5,038 matches
-
casă de cărți, pentru că el trebuie să posede fiecare carte de care are nevoie pentru cercetările lui, nu poate obține cărți decît În Mexico-City, nu există Împrumuturi Între biblioteci, nu există computere. Nevasta lui, foarte frumoasă femeie, cu ochi ca diamantele negre și un păr negru, negru, Îmi spune Zamyatin, tu iubești cărțile, mută-te cu noi la Oaxaca, avem mii de cărți și multe animale și sculpturi sexy făcute de prietenii noștri. Ei trăiesc În niște munți misterioși, căminul zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant care îi strălucea în nara stângă. Probabil că și-l pusese în după-amiaza asta, afurisita, și așteptase seara ca să-și facă intrarea, atunci când Henriettei îi era imposibil să protesteze. — Vorbim mai târziu, mârâi printre dinți Henrietta, chiar în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Vrei să facem fapta asta?“. Românul celălalt Unul era român, din ’87 era în Germania. El trăia tot așa, din coțcării d-astea. Și zicea că l-a cunoscut pe un neamț care are niște inele prețioase, cu briliante, cu diamante, ceas scump, niște picturi d-astea scumpe, are două vile, are fabrică de bere. Eu am întrebat: „Mai știe cineva că vrei să-l faci?“. Face: „Nu mai știe nimenea, decât eu, tu și ăsta, tovarășul nostru“. Tovarășul lui, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
un timp, se spărgea „bum!“. Se lua cataroiul, se băga într-o haină... se dădea în geam, dar el deja avea niște practici mai avansate. Cu pompă, d-aia de veceu, cum era pe timpul ăla, punea-n geam și cu diamant, îl ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
politic, îl semnala atunci și Maiorescu, dar care, probabil, erau germenii inerenți unei crize de creștere și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și transformare” (Th. Enescu, op. cit., pp. 52-53). Asemenea „reziduuri periferice” ale culturii occidentale, cu tot aerul lor de sticle colorate oferite de coloniști drept diamante unor sălbatici avizi de străluciri superficiale (N.b.: Macedonski le oferea ciracilor săi din cenaclu diamante false din... pauperitate), au avut totuși - nu doar atunci - rolul lor în promovarea și în legitimarea oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă”, „arta pentru artă”, era privită ca o extravaganță morbidă de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar Își amintise că odată, pe cînd răsfoiam o revistă, Îi indicasem un inel care arăta de-a dreptul uluitor. — Nu-mi vine să cred că ți-ai amintit! repetam eu Întruna, ținîndu-mi mîna la nivelul feței și privind sclipirile diamantului În lumina felinarelor de pe stradă. Nu-mi vine să cred că ai făcut asta. — Am vrut să-ți fac o surpriză, spuse Dan, sărutîndu-mă pe urechea stîngă, și m-am gîndit că nu ar mai fi același lucru, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înseamnă că trebuie să vă imit. — Adevărat, dă Fran din umeri. Poți oricînd să devii lesbiană. Aș putea, dar ar fi păcat să las atîția bărbați de izbeliște. Fran se Întoarce spre mine. — Deci, proaspăt logodita Ellie, cea cu preasclipitorul diamant pe deget. Cum Îți priește logoDoamna și ce fel de nuntă crezi că o să ai? — Dă-mi și mie un pic de timp, rîd eu, că nu m-am logodit nici de douăsprezece ore. Întreabă-mă din nou săptămîna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și am tot vrut să ți-i dau, dar... ah, o să-ți spun după ce deschizi cutia. Deschide-o acum și apoi mergem s-o luăm pe Emma. Desfac cutia și găsesc cuibărită În interiorul ei o splendidă pereche de cercei cu diamant În formă de floare, cei mai frumoși și mai delicați cercei pe care și i-ar putea imagina cineva. Încep de Îndată să tremur. — Vai, Doamne, repet eu Întruna. Linda, sînt minunați, dar nu-i pot primi. Linda pare foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
habar de acești cercei... — Dar asta nu Înseamnă că trebuie să-i iau eu, o Întrerup, și ridică o mînă ca să Îmi taie avîntul. — În al treilea rînd, spune ea pe un ton triumfător, am un foarte frumos colier cu diamante, care i se potrivește mai bine Emmei, și dacă, Doamne ajută, vine ziua În care o să se mărite și fiică-mea, i-l voi da ei. Deschid cutia și mă mai uit o dată la cercei: un miez delicat și solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mă știu. Atunci asta e, hotărăște Linda. Asta e rochia pe care o s-o porți. Știam eu că trebuia să căutăm din capul locului ceva mai simplu. Emma și cu mine Încercăm să ne abținem să nu rîdem. „Cercei cu diamante. N-o scoate din pepeni“, Îmi repet eu. — Ei bine? Dan mă sună pe mobil, În timp ce ne Îndreptăm spre casă cu mașina. — Ei bine, am găsit-o, răspund eu cu un zîmbet. E cea mai frumoasă rochie pe care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat de la masa de cărți, lăsând din mână ciubucul cu diamant, s-a scuzat vag și aproape insultător și a luat-o drept spre Zoe, din ce în ce mai îngrozită de ce urma să se întâmple. Și pentru că vedea în privirea lui Ianache mai mult chiar decât el ar fi avut de gând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de la picioarele Domnului a zâmbit și el privind acest decor. Marea cea Albastră, neștiind de suferința Soarelui, alerga fericită, jucându-se, stropind văzduhul și trimițându-i acestuia milioane de picături multicolore. Soarele, oftând, le aduna ca pe niște bobițe de diamante și le transforma într-un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nocturn. Stelele par a fi slujnicele reginei Luna. Unda argintoasă a stelelor luminează negrii nori. În răsfoirea tristă a pomilor te pierzi. Lacurile încep a-și spune poveștile. Copacii sunt fantasmele negre ale nopții. Florile pline de rouă strălucesc ca diamantele rupte din Lună. Simfonia nopții începe să se audă. Vântul, abia se mai șerpuiește printre crengile verzi ale sălcilor triste. Luna patinează pe cer cu rapiditate. Pădurea își schimbă culoarea de la lumina orbitoare a lunii. Dintr-o dată acest vis se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Când umbra rece a pădurii cobora odată cu amurguri roșii, pași cuprinși de-nfiorare o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
S-a culcat. Nu s-a fofilat, în ciuda tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va întâmpla ceva frumos. Parcă era „Tărâmul copiilor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și doar un fir roșu. Andrei s-a dus și l-a tăiat, aducându-mi-l: „Când toți trandafirii roșii de pe pământ vor dispărea, atunci și dragostea mea pentru tine va dispărea”. Mia pus pe deget un inel cu un diamant roșu în forma de trandafir: „Când acest trandafir se va ofili, atunci dragostea mea pentru tine va dispărea!”. După câteva momente apăsătoare mi-a șoptit „Rosema-rie, vrei să fii soția mea?” Au fost cele mai frumoase momente din viața mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iriss Bass, profesorului Mark Brettler, lui Jane Devitt Gnojek, lui Judith Himber, Karen Kushner, Gila Langner de la revista Kerem, Barbarei Penzner, lui David Rosenbaum, lui Janice Sorkow de la Muzeul de Arte Plastice din Boston și Dianei Weinstein. Fratele meu, Harry Diamant, mi-a făcut cunoștiință cu agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-a făcut cunoștiință cu agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu că într-o bună zi am să scriu un roman. PROLOG Nu mai știm nimic una de alta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu că într-o bună zi am să scriu un roman. PROLOG Nu mai știm nimic una de alta de atâta timp. Numele meu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adus apă. Bunica a băut apa cu înghițituri mari, ținând paharul cu amândouă mâinile, în timpul ăsta eu mă uitam la mâinile ei, la pielea lor ridată, întrebându-mă dacă piatra aia ascuțită a inelului de la mâna stângă, e într-adevăr diamant, iar dacă e, oare se poate tăia sticlă cu el? Între timp, bunica băuse toată apa din pahar, iar când mi-a dat paharul înapoi, am văzut pe marginea lui urme de ruj, bunicii i s-au umplut ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se duse să se prăvălească moleșit Într-un fotoliu. * * * Armelle de Kersaint, extrem de bine dispusă la gîndul că primește vizita unui romancier, Își dăduse În mod excepțional cu un pic de ruj pe buze și scosese din cutioară inelul cu diamant. Recepțiile erau rare În familia Kersaint. Se mulțumeau să invite uneori cîțiva membri ai aristocrației bretone, aleși pe sprînceană, cei mai puțin ruinați, cei mai tradiționaliști, și cîteva notabilități utile, ca de pildă Dantec, procurorul din Brest, cu soția sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca sicriul să fie Închis pentru totdeauna, fără ca cineva să observe, strecurase Înăuntru o cutiuță. Diamantul avea mai mult de un carat, montura era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o cere pe Valentine În căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai vină niciodată. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cumpărat mamei cel mai frumos cadou din lume. Abia aștept să i-l dau ! Bună ! zice Kerry, Întorcîndu-se spre mine, moment În care Îi zăresc șorțul. E fardată la greu În jurul ochilor albaștri și are la gît o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o pînă acum. De fiecare dată cînd o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe obraz, făcînd eforturi să nu mă las sufocată de tona de aftershave cu care s-a dat. E Îmbrăcat În pantaloni sport și o helancă albă, iar la mînă are o brățară groasă de aur, plus o verighetă cu diamant Încastrat. Nev conduce firma familiei lui, care e principalul furnizor de echipamente de birotică din țară. El și cu Kerry s-au cunoscut la nu știu ce convenție a tinerilor Întreprinzători. Se pare că au intrat În vorbă admirîndu-și unul altuia ceasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]