6,361 matches
-
aceasta prin structură și destinație. Dacă materia brută se caracterizează prin cele trei dimensiuni; greutate, volum și energie, iar modificările acesteia sunt rezultanta variațiilor intensității energiei, materia vie depășește cu mult cadrul simplelor mutații de materie și energie, având capacitatea distinctivă de a se autostructura și perpetua. 2. Al doilea element morfologic distinctiv este forma, reprezentată în lumea viețuitoarelor de celulă. De la prokariote la eukariote, de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
trei dimensiuni; greutate, volum și energie, iar modificările acesteia sunt rezultanta variațiilor intensității energiei, materia vie depășește cu mult cadrul simplelor mutații de materie și energie, având capacitatea distinctivă de a se autostructura și perpetua. 2. Al doilea element morfologic distinctiv este forma, reprezentată în lumea viețuitoarelor de celulă. De la prokariote la eukariote, de la unicelulare la pluricelulare, de la bacterii la om, celula reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate acestea perfecționarea metodologiei de studiu, mai ales prin introducerea microscopici electronice, radiozotopilor, fluorescenței și imunofluorescenței etc, nu au făcut decât să arate complexitatea structurii celulare, fără să modifice cu nimic concepția că celula, ca formă de viață, reprezintă caracterul distinctiv a ființelor viețuitoare, indiferent pe ce treaptă a evoluției s-ar afla. 3. Pentru organismele pluricelulare apare un alt caracter morfologic distinctiv, acela al organizării celulare în structuri complexe ce vor forma țesuturi, organe și aparate. Prin selecție și diferențiere
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
arate complexitatea structurii celulare, fără să modifice cu nimic concepția că celula, ca formă de viață, reprezintă caracterul distinctiv a ființelor viețuitoare, indiferent pe ce treaptă a evoluției s-ar afla. 3. Pentru organismele pluricelulare apare un alt caracter morfologic distinctiv, acela al organizării celulare în structuri complexe ce vor forma țesuturi, organe și aparate. Prin selecție și diferențiere, fără însă a altera structura de bază a celulei, aceasta va căpăta proprietăți specifice pentru îndeplinirea unui rol precis în economia generală
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
suprasolicitare. Ceea ce subliniază Paulescu este faptul că aceste organizări în toată complexitatea lor se realizează fără știința ființei, ele se îndeplinesc fără conștiința finalității lor, prin urmare sunt exterioare ființei viețuitoare și evoluează independent de ea. 4. Al patrulea caracter distinctiv legat de morfologia vitală este evoluția și reproducția ființei viețuitoare. Orice ființă viețuitoare are o evoluție care pornește de la o celulă. În cazul ființelor unicelulare multiplicarea se face prin diviziune bipartită (prin diviziune o ființă unicelulară dă naștere la 2
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de a prepara mediul necesar reproducerii, își reduc treptat capacitatea de multiplicare, atenuându-și treptat nutriția și funcția până la moartea individului. Moartea ființei poate fi astfel definită ca o încetare a evoluției, adică o degradare treptată a caracterelor esențiale și distinctive ale ființei viețuitoare (bioplasma, celula, organizarea celulară, fenomenele vitale), degradare care în final va însemna trecerea ființei viețuitoare în domeniul materiei brute, cu cele trei dimensiuni ale sale: masă, volum și energie. Privind individul sub aspectul evoluției și morfologiei sale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
același pentru tot ceea ce înseamnă viață, de la ființe unicelulare (bacterii, protiști) la ființe pluricelulare (fungi, plante, animale inferioare și superioare, inclusiv omul). Chiar dacă utilizează elementele materiei brute, inclusiv calitățile acesteia (energia), materia vie se deosebește net prin cele 4 caractere distinctive: corp (bioplasmă), formă (celulă), organizare (țesut, organ) și evoluție (dezvoltare și reproducere). II. FENOMENOLOGIE VITALĂ Al doilea caracter fundamental comun ființelor viețuitoare îl reprezintă fenomenele vitale care cuprind totalitatea manifestărilor vieții, ceea ce face ca fiecare ființă să aibă o fiziologie
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu este în animalul care execută aceste acte. Ea nu este nici în el nici în strămoșii lui: căci nici unul nu s-a gândit vreodată la marele scop pe care îl execută. În ciuda evidențelor că finalitatea este caracterul și markerul distinctiv al lumii viețuitoare în raport cu materia brută, în pofida faptului că nume sonore în știința secolului XIX și XX, mai ales în domeniul științelor biologice, susțineau ideea de finalitate ca fiind de natură imanentă și de esență divină, materialismul se impune totuși
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Ce este viața?”. Răspunsul la care el ajunge este rezultatul concepției sale puternic argumentate prin procedeele științei experimentale care arată că lumea viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare s-ar afla, se deosebește de materia brută prin caracterul ei distinctiv, finalitatea. Conform acestei concepții, morfologia vitală (corp, formă, organizație și evoluție) și fenomenologia vitală (nutriție, funcțiile de relație și reproducție) sunt structurate și adaptate în vederea subzistenței și reproducerii individului, cu alte cuvinte, conservării și perpetuării speciei din care individul face
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
evoluția științelor, îndeosebi genetica, avea să demonstreze că a avut dreptate (vezi Paulescu și finalitatea în biologie). Aplicând metoda experimentală și plecând de la postulatul că știința este cunoaștere prin cauze, ajunge la concluzia că finalitatea morfologică și fiziologică este caracterul distinctiv a lumii viețuitoare. Iată de ce Paulescu s-a simțit dator să analizeze și să combată cu argumente viziunea materialistă a lumii, care în acea perioadă era în plină ascensiune și era împărtășită de majoritatea oamenilor de știință, susținută de progresele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
asimilare se poate face, pentru că elementele de structură a viețuitoarelor aparțin materiei brute, iar mecanismul vieții se pune în mișcare prin schimburi de materie și energie. De aici încolo însă ființa viețuitoare depășește sfera materiei brute tocmai datorită caracterului ei distinctiv - finalitatea, prin trăsăturile sale esențiale: morfologice, fiziologice și psihologice, care fac ca aceste schimburi să se facă gradat, etapizat, strict delimitate cantitativ și în timp, în scopul prezervării și perpetuării vieții, ceea ce fără îndoială nu poate aparține lumii materiale. Este
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a considerat că și în cazul acestora energia fizică ar fi cauza unică și exclusivă, prin urmare cauza vieții. Pentru a nu complica lucrurile, materialismul nefiind în măsură să răspundă la întrebarea care este cauza finalității morfologice și fiziologice (trăsătura distinctivă a lumii viețuitoare), o neagă pur și simplu, respingând-o ca idee, nerecunoscând-o ca trăsătură distinctivă, neacceptând nici termenul de cauză finală, pentru că materialiștii consideră suficientă cauza eficientă pentru a explica fenomenele lumii materiale și viețuitoare. Într-adevăr, dacă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cauza vieții. Pentru a nu complica lucrurile, materialismul nefiind în măsură să răspundă la întrebarea care este cauza finalității morfologice și fiziologice (trăsătura distinctivă a lumii viețuitoare), o neagă pur și simplu, respingând-o ca idee, nerecunoscând-o ca trăsătură distinctivă, neacceptând nici termenul de cauză finală, pentru că materialiștii consideră suficientă cauza eficientă pentru a explica fenomenele lumii materiale și viețuitoare. Într-adevăr, dacă pentru lumea materială cauza eficientă este suficientă pentru a explica fenomenele ce au loc în natură, pentru
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dificilă dacă nu se cunoaște funcția pentru care a fost creată, deci ca finalitate a existenței sale. Fără a fi foarte explicit și acest mare om lasă să se înțeleagă faptul că: înlăturând finalitatea se înlătură de fapt singura trăsătură distinctivă între lumea viețuitoare și materia brută. De altfel rezumând deficiențele doctrinei materialiste în explicarea vieții Paulescu este foarte categoric și neconciliant, concluzionând: - materialismul neagă caracterul de finalitate care operează în lumea viețuitoare diferențiind-o de materia brută, întrucât nu o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-o “și-ar dărâma propria dogmă”, ceea ce era imposibil pentru o doctrină care are pretenția că este în posesia adevărului absolut; - generalizează fenomenele naturii, reducând ceea ce se petrece în lumea viețuitoare la cele din lumea neînsuflețită, prin negarea unicului caracter distinctiv, finalitatea, cu alte cuvinte - spune Paulescu - materialiștii confundă ființa vie cu cadavrul său; - doctrina materialistă consideră că în natură nimic nu ar exista înafara a ceea ce cade sub incidența simțurilor noastre. Ori se știe foarte bine că sub aspectul percepției
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
luminate ale timpului, materialiștii și-au însușit, cu compromisurile de rigoare, teoria lui Darwin pentru explicarea vieții și evoluției ei pe pământ. Într-adevăr teoria darwinistă reușește să demonstreze că viața a apărut succesiv pe Terra, recunoaște finalitatea ca notă distinctivă a lumii viețuitoare în raport cu materia brută, dar nu ca una voită, ci fortuită (ca rezultat al întâmplării), iar varietatea speciilor ce populează astăzi pământul, de la unicelulare la ființe superioare, ar fi rezultatul transformării progresive în timp a unor specii în
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
fi, în opinia lui Raven și Johnson, următoarele: - Nu ar fi susținut de nici-o observație empirică. Ori creaționismul demonstrează clar că lumea viețuitoare, indiferent la ce nivel de dezvoltare s-ar afla, prezintă un caracter de finalitate ce constituie trăsătura distinctivă a vieții, este imanentă și ignorată de ființa căreia-i coordonează existența. Această finalitate este susținută de morfologia vitală și fenomenologia vitală, elemente proprii și caracteristice lumii viețuitoare, întâlnite la orice nivel de dezvoltare a vieții. - Principiile creaționismului științific nu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
exemple. Trebuie subliniat faptul că marea majoritate a gânditorilor erau departe de a cunoaște natura umană și în general natura lumii viețuitoare, în ceea ce are esențial ca structură și funcție, capacitate de adaptare și supraviețuire, a acelor trăsături caracteristice și distinctive care o guvernează, a finalității biologice care operează cu fiecare individ, fără cunoștința individului și independent de voința sa. Era cu atât mai dificil cu cât la începuturi cunoștințele despre corpul uman erau foarte sumare, iar progresele ulterioare în științele
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Pentru semeni, dincolo de familie, mila este înlocuită de filantropie, sentiment din aceeași categorie dar incomparabil mai slab decât mila, însă tot de natură instinctivă. Atât mila cât și filantropia cunosc mijloacele prin care se înfăptuiesc, dar ignoră complet scopul, trăsătură distinctivă de altfel pentru orice act instinctiv. Cel de al treilea mijloc, caritatea, iese din sfera instinctual ă pentru că este un act voluntar, ca efect al rațiunii și educației în sensul înțelegerii suferinței și nevoii de ajutor. De data aceasta atât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cercetărilor sale, aplicându-le în egală măsură individului și societății umane în general. Ajunge la concluzia că tot ceea ce înseamnă atitudine și comportament uman la nivel individual, cât și atitudine și comportament la nivel social, au la origine anumite trăsături distinctive care se regăsesc, mai mult sau mai puțin bine exprimate, la întreaga scară a lumii viețuitoare, sub formă de instincte. Instinctele sunt reacții emotive ce apar ca răspuns la o idee emotivă (asemănător reflexelor dar mult mai complexe), ce se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ar fi singura ființă care nu posedă instincte, ci trăind la început printre animale observă și imită instinctele acestora, sfârșind prin a și le apropia pe toate. Refuză astfel pentru om ceea ce este caracteristic și esențial vieții ca și caracter distinctiv și anume fenomenologia vitală, atât de bine codificată în natură. La început - spune Rousseau - oamenii nu aveau locuințe și nici bunuri, nu constituiau familii, masculii și femelele se întâlneau la întâmplare, iar mama își hrănea puii nu pentru trebuința lor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
PAULESCU Motto: „Nu vom conteni cu explorarea Și sfârșitul dibuirii pururi va fi S-ajungem de unde am pornit Și să cunoaștem locu-ntâia oară”. Cunoscând în detaliu natura umană, ca om de știință, în tot ceea ce are ființa umană mai caracteristic, distinctiv, dar și comun lumii viețuitoare, dincolo de raționamentul științific de cele mai multe ori demonstrat experimental, Paulescu își extinde aria preocupărilor sale abordând probleme de sociologie, religie, morală, etică, în scrieri memorabile din nefericire puțin cunoscute astăzi. Conspirația tăcerii care i-a înconjurat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
infern, un rău imens făcut omenirii întregi" își pune întrebarea, de ce umanitatea nu găsește calea spre pace, spre înțelegere și armonie? Răspunsul la întrebare nu poate fi unul simplu, având în vedere complexitatea ființei umane, dar mai ales calitățile ei distinctive ca specie și locul special pe care-l ocupă în lumea viețuitoare. Într-adevăr omul face notă aparte în lumea vie prin facultățile sale; memorie, judecată, raționament, limbaj, comunicare, facultăți ce-i conferă capacitatea de a cunoaște și de a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
desăvârșiți în viața lor, întocmai ca apostolii ai căror urmași sunt. În primul rând ei sunt datori să se ridice deasupra sentimentului instinctiv al iubirii naționale și să practice iubirea internațională (sau universală) prin caritate, care trebuie să fie nota distinctivă a comportamentului lor. Astfel internaționalismul creștin se ridică mult deasupra internaționalismului socialist, proletar, comunist sau globalist, propovăduit de corifeii ideologiei marxist-leniniste pe care istoria contemporană avea să-l cunoască de o manieră dureroasă. Dacă creștinismul pune la baza sa caritatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
elementele lumii materiale trebuie să aibă un agent care-i coordonează existența și evoluția, agent pe care-l denumește suflet. Demonstrația pe care o face în volumul „Fiziologie Filosofică” este una de excepție, argumentul său cel mai puternic fiind caracterul distinctiv pe care-l are lumea viețuitoare fața de lumea inanimată și anume finalitatea. Finalitatea, ca trăsătură esențială și caracteristică vieții, relevă faptul că nimic din structura și funcția unui organ sau sistem nu este întâmplător, ci toate aceste aspecte se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]