6,113 matches
-
sufletului Argentinei, în cea mai elevată și fidelă schiță a sa. Pampa înghite cu voluptate evoluția pozitivă a spiritului metropolitan, ne spune Martinez Estrada, pentru că ea reușește să își impună cu duritate legea în fața unei civilizații incipiente. Dezumanizarea, delincvența, instinctualizarea disperată a individului vorbesc laolaltă despre un eșec al conglomeratului cosmopolit urban în fața cortexului nivelat al câmpiei. Ca atare, supraviețuirea omului în alveola geografică, dar și în cea politică întoarse atât de hotărât împotriva sa capătă sensuri specifice. Barbaria unei existențe
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FRÂNTURI DE VIAȚĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1882 din 25 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Capitolul 1 Din camera 101 răzbat țipetele disperate ale unei femei. - Vă rog să mă ajutați! Cineva să mă ajute și pe mine! Ajutooor! Locatarii camerelor vecine încep să se agite, neștiind ce se întâmplă. Cineva încearcă ușa de unde se aud, fără oprire, gemetele femeii. Este încuiată. Altă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373397_a_374726]
-
renunțați ușor. Perseverați. Nu vă limitați. Autodepășiți-vă. Nu judecați. Iertați. Nu luptați Împotrivă. Luptați pentru. Nu supraviețuiți. Faceți istorie. Nu vă vindeți sufletul pentru un mititel. Sau pentru un Hermes. Pentru nimic! Nu vă mai îndoiți. Nădăjduiți. Nu mai disperați. Credeți! Nu mai faceți lucruri de mântuială. Fiți competenți. Fiți profesioniști. Nu mai cereți. Dați. Nu mai împiedicați. Ajutați. Nu vă plafonați. Învățați. Nu mai plecați capul. Stați drepți. Îndrăzniți!” (Capitolul V. Întoarcerea Fiicei Risipitoare, p. 219-223) Convingerea Alexandrei-Svetlana că
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
de astăzi nu se mai gândește la îndumnezeire și este arareori preocupat de propria lui „sfințire”. Aceștia sunt termeni ce au dispărut din fondul principal de cuvinte al limbii române.” Iată secularizarea care a dus la situația (de-a dreptul disperată) în care până și „Statul depune eforturi pentru o oarecare „umanizare” a societății, adică pentru instaurarea în societate a unei armonii care să permită conviețuirea pașnică între indivizi. S-a coborât astfel foarte mult ștacheta, s-au coborât exigențele. Dacă
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
ascundă sânii săi frumoși și tari ca merele în pârg, lăsându-i la discreția privirilor curioase ale lui Aurel, care se aplecă s-o îmbrățișeze și să o sărute părintește pe creștetul capului. - Și pentru atâta lucru erai așa de disperată? - Cum să nu fiu neștiind nimic despre tine și despre intențiile tale? M-am mai lăsat și sărutată în apă pentru prima dată după atâția ani de zile... - Cât de mulți Ana, cât de mulți? întrebă Aurel curios la culme
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
ei trebuia să lase „ceva” zestre la fetele lor. De aceea și ei se străduiau să mai cumpere mahmudele, să fie salba mai bogată, să aibă ce împărți la mai multe fete. Sigur că în viața lor apăreau și momente disperate, din care se salvau cu o mahmudea-două. Ca să nu mai vorbim de acele momente nefericite, când mahmudelele cădeau pe masa jucătorilor de cărți sau pe tejgheaua cârciumarului. Ori erau furate din salba soției, ca să ajungă în salba amantei. În privința asta
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
l-a scuipat fără motiv.El l-a pălmuit și a fost dat afară. Doar el ! Elevul a fost mutat la altă clasă,fiindcă era nepot de senator.Apoi a început calvarul. Nimeni n-a vrut să-l angajeze,umbla disperat pe străzi și într-o zi,colac peste pupăză , a gasit-o pe nevasta-sa cu unul în pat. Asta a fost picătura care-a umplut paharul,s-a urcat pe acoperișul blocului și s-a aruncat. Dar...nu mor
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
se jucau în valuri. Nu-i întâlnești aici în această perioadă a anului. Ochii lui strălucesc. Ei (maorii) au chemat afurisiții de delfini. Câinele lui este agitat, țopăie, scâncește cu fiecare pitire, nu poate fi „băiat tăcut”. Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea. Atunci cand epuizarea a învins calul, el stă în jgheabul făcut de copitele lui cu capul aplecat, redus la tăcere. ANIMAL HUSBANDRY Across the creek the horse protests his breaking în. Stretched away from the pole he goes
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
Nu obișnuia, dar nici nu dorea să-i facă bărbatului pe plac. Mânca încet, cu înghițituri mari, forțate, gândindu-se la părinți și la îngrijorarea provocată de lipsa ei, la ceea ce ar putea face ei pentru a o găsi. Era disperată, înfricoșată și umilită. În toți anii de liceu avusese atâtea propuneri și nu cedase deși, unele din ele, erau tentante cu adevărat. Chiar se îndrăgostise de doi băieți care, întâmplător, aveau și situații materiale foarte bune. Hotărâtă să-și clădească
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
a vă face o idee de felul cum se lucra (și probabil acum e la fel, dacă nu mai rău!) în TVR, în urmă cu câțiva ani se aniversa tot așa o cifră rotundă de la primele ediții. Primesc un telefon disperat, solicitându-mi-se ajutorul, fiindcă ei n-aveau nici o arhivă cu acele ediții, nu știau mai nimic! Le-am trimis pe fax absolut totul: concurenți, vedete, jurii, realizatori, dirijori, palmares, regizori. Nu că nu mi-au mulțumit, dar nici măcar n-
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
În concluzie nu suntem noi. Suntem comunitate. Iar comunitatea se regăsește în noi. Rezumând la mine, pentru a nu generaliza, și a nu te supăra, dacă comunitatea sunt eu, și eu sunt comunitatea, atunci totul se rezumă la un eu disperat. Dacă ar fi așa, atunci... degeaba fac călătoria aceasta spre Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul: - Omul trebuie să fie loial societății în care trăiește. Trebuie să muncească pentru comunitate și apoi să se gândească la el. Comunitatea trebuie să fie bogată. Dreptaciul
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
minut,iar la sfârșitul fiecărui an care a trecut am mai pierdut o parte din noi, dar deopotrivă mai câștigăm ceva. De fiecare dată ne maturizăm tot mai mult, uneori mult prea mult și poate mult prea devreme. Facem eforturi disperate să putem ramâne dacă se mai poate măcar pentru o clipa:copii,adolescenți, tineri, refuzând să ajungem mari. Fără să ne dăm în totalitate seama,va veni și acea zi în care ne vom întreba: ”cine suntem?”. Atunci poate fiecare
VIAŢA ESTE CA O AŢĂ! de BAKI YMERI în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373813_a_375142]
-
Ah, strânge-mi-s-ar drumurile-n cârdurile de petale ce zboară desenând prin vânturi tablouri abisale purtând departe de timpul absolut amprentele astrale, că-n ceața născocită de-nchipuiri deșarte mă paște ca un lup cu ochi arzând prin noapte nimicul lacom, disperat să-mpingă totul prea departe. Ah, încurca-m-aș în cântarea stolului de păsări călătoare ce se întorc mereu, cu nebunească disperare, la cuiburile care nu-nțeleg nici o abandonare, că în vibrațiile ce-mi împresoară gândurile despletite s-a auzit
DORINŢE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373853_a_375182]
-
lăsate de Dumnezeu pe pământ, precum și întreaga natură cu frumusețile ei împietrite. Pe de altă parte, autorul motivează trimiterea cailor pe drumul fără întoarcere și de către stăpânii care i-au iubit, pentru că au fost nevoiți să recurgă la această decizie disperată, din cauza sărăciei, când nu mai reușeau să le asigure hrana. În acest sens sunt edificatoare câteva dialoguri chiar din primele pagini: „-Băieții mi-au plecat la oraș, domnule, am îmbătrânit de tot și nu am mai reușit să adun nutreț
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
Stănciulescu Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului MI-E UN DOR NEBUN DE TINE Te-am căutat cu disperare, Știam ca undeva exiști, Surprinzător, din întâmplare, Ai reușit să mă găsești. Într-un Noiembrie disperat, Priveam la ochii tăi căprui, Ca la o dramă și un păcat Ce nu se spune nimănui. Într-un decor banal de toamnă, Călcam criteriile-n picioare, Pe o statuie scriam Doamnă Și o admiram precum o floare. Și gesturile
MI-E UN DOR NEBUN DE TINE de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373935_a_375264]
-
încântare. E contaminantă, mă umple de speranță. Eugen DORCESCU: Beatitudine... care nu e jubilație, poate fi și dureroasă, cum spuneam, chiar tragică. Dar rămâne beatitudine. Și în El Caballero[6], spre exemplu, tot beatitudine este. Mirela-Ioana BORCHIN: Într-un strigăt disperat de ajutor pentru refacerea cuplului. Aveți și o soluție culturală pentru această perspectivă. Cea ilustrată în Nirvana. De fapt, arhi-amintirea induce ideea că ați trăit într-un cuplu „avataric”, format din reîntruparea unui cavaler și a doamnei sale. Recunoașterea, dulcea
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
suficient, nu ai fi dispărut după cortina tăcerii, în aureolări împietrite, blocând cu ezitarea căile de revărsare ale izvoarelor în pădurea de sensuri. Dacă ar fi fost suficient, nu ai fi suportat vremea depărtată de sursă, m-ai fi căutat disperat în cuprinsul tuturor lucrurilor, aș fi pulsat fără tăgadă în inima evenimentelor semnificative pentru aluatul vremii, neînchipuit de necesară în muzica sângelui. Dacă ar fi fost suficient, te-aș fi așteptat până la capătul experiențelor, aș fi închis ochii la salturile
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]
-
începuseră să se audă zgomotele specifice unei încăierări: bufnete, gâfâieli, icnete de durere. Apoi, curând, mi-au pătruns parcă în creier, țipate în urechi, cuvintele lui Martin: Sus, Werner! Mișcă-te odată, ce dracu’! M-am ridicat cu un efort disperat, clătinându-mă pe picioare. Vedeam merindele mele risipite, cred că instinctiv mă aplecasem să le adun, lasă-le în p...a mă-sii, mai strigase prietenul meu, de altfel și vreo doi deținuți, treziți ca printr-un miracol la viață
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
preotul intona cuvinte neinteligiblie pentru auzul meu de plod nedus la biserică. Lumea arunca priviri îngrozitor de concrete auspra mortului expus la vedere în ”copârșeu”, cu mâinile împreunate pe piept. Bocitoarele îmbrăcate în negru sporeau gravitatea sfâșietoare a momentului emițând strigăte disperate, învârtind, aș spune chiar voluptos, cuțitul în rană. O singură fotografie de la înmormântarea unei fete din satul tatei, îmbrăcată în strai superb de mireasă exista pe atunci în albumul de fotografii din casa bunicilor. O atingeam doar cu vârful degetelor
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
Se vede asta cu ochiul liber. ESCROCUL (aparte): Uite cucu! (tare) M-ai bă... tut. Ești mai ta... ești mai ta... ești mai tare ca Ulise și mai bun ca mine . Se aude soneria. Cucu privește încântat spre ușă. Escrocul disperat nu mai știe unde să se ascundă. Trece în spatele lui Cucu. Intră Tânăra Subofițer. Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 2 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
puternică, a îmfipt mâna în lațele ei și a izbit-o cu capul de cuier. - De ce mă faci curvă, nespălata dracului?! - Potolește-te, Irina, potolește-te! a țipat din nou Maria. Dă tigaia încoace și treci în sufragerie! Copilul țipa disperat în dormitor. Calmă, Maria se întoarse la Florina: - Înțeleg că te-ai supărat, dar n-ai văzut că era să mă omoare? Hai, ajută-mă, să-l ridic! Ba, nu! Du-te și potolește copilul! - Iartă-mă, tanti, dar nu
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
Allan ”un scump prieten” și lăsând impresia că ar face confuzie între iubire și prietenie. Atâta doar că, mai tarziu, cănd Allan este îndepărtat de tatăl fetei care nu înțelegea intensitatea iubirii dintre cei doi tineri, eroina ajunge la gesturi disperate, ceea ce dovedește că era vorba de iubitul și nu de prietenul ei. În această ipostază mai credibil devine, în timp, Eliade decât Maitreyi care, după 40 de ani, infirmă legătură intimă atât de adânc săpata în inima lui Mircea-Allan. De
DESPRE POVESTEA UNEI IUBIRI MISTERIOASE ȘI INTERZISE. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375519_a_376848]
-
ce l-a determinat să se comporte astfel. Nu puteam ignora nici faptul că suferea, îi observasem frământările, neputința și angoasa încă de miercuri seară. Îl trădase vocea, mimica, privirea și gesturile, văzusem un Ovidiu chinuit de îndoieli care cerșea disperat aprobare și ajutor. Tânjea după consimțământul meu precum dorea să fiu mai puternică decât el și să-i accept doleanțele. Din acest motiv îl compătimeam, îmi stârnea compasiunea și eram îndurerată pentru că mă simțeam incapabilă să-l ajut. Sprijinul solicitat
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
Dintr-o altă poezie transpar dorul și dragostea de viață. Fiindcă, de fapt, prin exclamația retorică ”nu vreau să mor”, se distinge, discret, ideea că este peste puterile noastre să ne împotrivim destinului implacabil, dar poate fi și o chemare disperată a vieții care, deși ne va devora, este totuși invocată și dorită. Suferințele lumii nu o lasă indiferentă, mai ales suferințele mamelor ce-și veghează ”pruncii” bolnavi. Sensibilitatea poetei sesizează disperarea că rugile acestora nu mai ajung la Cel de
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
le place drumul drept, calculul rece din care pot trage foloase, se mulțumesc cu firimiturile aruncate de mai marii lor; nebunilor le plac primăverile, visele, foșnetul frunzelor, mirosul plajelor pustii,femeile frumoase; într-un cuvânt ascultă chemările inimii, glasul ei disperat care-și cere dreptul la viață. E vorba de nebunii romantici și de nebunia de a-ți trăi viața așa cum ți-o cere ea, nu de nebunii clinici care-și duc viața prin ospicii și nici de condamnații de drept
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]