2,549 matches
-
trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din Deleni, gemând cere parcă îndurarea noastră. Urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ne poate însă elibera de suferință. Împărtășesc, așadar, o credință mai degrabă clasică decât romantică. Cred că substanța poeziei este trăirea, chiar dionisiacă, dar forma ei trebuie să fie apolinică. M-ar bucura să comunic cu cititorii mei în această dialectică propusă de Nietzsche. "Chinul" nașterii unei poezii se încheie întotdeauna cu o plăcere eliberatoare. E semn că poate fi trimisă cititorului. Chiar dacă aș crede ca Arghezi că "domnița suferă în cartea mea", nu mi-o pot imagina închizând-o decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cititori, sunt copiii mei, Luiza și Cezar... Trăiești în intimitatea unui muzeu al literaturii în care toate antagonismele dintre generații au fost clasate de multă vreme... Cât de justificat este orgoliul unei generații care apare pe "piața literară"? Există o "dialectică" proprie literaturii române? Privită din interiorul muzeelor literare, literatura română este coaptă, așadar aptă în continuare să rodească. Cred în noile generații, valuri, promoții... Nu avem a ne teme: muzeografia literară stă mărturie (mai ales în acești ani, de libertate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Amersfoort 9, 1960, p. 748. 83. Dumitrescu V., Hăbăcești, Monografie arheologică, București, 1954. 84. Duțescu și N. Marcu, Bolnițele și spitalele românești din sec. al XVIII-lea, la Simpozionul de Istoria Medicinii, Râmnicu Vâlcea, 24 mai 1969. 85. Engels F., Dialectica naturii, ed. a II-a, Editura Politică, București, 1959. 86. Engels F., Originea familiei, a proprietății private și a statului, E.S.P.L.P., București, 1957. 87. Frazer J., Taboo and perils of the saul, ed. III, Londra, 1911, p. 318. 88. Furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1979, nr. 484/7 septembrie Muntean, George, V. Voiculescu și fabulosul folcloric, în „Viața Românească", nr. 2/1970 Muntean, George, V. Voiculescu — dimensiunea autobiografică a operei, în „România literară", an III, 1970, nr. 926/februarie Nițescu, M., Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, Ed. Humanitas, 1995 Nițulescu, Jules, Despre știință și literatură, în „Cronica", an. V, 1970, nr.15/11 aprilie Oarcăsu, Ion, Sonetele — „Psalmi de taină", în „Tribuna", an. XI, 1967, nr. 43/26 octombrie Oprișan, I., Prezența multiplă a culturi
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
discursul științific și filosofic al momentului și dintr-o capacitate vizionară hipertrofiată. Eminescu nu devine însă, în felul acesta, paradigma romantică românească, ci doar vârful acestei paradigme, care se organizează în toate momentele ce îl preced. El este rezultatul unei dialectici a istoriei literaturii, al unei evoluții naturale a formelor, care-l fac posibil. Pe de altă parte, textul eminescian depășește, sub o serie de aspecte, modelul canonic romantic. Astfel încât simpla acreditare a textului eminescian ca simptomatic pentru romantismul românesc se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu o oferă necontenit tuturor acelora ce caută a-i pătrunde esența creației, pentru a se sluji de ea, ca de nici o alta la noi, în fundamentarea aproape a tuturor orientărilor literare, culturale, politice și mai știu eu care, în dialectica evoluției societății românești, la urma urmelor. Din această perspectivă sunt utile și relevante crochiurile portretistice pe care le face unor eminescologi ce au marcat semnificativ procesul de receptare, înțelegere și popularizare, nu mai puțin de explicitare a operei eminesciene fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aparte pentru eminescologie, încă n-au fost adunate într-o ediție cuprinzătoare, definitorie), apoi G. Ibrăileanu, Eugen Lovinescu și Tudor Vianu. Lucrarea Receptarea critică a lui Eminescu până la 1930 a doamnei Ioana Vasiloiu, structurată pe câteva nivele, "momente" distincte în "dialectica existenței operei eminesciene" momentul primei receptări, al cărui pivot îl consideră a fi Iosif Vulcan, apoi cel al receptării critice provocat de ediția princeps a Poesiilor, realizată de T. Maiorescu și, în fine, momentul interbelic ca factor al "consolidării mitului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
logosului, tinzând a fi un "interpret al semnelor din Cartea lumii". Vorbind apoi de scriitura tragică, constată că și la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul Iruc vede "crearea unei poezii a dialecticii imaginarului". În Epigonii, Eminescu "inventa trecutul, inventându-se de fapt pe sine", ș.a.m.d, urmărind ideea de modernitate în creația acestuia, el fiind, în concepția despre poet și poezie, "mult mai modern decât erau romanticii în opoziție cu clasicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu", acesta înțeles cu evidență ca un reprezentant al Junimismului. Sunt luminate astfel punctele de interferență ca și cele de disjuncție între cei doi poeți, "în cadrul ecuației" Eminescu Macedonski, relație posibilă avându-se în vedere "constituția neoromantică a ambilor". În dialectica Eminescu-Macedonski, exegetul descoperă "nu numai conjugarea etică, temperamental romantică a celor doi, dar și o corespondență de natură estetică, de natură neoromantică, explicabilă prin ancorarea lor în spiritul veacului al XIX-lea și prin deschiderea spre veacul XX". Deosebirea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
extrem opus al literaturii comice, și anume absurdul"). Nu trec neobservate nici "portretele caricaturale" din Moș Iosif dar și La curtea cuconului Vasile Creangă. În toată proza eminesciană constată cum "teatrul și teatralitatea" constituie "noduri ale realității dedublate și, în dialectica dublului, maniere ironice de expresie". Vorbind despre retorica eminesciană, Sebastian Drăgulănescu e de părere că "atitudinea cinică în scrisul eminescian" a produs cel mai adesea o confuzie de ordin artistic/retoric între "ironizat și ironist". În privința publicisticii eminesciene, consideră că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
adâncește chiar, depunând eforturi de a le reuni "într-o unitate comprehensibilă, unitate care se contrazice în sine, în felul acesta contradicțiile anulându-se una pe alta". Poetul nostru, în postură de filosof, recurge la această procedură numită de Heidegger "dialectică"". Cât privește Filosofia indiană, poetul a mers intuitiv spre ea, cunoscând sanscrita. În privința abordării chestiunilor de istorie, Mihai Cimpoi îl vede pe Eminescu "în calitatea sa de filosof al istoriei" iar Sociologia, abordată în articolele de ziar, în concepția lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și teologii au formulat numeroase teorii), al complementarității dintre participare și imitație, dintre extroversie și introversie, pentru definirea alterității în lipsa unei semnificări lingvistice și pentru abordarea problemei receptării, în baza unor coduri, având în vedere incidența canonului în epoci diferite, dialectica relației sacru - profan în mit, ritual integrând triada hierofanie, cratofanie, ontofanie serie accesibilă gândirii omului medieval, dar nu și omului de azi , pentru care ocultarea semnificațiilor simbolurilor arhetipale și interdicția accesului la mit provoacă marea criză ontologică a lumii moderne
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
în isteria dinăuntru, un ins mai puțin beat a auzit soneria. Cred că aveam o înfățișare convingătoare, în pijama, ciufulit, cu o privire cruntă și cu un topor în mână. S-au potolit jumătate de ceas, după care, marcați de dialectica alcoolului, mi-au făcut în necaz, dând brusc stația la maximum. Nenorociții aveau și un câine cât un vițel, pe care îl lăsau în acasă singur toată ziua și, uneori, și nopțile. Era un câine urlător. Lătra și urla continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în sfârșit - de respingere a lucrului, am optat pentru atitudinea care mi se părea mai firească: aceea de a refuza. Trebuie să mărturisesc, și aceasta să-mi fie o scuză, că ideea trioului mă paraliza. Dragostea, printr-un proces de dialectică interioară, s-a pus în cazul de față, ca și în alte dăți, de-a curmezișul senzualității. Iubirea mă inhibă. Aș fi putut totuși de astă dată, ca și de multe alte ori, să-mi calc pe inimă și să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
profund novatoare, revoluționară, militantă“, Scînteia, 20 ianuarie 1984) „Tovarășul Nicolae Ceaușescu ne a integrat trecutul valoros și progresist în fluxul vieții noi, afirmându-se ca un magnific ctitor de țară și civilizație socialistă, într o vreme în care istoria, cu dialectica ei atât de complexă și de nuanțată, a așezat pe umerii unor ani și ai unor decenii sarcini hotărâtoare pentru destinul unui popor. Sunt ani în care, concomitent cu creșterea producției materiale, a crescut necontenit coeficientul de Adevăr, de Cinste
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mișcării comuniste - a personalității multilateral dezvoltate, ca un desăvârșit cristal, bărbatul de stat Nicolae Ceaușescu ne înfățișează o biografie vie, dialectică în același timp, o biografie care se contopește cu istoria poporului său. Gândirea acestui om atât de stimat e dialectică în toate articulațiile ei, iar viața sa așijderea, pentru că Nicolae Ceaușescu constituie o indestructibilă unitate între om și operă, între teorie și practica adânc revoluționară.“ (Familia, ianuarie 1973) „Istoria a cunoscut veacuri aurite, de mare înflorire. Secolul lui Pericle, epoca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
e rodul nemijlocit al omeniei, calității și adevărului de neînvins.“ („Omul adevărului“, Familia, nr. 1, ianuarie 1978) EVERAC Paul „Mânuim armele mortale ale unei mai bune așezări în istorie și în civilizație a acestui popor, răspundem în parte de această dialectică. Teatrul se joacă, e adevărat, dar a-l scrie nu e nicidecum o joacă. Nu suntem numai ai noștri, nici numai ai fanteziei noastre, nici numai ai culturii în genere. Suntem ai Republicii.“ (Teatrul, decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
creație al fiecăruia dintre noi, pentru creator și creație, documentele de partid, orientările date culturii, aprecierea rolului deosebit care îi revine în efortul general de edificare a unui om nou înseamnă foarte mult. Spiritul lor trebuie aprofundat în continuare, în dialectica lui, deoarece înseși aceste documente ne atrag atenția că marxismul trebuie privit ca ceva viu, ca o entitate din care se impune o reflexivitate proprie și o participare permanentă. Ele îndeamnă la o confruntare continuă cu realitatea. Pătrunderea în esența
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
1988) CIONOF Șerban, jurnalist „În concepția tovarășului Nicolae Ceaușescu, partidul are nu numai dreptul, dar și datoria față de poporul din rândurile căruia s-a plămădit, de a studia, pe baza concepției revoluționare despre lume și viață, procesele, fenomenele și tendințele dialecticii dezvoltării generale și de a-și elabora pe această bază orientarea politică generală atât în plan intern, cât și în plan internațional. Tocmai dinamismul și consecvența cu care tovarășul Nicolae Ceaușescu promovează această teză stau și la baza opțiunilor politice
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
că și în socialism contradicțiile pot deveni antagoniste, dacă nu sunt cunoscute și frânată oportun desfășurarea lor, idee magistral confirmată de unele evenimente ale istoriei contemporane, filozofia implicită a documentelor noastre de partid este structurată de imperativul unității și stabilității.“ („Dialectica unității și stabilității“, Cronica, 5 martie 1982) GHIMPEL Ana „Răscrucile sunt cazemate Străzile umblă pieptiș. Foile mici sunt flori pe zid. Fata le lipește pe toate, Slăvit fii în noi, Partid. Pasu-i fierbinte, mâna-i afiș. Slăvit fii în noi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este omul Demnității, așa cum țara noastră este țara Demnității.“ (în Ioan Grigorescu, „Țara Demnității“, Scînteia, 30 decembrie 1978) IONIȚĂ Gh. I., prof. univ. dr. „Președintele României socialiste îi revine meritul de a fi conceput, în anii socialismului, sensurile profunde ale dialecticii trecut- prezent-viitor, fixând - în repetate rânduri - cadrul în care trebuie înțeleasă această relație, semnificația ei pentru activitatea educativă, de formare a omului nou pe care o desfășoară consecvent partidul și statul nostru.“ (Flacăra, 26 ianuarie 1978) „Asigurând națiunii noastre superioara
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu avea habar că e vorba de o lucrare în curs de apariție! Celor care au fost nemulțumiți de lipsa unor nume în Antologie, le indicăm, pentru completarea listei de lăudători, excelentul volum al lui M. Nițescu, Sub zodia proletcultismului - Dialectica puterii (Editura Humanitas, 1995)1 și, bineînțeles, masivele volume omagiale. Vor găsi acolo material 1. M. Nițescu observă cu finețe, în spiritul lui Virgil Ierunca: „Oportunismul și slugărnicia multora dintre intelectualii noștri constă în faptul că, abia lansat cuvântul de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
germenii contradicției sale. Ce vreau să spun este că până și chilotul tetra, zis „moartea pasiunii“, poate căpăta, la o analiză mai atentă, nebănuite conotații... erotice, ba chiar pasionale. Aici aș putea intercala o lungă dizertație despre esența eroticului ca dialectică între ceea ce se - și ceea ce nu se - vede. Însă mă mulțumesc deocamdată să vă amintesc că o mare parte din omenire e de părere că, într-adevăr, cu cât ascunzi mai mult, cu atât ațâți mai tare. Și cu cât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]