3,286 matches
-
care ar fi putut trece neobservate la lectură, au șocat. Aristotel este foarte conștient, pentru că a experimentat acest lucru, că o piesă conformă, în scris, canoanelor ideale, nu-l impresionează obligatoriu pe spectator. Aristotel pare, pe de altă parte, să disprețuiască arta scenei, care nu este, pentru el, decât o afacere de regie. Nu există nicăieri, în Poetica, o analiză a jocului actorului. Teatrul de text își ajunge lui însuși, fără să mai aibă nevoie să recurgă la artificiile reprezentației. "Cât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și poetica." Acestea ar fi fost fără îndoială chestiunile tratate în cel de-al patrulea Discurs anunțat de Corneille, dar pe care nu a avut vreodată timp să-l scrie. 2.2. Artele subsidiare: morala și retorica Nu pentru că ar disprețui arta oratorică, la care se pricepe foarte bine terminându-și studiile de drept, chiar dacă nu a pledat niciodată el însuși dar Corneille consideră că regulile retoricii, atât la nivelul părților de vorbire, cât și la nivelul figurilor de stil, se
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său. Negustorul care, aparținând clasei în devenire, joacă un rol din ce în ce mai mare în societatea secolului al XVIII-lea, ocupă de acum înainte locul din față al scenei. Sedaine îi face portretul în 1765, în Filosof
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mizantropul nu devine demn de dispreț; el rămâne cel care este, și râsul care izbucnește din situațiile în care îl plasează autorul nu-l lipsește de stima noastră. La fel se întâmplă cu Distratul: râdem de el, dar îl și disprețuim? Îi apreciem celelalte caltăți de preț ale sale, așa cum trebuie să fie apreciate; și chiar, fără ele, nu ne-am distra pe socoteala lui. Să fie plasată această distracție în caracterul unui om rău la suflet și fără niciun merit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
necesară maturizării personajelor lor. "Este frumos să-l vezi pe Othello, atât de îndrăgostit în primul act, omorându-și nevasta în al cincilea act; dacă această schimbare a avut loc în treizeci și șase de ore, este absurdă și-l disprețuiesc pe Othello." Să notăm în trecere reaua credință din această aserțiune a lui Stendhal, care în Racine și Shakespeare se preface să creadă că drama Othello se desfășoară într-un mare interval de timp, pe când Shakespeare restrânge timpul pentru a
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a ceea ce nu este." Dând teatrului gravitatea unei ceremonii, ei îi cer actorului o asceză la fel de dură ca cea căreia i se supun unii neofiți înaintea inițierii. Toți trei au meditat asupra mijloacelor de a-l ridica la înălțimea sanctității, disprețuind mai mult decât orice cabotinajul de joasă speță a unui mare număr de actori occidentali. Pentru același motiv ei așteaptă de la spectator, căruia îi cer o reconsiderare totală a lui însuși, o deplină participare, și doresc să transforme în profunzime
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
temei prieteniei și viziunea caragialescă asupra "amicilor". Ocheanul întors este o mărturie a raporturilor temperate avute de Radu Petrescu cu colegii săi de generație și de școală literară. Are rezerve în privința "omului", dar și a scriitorului Mircea Horia Simionescu, îl disprețuiește pe Creția pentru lecturile sale iar de Costache Olăreanu este și mai puțin apropiat. Acesta apare, la un moment dat, în postura unui Lache colportor infam și, în plus, susceptibil de plagiat: Despre C.O. n-aș putea spune decât
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitul nefiind considerat o creație individuală ci "vocea poporului". În lumea modernă (cel puțin până când "conștiința rasială" a fost din nou însumată unei Voințe unice a poporului, pe care s-a clădit ideologia nazistă 291), colectivitatea a devenit doar "masă", disprețuită vehement de către intelectuali precum Gasset, Jung sau Riehl, conform cărora idealul uman nu putea fi decât individul, eroul, care inserându-se în modelele mitice împlinește visurile tuturor (salvarea poate fi doar individuală, însă numai dacă reflectă valori superioare celor strict
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
uitate, de hierofanii decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern a alterat conținutul vieții sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginației: un întreg deșeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului. Omul modern este liber să disprețuiască mitologiile și teologiile, dar aceasta nu-l va împiedica să continue să se hrănească cu mituri decăzute și cu imagini degradate. Cea mai cruntă criză istorică a lumii moderne al Doilea Război Mondial și tot ce a antrenat el cu
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
155 Ibidem, p. 13. 156 Ibid., p. 263. 157 Ibid, p. 262. Epoca noastră, spune Gusdorf, a cunoscut oroarea dezlănțuirii miturilor puterii și rasei, poate tocmai datorită unui raționalism prea îngust care își făcea o profesiune de credință din a disprețui miturile care, rămase fără control, au "devenit nebune". 158 Ibid., p. 11. Este interesant de reținut opinia lui Gusdorf, conform căreia "omul n-a cunoscut niciodată inocența unei vieți fără nicio fisură". 159 Ibid., p. 256. 160 Ibid., p. 263
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că mi-ar prinde bine și mie să evit ciocolata și frișca. Vrei să vii cu mine la WeightWatchers? o întrebă Minette. —Poate că da. Întotdeauna am avut impresia că slăbitul era numai pentru tipele care umblau după bărbați. Așa că disprețuiam genul ăsta de activități. Încă mai cred asta, întrucâtva. Și mi se pare stupid să faci anumite lucruri numai ca să placi bărbaților. —De ce? Minette o privi curioasă. Te-ai tuns - îți stă mult mai bine cu părul scurt. Ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în fața morții, în timp ce o umbră de spaimă trece chiar pe figurile zeilor. victoria artei Aproape tot ce-a rămas din vechiul Mexic, ca și din vechiul Egipt, este datorită artei. Nu e destul atât ca arta să nu mai fie disprețuită de nimeni? Iuliu al II-lea e pomenit mai ales datorită lui Michelangelo. Și nici o victorie nu i-a dat lui Carol Quintul cât i-a dat penelul lui Tizian. Istoriografia Egiptului antic se mulțumea să înșire o listă de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
grăbi să răspundă: "Kronborg, castelul lui Hamlet, impunătoare remaniere în stilul Renașterii daneze a castelului lui Erik de Pomerania" etc. etc. Dar asta e excursie explicată, nu mărturie. Necunoscutul? Noutatea? Ele există fără îndoială. Și știu foarte bine că a disprețui călătoriile este o prostie. Piramidele egiptene le-am văzut în sute de reproduceri, dar numai după ce-am strâns în pumn nisipul din deșert ele au început să-mi spună ceva. Nu mi se potrivește aerul de globe-trotter, oricât aș
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
privește numai pe el. Întrucât, fără pretenția de a face din asta filozofie, mexicanul ar râde în nas oricărui misogin. "Ce prostie mai e și asta?, s-ar întreba el. Să trăiești, să fii tânăr și să nu iubești, să disprețuiești femeia?" Și, ca un argument zdrobitor, ar fi gata să-ți aducă aminte că sfânta Tereza i-a spus dracului că este nefericit pentru că nu știe să iubească... Femeile n-au ridicat niciodată piramide, deoarece pe ele nu le interesează
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și au pe placa indicatoare o efigie care poate fi înțeleasă și de cei care nu cunosc decât limba maya. B. ne dă câte o minusculă statuetă neagră. E sculptată în acel stil arhaic pe care secolele anterioare I-au disprețuit. Azi e greu să-l repete cineva pe Buffon care socotea gustul pentru figurine "barbare" ultimul grad de stupiditate*. Ceea ce nu înseamnă neapărat că gustul modern s-a eliberat total de vechile prejudecăți. Dar am învățat, se pare, să nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ei cei care, fericiți și cretini, viețuiau ca niște plante. Ce mă chinuia cel mai tare era că, deși opoziția pe care-o hotărâsem între mine și ei era totală, violentă și impermeabilă, nu eram totuși în stare să-i disprețuiesc, și zâmbetul de superioritate cu care-i înfruntam îmi ieșea mereu strâmb, căci nevoia de dragoste și de căldură animală nu se lăsa inhibată, 20 îmi martiriza corpul și-mi răscolea subteranele minții. Și în dimineața plecării în tabără stăteam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed între pulpe. De ce trebuia să fiu, totuși, atât de chinuit? De ce trebuia să iubesc și să doresc atât de mult ceea ce disprețuiam? Mă ridicam și umblam prin parcul în formă de scoică, plin de garduri vii labirintice. Pe bănci, în locurile cele mai îndepărtate și mai umbrite, se vedeau siluetele celor care se-mbrățișau. Mâinile băieților știau mai multe decât ei. Știau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tatălui meu, ca să păstrez această casă, casă pe care el a apărat-o cu propria-i viață atunci când ungurii au ocupat Ardealul. Și eu?! M-am dat bătut la prima amenințare, fratele meu a plecat după război în Italia, mă disprețuia pentru lașitatea mea de a rămâne aici și de a accepta regulile noului joc politic, mi-a povestiti multe maestrul în seara asta, avea nevoie de cineva care să-l asculte, de cineva străin a cărui simplă prezență să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu am răbdarea umilinței?! Mă grăbesc să acopăr cât mai repede pânza de culori, convins că ceea ce va ieși din mâinile mele trebuie să-i uimească pe ceilalți și nu va semăna cu nimic până atunci văzut, nu fac schițe, disprețuiesc compoziția, mă arunc direct în culoare, nu șterg, nu revin, pun totul dintr-o dată și, când termin, mi-e imposibil să recunosc că tot ceea ce am lucrat cu atâta ardoare n-are nici cea mai mică valoare artistică, smulg de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
arăt. Am deschis ochii. Meeks învârtea încuietoarea unui seif din perete. — Cu cât te-a plătit Loew ca să-ți ții gura? l-am întrebat. — Un miar, scăpă el suma și se trase înapoi, de teamă să nu-l lovesc. Îl disprețuiam prea mult ca să-i dau satisfacția unei pedepse, așa că am plecat, în timp ce prețul lui plutea încă în aer. • • • Acum aveam zilele lipsă ale lui Elizabeth Short pe jumătate rezolvate. Roșcatul Manley a lăsat-o în față la Biltmore vineri, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici să nu știe vreodată că este luat în batjocură. Madeleine era nedespărțită de Emmett. Ea era copilul cel încântător, iar el o iubea la nebunie. Martha deveni fetița lui mămica - chiar dacă era bucățică ruptă Emmett. Emmett și Madeleine o disprețuiau pe Martha și n-o scoteau din grăsancă și plângăcioasă. Ramona o proteja, o învăța să deseneze, o culca în fiecare seară și o sfătuia să nu-și urască sora și tatăl - chiar dacă ea îi ura. Ocrotirea Marthei și educarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mânerul splendidei sale săbii de paradă, acea ensis cu două tăișuri. — Un singur senator din cei șase sute s-a ridicat și a spus că fiica lui Augustus a fost lăsată să moară încet de sărăcie și inimă rea, slabă, înfometată, disprețuită de toți. Ceilalți cinci sute nouăzeci și nouă au tăcut. Pe când vorbea astfel, tribunul îl văzu pe fiul lui Germanicus apropiindu-se, dar nu-și coborî glasul. — Onoruri imperiale, repetă intenționat, ca să fie bine înțeles. Maestrul răsucea arma deasupra flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a insistat cu siguranța unei asexualități care o apăra de comparații, dezgust sau repudiere. A supravegheat și a evaluat, asemenea unei sultane, primejdia pe care o reprezentau femeile ce intrau în camerele lui de intelectual neliniștit și complicat. I-a disprețuit în taină slăbiciunile de bărbat și îi cunoștea atât de bine felul de a gândi, încât îl putea dirija, controla, învenina fără ca el să-și dea seama. Nu-i ceruse niciodată nimic - încât părea că nu are nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neatins pe care nu vreau să-l arunc pradă bârfei fetide a celui care nu are nimic al lui, nimic pur. Azi, m-au discutat În ședință de grupă; că nu mă comport colegial, că sunt excentric, egotist, că Îi disprețuiesc pe toți etc. Dar ce, trebuie să fiu un parvenit? Ei vor să fiu un produs de serie la fel cu ceilalți, să mă pierd În anonimatul amorf al lingușitorilor, al vânătorilor de note mari și de fuste. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vede totul din prisma patinajului. Pe Șerban l-am pocnit În fața clasei, și după 2 zile m-am certat cu el. Tuturora le sunt indiferentă, o oarecare... Pentru toate acestea eu spun: Oameni, bestii ordinare, fricoși, lași, răi, meschini etc. disprețuiesc oamenii, pentru că ei mă urăsc pe mine. Vreau ca fantoma Arthur să-mi mai stăpânească mult inima, pentru că atunci când se va transforma În materie, va fi un om pentru care mi-aș da viața, totul. Și acest om, acum doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]