KorAP: Find »[drukola/base=discipol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...91 92 93 ...196 >

4,884 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365

remarcase că fețele lucioase ale celor care lucrau în birouri și acelea aspre ale celor care lucrau în ateliere aveau guri la fel de strînse. Aproape toți păreau neliniștiți, îngîmfați sau aveau expresii de o hotărîre îndîrjită. Asemenea fețe s-ar potrivi discipolilor, care fuseseră aleși din rîndurile muncitorilor și funcționarilor, dar nu i se potriveau lui IIisus. începu să caute fețe armonioase, ale căror guri se închideau cu seninătate. Mai toți copiii aveau asemenea figuri cînd stăteau liniștiți, dar oamenii care și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
poate picta o expresie care nu are nici o șansă de a fi a lui, iar figura asta îl depășea. în cele din urmă, se hotărî să-și imagineze cina așa cum ar vedea-o Iisus din capătul mesei. De fiecare parte, discipolii neliniștiți, plini de speranță, chinuiți de îndoieli, încîntați, flămînzi și sătui în același timp își ițeau capetele și se aplecau să zărească o clipă doar fața celui care-i contempla. Din Iisus se vedeau doar mîinile care se odihneau pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
făcut plăcere să-i desenezi pe oamenii ăia scîrboși? Sau și pe tine te șochează tabloul la fel ca pe noi? Interesul ei îl încîntă. — Nu, nu am încercat să pictez oameni scîrboși. La urma urmei, Hristos și-a ales discipolii la întîmplare, ca un juriu, așa că probabil că era un grup reprezentativ ca oricare. Poate că le-am dat o înfățișare grotescă. Nu mulți dintre noi sînt cum ar trebui să fie, nici chiar după propriile estimări, și atunci cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
romanul The Horse’s Mouth. Și aici și în alte părți, Duncan Thaw este un personaj hibrid, reunindu-l pe Gulley Jimson îpictorul sărac care îl citează pe Blake și care ilustrează Geneza într-o biserică în paragină) și pe discipolul lui foarte muncitor, dar lipsit de talent, Nosey Barbon. CHASE, JAMES HADLEY Cap. 41 par. 1. Plaglit al primelor două paragrafe din No Orchids for Miss Blandish. COLERIDGE, SAMUEL TAYLOR Cap. 41, par. 12. Această referire la Dumnezeu, orfani și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910

întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc în propriile mele mișcări. Tărăgănările dumitale sunt calculate pentru a răni, și-ți spun: dacă se-ntâmplă să fiu obligat să iau o poziție neplăcută din pricina acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
în propriile mele mișcări. Tărăgănările dumitale sunt calculate pentru a răni, și-ți spun: dacă se-ntâmplă să fiu obligat să iau o poziție neplăcută din pricina acestei tendințe din partea dumitale, relațiile noastre vor lua sfârșit. Era atâta cruzime în vocea Discipolului încât omul nu mai scoase o vorbă. Începu să se întrebe de ce-l înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
mai scoase o vorbă. Începu să se întrebe de ce-l înfrunta pe acest individ deosebit de periculos, iar singura explicație era povara existenței lui ca agent mercenar al unei ființe care-l domina din toate punctele de vedere. - Acum, repede, zise Discipolul, repetă instrucțiunile. Omul, reținut, începu. În vântul care le sufla în spate, vorbele lui n-aveau nici un sens; zburau în aerul nopții ca niște năluci, ca umbrele care fac soarele. Era vorba de a profita de luptele de stradă, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
prea târziu. Omul nu știa cine era Gosseyn și nici de ce ar fi prea târziu - însă procedeul era foarte clar. - Și acum spune-mi care este ora accidentului? - 9 și 28 dimineața, ora zonei zece. Urmă un răgaz, în care Discipolul părea să cugete. - Trebuie să te avertizez, zise în sfârșit, că Gosstyn este un individ deosebit. Dacă acest fapt afectează evenimentele sau nu, nu pot ști. S-ar părea că nu-s motive serioase de îngrijorare dar nu se știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
cu băgare de seamă. Omul ridică din umeri: - N-am decât să fac tot ce pot. Asta-i tot. - Vei fi îndepărtat la timp, ca de obicei. Vei putea aștepta aici sau pe Venus. - Venus, zise omul. - Perfect. Apoi, tăcere. Discipolul se plimbă agale ca pentru a scăpa de constrângerea datorată prezenței celuilalt. Silueta lui de umbră părea și mai puțin materială. Felinarul lucea și mai viu prin substanța neagră a trupului său, dar această formă cețoasă, tot estompându-se, pierzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Gilbert Gosseyn trebuia să aibă loc la 9 și 28. 8 și 43 - pe astroportul de pe muntele care domina orașul, Președintele Hardie, cu destinația Venus, pluti până la punctul de plecare, prevăzută pentru ora 1 a după-amiezii. Trecuseră două săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară lui Thorson țeasta însângerată, având

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
ca și pe plan conștient. O astfel de condiționare este esențială unei căutări echilibrate a cunoașterii. Janasen nu-și revenise din surpriza escamotării lui din birourile Institutului de imigrații. Nu bănuia prezența unei mașini de transport în propriul său birou. Discipolul trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
trebuia să aibă alți agenți în acest sistem planetar. Se uită prudent în jur. Se găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească primul. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească primul. În sfârșit, Discipolul se mișcă și se apropie câțiva pași. - Nici mie nu mi-a fost ușor să mă adaptez. Problemele acestea de energie complexe m-au deranjat întotdeauna, mai ales că nu am un spirit mecanic. Janasen tăcea. Nu așteptase explicația și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
să mă adaptez. Problemele acestea de energie complexe m-au deranjat întotdeauna, mai ales că nu am un spirit mecanic. Janasen tăcea. Nu așteptase explicația și nu se simțea calificat pentru a interpreta ceea ce primea. Aștepta. - Trebuie să riscăm, zise Discipolul. Am urmat această cale pentru că vreau să-l izolez pe Gosseyn de cei care ar putea să-l ajute și doresc să-l aduc cu forța într-o poziție în care să-l pot studia și, dacă este necesar, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Sunt servitorul unui stăpân din umbră". Râse dezlănțuit, căci se intoxicase cu propriul ego, cu faptele lui, cu senzațiile și gândurile proprii. Janasen - sub acest nume se făcuse cunoscut, pentru că era numele cel mai apropiat de cel adevărat - David Janasen. Discipolul reluă: - Există niște neclarități dubioase, zise el, în viitorul lui Gosseyn, dar apar imagini, deși niciun prezicător nu poate să le sesizeze limpede. Totuși, sunt sigur că te va căuta. Nu încerca să-l împiedici. Va descoperi că numele dumitale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană, transport, locuință, tot. - Asta simplifică lucrurile. - Nu chiar. Venusienii au luat cunoștință de existența altor oameni pe planetele altor stele. Fiind invadați o dată. Își vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-l la dumneata și dă-i asta, Ivindu-se din umbră, un obiect căzu, strălucind cu o flacără albă și palpitantă. Se prăbuși în iarba lucioasă, ca o oglindă în soare. - Nu va fi la fel de luminoasă în plină zi, zise Discipolul. Ține minte că trebuie să i-l dai în camera dumitale. Întrebări? Janasen culese cu vioiciune obiectul strălucitor. Părea ca un fel de plastic. Era plăcut la pipăit și era satinat. Pe el era ceva imprimat, prea mărunt pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
se încruntă. - Și ce se va întâmpla? - Nu are rost să știi. Execută doar instrucțiunile mele. Janasen cumpăni și protestă. - Ați spus adineauri că "noi" ar trebui să ne asumăm niște riscuri. Am impresia că numai eu risc. - Prietene, zise Discipolul cu o voce de oțel, te asigur că greșești Dar să nu discutăm Alte întrebări? De fapt, își zise Janasen, niciodată nu-și făcuse probleme și răspunse: - Nu. Tăcere. Și apoi Discipolul începu să dispară. A fost imposibil pentru Janasen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
Am impresia că numai eu risc. - Prietene, zise Discipolul cu o voce de oțel, te asigur că greșești Dar să nu discutăm Alte întrebări? De fapt, își zise Janasen, niciodată nu-și făcuse probleme și răspunse: - Nu. Tăcere. Și apoi Discipolul începu să dispară. A fost imposibil pentru Janasen să definească momentul desăvârșirii evaporări?? Dar acum știa că era singur. Gosseyn își coborî ochii pe "hartă" și-i ridică asupra lui Janasen. Îl interesa calmul pentru că-i deschidea o fereastră spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
spune tot ce știu, făcu în sfârșit Janasen, ridicând din umeri, dar nu pentru că mă ameninți. Și mi-e absolut indiferent dacă păstrez sau nu secretele mele sau pe ale celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent al Discipolului va fi norocos dacă mai apuca de trăit cinci ani dar își va păstra demnitatea. Totuși, nu făcu nici o remarcă și Janasen începu să vorbească. Prezentă relațiile sale cu Discipolul. Părea sincer. Făcea parte din serviciul secret al Celui Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
celorlalți. Gosseyn era dispus să-l creadă. Acest agent al Discipolului va fi norocos dacă mai apuca de trăit cinci ani dar își va păstra demnitatea. Totuși, nu făcu nici o remarcă și Janasen începu să vorbească. Prezentă relațiile sale cu Discipolul. Părea sincer. Făcea parte din serviciul secret al Celui Mai Mare Imperiu și atrăsese cumva atenția formei de umbră. Și se porni să redea, cuvânt cu cuvânt discuțiile lui cu Discipolul despre Gosseyn. La sfârșit se întrerupse și reveni la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
și Janasen începu să vorbească. Prezentă relațiile sale cu Discipolul. Părea sincer. Făcea parte din serviciul secret al Celui Mai Mare Imperiu și atrăsese cumva atenția formei de umbră. Și se porni să redea, cuvânt cu cuvânt discuțiile lui cu Discipolul despre Gosseyn. La sfârșit se întrerupse și reveni la prima lui afirmație: - Galaxia, zise, este plină de idei anarhice, dar n-am auzit niciodată că aceste idei ar putea să meargă. Am încercat să-mi imaginez cum acești non-aristo... non-arto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
din punct de vedere chimic, dar nu periculos. Presimțea că era vorba de un material absorbant. În orice caz, avea un lucru straniu, un produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv vă voi urca în ascensor la ora 9 și 28 dimineața? Greu de crezut. Fiindcă Discipolul nu venea de pe Pământ, nici din sistemul solar. Undeva, la îndepărtate hotare ale galaxiei acest... această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
produs evident al științei galactice și nu avea chef să trateze treaba asta cu ușurință. - Acest Discipol, zise el în sfârșit, a prezis el, efectiv vă voi urca în ascensor la ora 9 și 28 dimineața? Greu de crezut. Fiindcă Discipolul nu venea de pe Pământ, nici din sistemul solar. Undeva, la îndepărtate hotare ale galaxiei acest... această ființă își îndreptase atenția asupra lui Gilbert Gosseyn. Și și-l reprezentă efectuând un act determinat, într-un moment determinat. Ceea ce implica relația cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]