4,738 matches
-
iau mită, își creează avantaje nemeritate, concep legi pentru suflețelul lor și a altora ca ei, dar sunt considerați buni doar aceia care dau posibilitatea și omului de rând să trăiască decent, să-și crească în liniște copiii, să se distreze și să se simtă oarecum protejat de legile statului respectiv”. Poate din cauza aceasta PSD-ul este considerat că face și ceva pentru oameni și chiar la nivel mondial s-a considerat că guvernarea de sub conducerea lui Adrian Năstase a fost
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
00 - prezentarea animalelor - ora 14.00 - masa comună Un interes deosebit, din motive aproape perverse, mi-a stârnit anunțul următor: - Intr-o croitorie de damă: Fustele se ridică zilnic între orele 10.00 si 14.00. Iar pentru a vă distra zilnic, nu aveți decât să intrați în diverse localuri si prăvălii unde puteți găsi nenumărate anunțuri precum următoarele: - Consumați cu încredere supă de pasăre vegetariană. - Servim cu frișcă clientela bine bătută. - Avem frișcă bătută toată ziua. - Nu servim minori sub
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
lacrimi: "Dar dacă eu nu mă pot lipsi de tine!" Atunci tot așa de pervers, dar cu sufletul în același timp plin de părere de rău pentru durerea ei, o povățuiam să aibă voința să mă uite și să se distreze cu alții. Imediat ce s-ar fi distrat, aș fi suferit. Odată, familia Irinei i-a găsit chiar un candidat, la țară, la o mătușă. Când mi-a spus Irina, râzând, istoria, am trimis-o să-l vadă și, dacă se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lipsi de tine!" Atunci tot așa de pervers, dar cu sufletul în același timp plin de părere de rău pentru durerea ei, o povățuiam să aibă voința să mă uite și să se distreze cu alții. Imediat ce s-ar fi distrat, aș fi suferit. Odată, familia Irinei i-a găsit chiar un candidat, la țară, la o mătușă. Când mi-a spus Irina, râzând, istoria, am trimis-o să-l vadă și, dacă se poate, să-l accepte. La întoarcere mi-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hotărască să renunțe la un timp pe care l-ar fi putut petrece cu mine. A doua zi, însă, nu mai înceta să-mi povestească și să-mi critice, dar cu un ton în care se simțea că s-a distrat, chiar făcând aceste critice. Îmi spuse apoi lămurit: "Am făcut cunoștință cu ziaristul X. M-am amuzat tot timpul cu el, e un băiat foarte inteligent" etc. Nu m-am putut opri să nu-i spun: După cum se vede, nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a văzut suferind pentru dînsa? Pentru ce atunci? Fără motiv... Și ea și-o fi dat seama de toate acestea, când eu, care mereu mă gândesc la mine, nu pricep nimic? E atât de bizară viața... Joi. Azi m-am distrat atât de bine, că aproape nu-mi venea a crede scena de ieri. Irina e din nou neînsemnată. Ce-o fi făcând Ela? Vineri. Am suferit zilele acestea cea mai puternică emoție din viața mea, și asta din pricina Irinei. Strâmba
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Niciodată nu mi-am închipuit că o să mă însor cu ea și nici măcar că legătura noastră o să continue prea mult. De ce o chinui atunci? O chinui pentru că nu sunt de un temperament egal, și, de o las calmă, ea se distrează inconștientă cu alții, uită, face ușurințe. Și sunt mândru. Iar dacă aș ști-o disperată, mi-ar părea rău și aș chema-o înapoi. Tragicomedie... (Urmează o sută de pagini unde ea nu mai are rol). Am căutat să analizez
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
era uimitor cu ce îndemînare mânca fără să se murdărească și fără să se înșele. În același timp parcă preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca, singur, îți putea arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întîmplare, mâinile lui tremurau pe farfurie, pe pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncării din față. l-am invidiat această precizie, eu, care văd, care pot așa de ușor uza
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
văd niciodată) ce duc până la capătul unui ponton. Încerc să fac cât mai mulți pași, dar după puțină vreme îmi alunecă piciorul. Câteodată Ioana se ia la întrecere pe cealaltă șină, și numărăm pașii făcuți de fiecare. Viky s-a distrat văzîndu-ne și chiar a inventat un joc, la care au luat parte toți cavalerii ei. L-a adus și pe Hacik. A fost o întrecere generală. Am uitat complect, pentru ora aceea, prezența mării din față și a necazurilor. Vindecarea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
alteori ciuda îmi este mai mare și atunci gândesc că în nici un caz între noi nimic nu poate dura și nu voi ierta niciodată. În multe situații dintre noi suntem la fel cum am fost odinioară, eu tot așa de distrat, iar ea tot așa îmi reproșează, se chinuie și pedepsește cu vorba această distracție. Dar acum nu mai amenință niciodată că o să plece sau că o să încerce să-și refacă viața în altă parte. Când o iscodesc asupra intențiunilor ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să facem zilnic naveta până la Ca-varna ca să aflăm vești. Arabella, stingheră, a plecat. La necazul celorlalți ea nu prea avea rol, totuși ne cunoaște destul de bine și nu putea fi indiferentă și, în definitiv, a râs cu Viky, s-a distrat cu ea. Și noi am păstrat totdeauna o ciudă că a plecat înainte de a ști ce e cu Viky, dar nu pot spune cum ar fi trebuit să facă altminteri. Ce ridicol este însă să exagerezi părerea de rău, să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai intereseze ceva. I-am trimis un buchet de flori, mi-a mulțumit pentru ele, dar după scurt timp doamna Axente a trebuit să-l aducă înapoi, căci mirosul tare îi făcea rău. Mi-am spus că poate muzica ar distra-o puțin; Viky prinde cu ușurință toate temele, dar de obicei nu are curajul să refuze vreo plimbare, vreo escapadă în mare din pricina unei melodii. Acum a trebuit ca doamna Axente să ridice diafragma patefonului înainte de terminarea bucății. (Și doamna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și-i frig afară, și chiar dacă-i noapte, să iasă Soarele - și sunt făcute din cartofi vechi și atât!... Așa se fac picăturile astea! Vrei să crească pe hârtiile tale de pe birou, floricele și iarbă? - Mi-ar plăcea - m-ar distra! Dar unde mai scriu eu atunci? Printre furnici, prin iarbă?... - Pe altă hârtie scrii, pe alta... Aicea facem primăvară! - Dar tu nu ai vrea să crească iarba așa, pe covor, printre jucăriile tale aruncate pe jos?... - Nu aș vrea... - Și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Paradisul șosetelor? Paradisul șosetelor, adică o lume care le place mult la șosete. Și acolo dispar ele, probabil, când nu le găsești? Mda, așa spune mami când le caută pe sub pat. Și ce fac șosetele în paradisul șosetelor? Păi se distrează. Se distrează, că nu le mai găsește mami!... Stau liniștite că nu le mai încalță și nu le murdărește nimeni. Dar stau în praf, acolo... Eu aș zice că șosetele groase și flaușate care dispar, alea le înghit, le mănâncă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Paradisul șosetelor, adică o lume care le place mult la șosete. Și acolo dispar ele, probabil, când nu le găsești? Mda, așa spune mami când le caută pe sub pat. Și ce fac șosetele în paradisul șosetelor? Păi se distrează. Se distrează, că nu le mai găsește mami!... Stau liniștite că nu le mai încalță și nu le murdărește nimeni. Dar stau în praf, acolo... Eu aș zice că șosetele groase și flaușate care dispar, alea le înghit, le mănâncă pe cele
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ar repeta... Asta ai vedea tu? Și dacă ea, din timpul normal, se uită la tine, aici, în camera în care nu trece timpul, ce vede ea? Păi, ea vede... Ea vede, dacă s-ar uita, ea vede că mă distrez! - dar i se pare că totul se repetă... că într-una fac totul în continuare! Tot se uită, și eu fac totul în continuare, așa!... De exemplu, dacă ar fi aceasta acea cameră, aș face tumbe, și apoi din nou
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pumnal; Rutger descălecase și acum stătea cu picioarele desfăcute înaintea fetei, aplecat puțin în față, cu brațele deschise, gata să o prindă; părea pe punctul de a sări asupra ei, dar nu se atingea de sabie - era limpede că se distra. Fata avea trăsături nobile și în același timp hotărâte, iar Balamber le găsi foarte frumoase. în ochi i se putea citi mai mult hotărâre decât frică; stătea în gardă, gâfâind, în poziția în care ar fi stat orice războinic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ore mai înainte îl văzuse purtându-l în goană pe tânăr; animalul nu era împiedicat și păștea în apropierea unui pâlc de arbuști. Nevoind să piardă sfârșitul înfruntării dintre Rutger și fată, își opri calul la circa zece pași distanță, distrându-se cu scena la care asista. Haide, haide! mârâi printre dinți războinicul către fată. Pune jos pumnalul ăla. Oricum nu-ți folosește la nimic. Și pe urmă, ai văzut? adăugă, arătând cu capul înspre hun. Acuma suntem doi. Fata îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prezența sa. — Cum... te cheamă? o întrebă. — Lidania. Și pe tine? își spuse numele, apoi vru să afle dacă în locul acela era singura femeie. — Glumești? Sunt pe puțin treizeci numai aici înăuntru, dar afară încă și mai multe, care le distrează pe animalele astea. — Și... ceilalți prizonieri? Spuneai că... încă în genunchi în fața lui, cu mâinile pe picioare, ea scutură din cap. — De regulă, ăștia nu iau prizonieri, frumosul meu! Mai degrabă își iau țărani ca să-i țină ca servitori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alimenteze focurile aprinse de războinici. Din vatră, fumul urca leneș spre o gaură mare de tiraj, care, cu câteva lovituri de baros, fusese deschisă sus, între bârnele masive de brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și tufișuri populate de păsări mici, delicate. Mișcându-se cu pași ușori, ca de vată, servitorii din casă aduceau invitaților ultimele cupe cu vin, cu gesturi rapide și totodată circumspecte, în vreme ce patru muzicanți, strânși într-o latură a sălii, îi distrau în sunete de flaut, sistru și tamburină, întregindu-și cu geniale improvizații repertoriul, suficient de bogat, de altfel. Nu erau de prin partea locului, ci un grup itinerant din Narbonense, care, surprins la Lugdunum de invazia hună, îl părăsiseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră de linia primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui foc de uscături, se distrau urmărind o copilă de nu mai mult de zece-doisprezece ani, care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care să-și înjghebe un culcuș; iar alții se îndreptau către bivuacurile prietenilor lor, pentru un troc cu diverse bunuri ori doar ca să mai schimbe o vorbă; cu toate acestea, în jurul ei încă mai erau vreo zece hiung-nu, ce se distrau urmărindu-și căpetenia prinsă în confruntarea aceea deloc ușoară. De când n-ai mai mâncat? întrebă Balamber. Două zile, răspunse ea fără a se opri din lucrarea sârguincioasă a fălcilor. — Și părinții tăi?... Unde sunt? Ochii copilei se umeziră. înghiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
număr mare. O singură dată prietenia noastră a fost puțin umbrită, câteva ceasuri, din cauza stupidei mele insensibilități la avansurile ei delicate. Domnul M... întîmpinîndu-mă la sosire cu niște vești rele pentru el, n-am dat Adelei atenția cuvenită, am fost distrat și rece. Atunci ea și-a lungit buzele, și albastrul ochilor i s-a întunecat. Apoi m-a ignorat complet, dar n-a părăsit odaia, și mi-a trebuit o întreagă strategie, alcătuită din lingușiri, lașități și - mizerabil corupător de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
404-323 î.e.n.), cel mai cunoscut reprezentant al cinicilor; aceștia considerau că baza fericirii și virtuții este maximum de independență față de condițiile exterioare ale vieții, disprețul pentru regulile și convențiile sociale, limitarea nevoilor și revenirea la "starea naturală". că o să mă distreze cu "cinismul" lui, m-a indignat profund. Belesprit 1 și totuși cuistre 2. Filozof de mahala. Piqueassiette 3. Cerșetor care insultă când nu-i miluit. "Cinic", într-adevăr, în sens modern. Nesociabil și rău. Ironie greoaie și aproape de mintea omului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]