunoscător al politicii către celălalt. Zâmbetul pe care Bruce Miller, consilier superior al președintelui Statelor Unite, îl mai afișase de mii de ori înainte. Capitolul 56 Ierusalim, vineri, 9.34 a.m. —Ai pus să fiu urmărită? Din nou fu dezamăgită de lipsa de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine naiba lucrezi? Era ca și cum sângele îi ajungea în sfârșit la creier. Ești un trădător, asta ești. Ți-ai trădat țara. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Pants o companie de importanță națională. Capul doamnei Levy sălta în sus și în jos, în sus și în jos. Și acum, privește-o! O simplă fabrică ce merge prost și are foarte puține piețe de desfacere. Fiicele tale sunt dezamăgite. Eu sunt dezamăgită. Tânărul pe care l-ai concediat este dezamăgit. — Vrei să mă sinucid? — Hotărăște singur. Așa ai făcut întotdeauna. Eu n-am existat decât pentru plăcerea ta. Nu reprezint nimic mai mult decât o veche mașină sport. Folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]