6,052 matches
-
a venit în minte cazul unui senator roman, trăitor acum mai bine de 2000 de ani, Marcus Porcius Cato Maior Cato cel Bătrân, care-și începea fiecare cuvântare, indiferent de tema discutată, cu solicitarea stereotip "Carhaginem esse delendam" Cartagina trebuie distrusă. Din păcate pentru omenire, Cartagina a fost rasă de pe pământ, strivindu-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și "compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat cînd te-ndepărtezi. Joe Mexicanu’ avea o față subțire, un nas lung, ascuțit, nervos, și o gură știrbă, lăsată. Fața lui Joe era ridată, distrusă, dar nu Îmbătrînită. Accidentele vieții Își lăsaseră urmele pe fața lui, dar Joe nu fusese atins. Ochii-i erau tineri și strălucitori. Avea o gentilețe comună multor trăgători veterani. Îl zăreai de departe. În mulțimea anonimă din oraș se distingea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Occident în Transilvania, toate trecătorile sunt forțate, armata română rezistă peste puterile ei, obosită prin marșuri supraomenești de 70 de zile, lipsită de artilerie grea. Rușii nu se mișcă nici la nord, nici în Dobrogea. Constanța evacuată, podul pe Borcea distrus, podul, mândria noastră! Ionel telegrafiază împăratului Rusiei deschis: „La Roumanie se demande avec anxiété si ses frères d’armes la laisseront écraser sans que ceux qui seuls peuvent lui venir en aide ne lui épargnent le désastre d’une occupation
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
germanii tremurau înaintea oricărui elvețian, la discreția cărora erau pentru schimbul prizonierilor pe frontul occidental și tratative de orice fel. Wangler ne spuse că, grație lui, stabilimentul și băile de la Govora erau intacte, pe când cele de la Călimănești erau cu totul distruse. Avea și norocul că comandantul din Râmnicu Vâlcea era un om foarte cumsecade și înțelegător. Mai târziu, avurăm ocazia să-i prețuim umanitatea față de populație și înțelegerea față de noi. dr. cantacuzino Dar bucuria cea mai mare fu sosirea de ziua
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
au fost luate. Alămurile, însă, îngrămădite în prăvăliile din colțul str. Academiei și Clemenței, erau apoi transportate la Pirotehnie, turtite cu un tăvălug puternic și ex pediate. Mii de cazane, tingiri, samovare, galerii de sobe, lămpi etc. au fost astfel distruse. Îți propuneau - cu bani, bineînțeles - vase corespunzătoare de smalț subțire și prost. pădurea Pe de altă parte, veni ordinul de tăierea pădurii, frumoasa și draga noastră pădure, singura mângâiere ce aveam la Pasărea! La 1 aprilie tot trebuia dat jos
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din vioară în toate spitalele și mângâind astfel pe cei suferinzi sau dând concerte în folosul lor. Aici trebuia să fie însoțit de doamna Georgeta Berindei, programele desenate de pictorul Ștefan Popescu. Acesta desenase, pe un fundal de sat occidental distrus, o țărancă franceză plângând pe umărul unui invalid fără picioare; sus, o Cruce Roșie. Compoziția era artistică, dar nu avea nici un înțeles. De am fi cunoscut concepția programului, am fi căutat să arătăm lui Ștefan Popescu greșita lui viziune, mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sărbătorile, am început să ne gândim la datoriile ce aveam față de suferinzi și de victimele războiului. Eu, de la campania bulgară, îmi organizasem în barăcile demontabile un spital-lagăr de tuberculoși, care funcționase trei ani în curtea Profilaxiei. Acum barăcile erau aproape distruse, fiind întrebuințate de germani pentru prizonierii ruși bolnavi. Nu mai aveam mijloacele bănești să le repar. Le vândui deci Ministerului de Război ca magazii și primii propunerea Primăriei să ne instalăm în Ospiciul Czerlendi, golit mai demult de bătrâni prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sora mea Pia. Ieșeam pentru prima oară din București în această direcțiune, pe Valea Prahovei. Era o vreme de toată frumusețea, după o ploaie bună. Cu cât înaintam spre munți, cu atât vedeam urmele războ iului: la Breaza, multe case distruse și multe nelocuite; la Sinaia, aproape toate vilele părăsite și ruinate, afară de a lui Costinescu, unde fusese Kommandantura, a lui Take Ionescu, unde locuise un comandant, și a lui Plagino, nebănuită în frumosul ei parc. Ci mitirul german, așezat ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și inteligenți. La plecare, promiseserăm că anul viitor vom merge în sep tembrie la dânșii în Scoția să vizităm castelele și să auzim cântecul cimpoaielor ecosez după masa de seară... Anul viitor, doctorul Playfair era în pușcărie, la hard-labour, familia distrusă, casa ruinată! Toate acestea din cauza afecțiunii lui pentru o tânără femeie pe care o adusese pe lume cu 20 de ani mai înainte și a cărei mamă, clienta lui de veci, venise să-i scape viața și onoarea, fiica fiind
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
doi profesori suplinitori (V. Imerwold și I. Țăranu), asistenți, precum și numeroși studenți, surori medicale, infirmieri, mulți sanitari voluntari participând și ei în activitatea sanitară de război. Lipsuri materiale multiple caracterizează anii care au urmat primului război mondial. Baza materială, practic, distrusă, trebuia refăcută. Personalul didactic trebuia completat. Studenții, mult mai numeroși, puneau probleme complexe. Cu timpul, greutățile au fost depășite, prin forța unui entuziasm specific anilor în care poporul trăia realizarea visului unirii. Tradițiile facultății, care intra în al cincilea deceniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de scris. Iată, în acest sens, o dramatică mărturisire târzie, din epoca exilului, citată de Emil Manu în ediția din 1995 a Postumelor (Editura „Societății Adevărul“): „Sub apăsarea anilor de viață furați, a manuscriselor de mai multe ori confiscate și distruse, cu complexul sfâșietor că nu voi mai avea timp să scriu sau să spun ce mai am de spus sau de scris, obsedat de ideea că mesajul meu este amenințat a fi încă o dată înăbușit, o vreme de cincisprezece ani
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zi, cât și în explorările sale istorico-literare. Poate nu întotdeauna în aspecte evidente, însă neapărat în substrat. Pentru a afirma un punct de vedere, pentru a-și impune reprezentările proprii, el caută adversari, își fixează repere care trebuie combătute, dislocate, distruse. Nu e numai negare, nu e numai contestare în critica sa, și nici măcar în primul rând, dar gestul constructiv e totdeauna stimulat, la el, de existența unui obstacol care trebuie înlăturat, a unei dificultăți care trebuie învinsă. Fără să aibă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întâmplare uitată. Întâmplările uitate sunt părți din ființa noastră care deja au murit. A le reîntâlni uneori, prin urziri ciudate ale hazardului, cum a fost pentru mine găsirea acelor vechi fotografii, iată o experiență tulburătoare și mai degrabă tristă. Jurnalul distrus Din 1974 am ținut câțiva ani un jurnal în care notam, cu intermitențe, ce mi se întâmpla și reflectam, în legătură cu aceasta, la comportările mele și ale celor din jurul meu. Eram rău, nu o dată, cu alții, iar cu mine aproape întotdeauna
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ani de aceste reprezentări care altora, desigur, nu le spun nimic (le au pe-ale lor),dar care pe mine mă urmăresc tenace. La fel de vii îmi erau în minte în 1974, când le-am evocat pentru prima dată în jurnalul distrus. Atâtea altele câte mi s-au întâmplat în jumătate de veac au pierit ca un abur, s-au risipit în eter, iar acestea, în fond atât de insignifiante, persistă în mine intacte. La fel le voi resimți, sunt convins, și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
castelului a rămas în mâinile priorului Battista și ale moștenitorilor săi timp de mai multe zeci de ani, până la moartea lui Alessandro, al doilea fiu al preotului, care a lăsat averea copiilor lui Niccolò16. Deținerea unui castel vechi, chiar și distrus, conferea un mare prestigiu social. Este puțin probabil ca Niccolò Machiavelli să fi cedat castelul gratis, așa cum s-a întâmplat acum, unui preot și celor doi fii nelegitimi ai acestuia, fără un motiv serios. În mod clar a fost anticipată
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Prevesa, ceea ce făcea ca granițele franceze să se învecineze cu cele ale Imperiului Otoman. La rîndul ei, Austria a pus stăpînire pe cetatea Veneției și pe ținuturile acesteia din Istria și Dalmația. Veneția, fosta inamică a otomanilor, a fost astfel distrusă, dar apăruse în schimb un pericol și mai mare. Ocuparea Egiptului de către Napoleon în iulie 1798 a fost un veritabil șoc pentru Poartă. Cu toate că, sub conducerea liderilor mameluci, acesta acționase independent în trecut, țara se afla din punct de vedere
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
2 Armată. Suferințele provocate de război lăsaseră urme adânci pe chipul său, iar Îmbrăcămintea pe care o purta avea pecetea sărăciei; Costică și-a ajutat cu genero zitate fratele. Urmările războiului au fost cumplite. Economia dezorgani zată, țara secătuită, cămine distruse, idealuri spulberate, foa mete și boli peste tot, infracțiuni de tot soiul, amintirea jafului sistematic la care s-au dedat trupele de ocupație și, mai ales, mulți, mulți bărbați și flăcăi morți pe front. Țara era plină de orfani, bătrâni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă mai îngrijorez de eventualele vătămări trupești pe care le voi fi suferit în timpul căderii. Prietenii mei înțeleg că mă aflu la ananghie și caută să m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
moarte tot ceea ce reprezenta vechiul tovarăș Cameniță. Dar, poate, nu ură este cuvântul potrivit, ci, mai degrabă, sentimentul, conștiința profundă că realitatea aceea pe care o reprezentase el, vechiul Cameniță, era totuna cu însuși răul, răul absolut ce trebuie neapărat distrus. Și el năzuia să se opună din toate puterile sale acestui rău și să-l distrugă. Altfel, noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de defectologie la o școală ajutătoare din Iași, am dus la Taxobeni ajutoare strânse de la Rodica șcraba, Laurenția Poenaru, Ioan Alexa și subsemnatul. Am găsit-o pe măicuța Natalia tot singură, fără bani, fără lemne de foc și mult mai distrusă sufletește. și-a cerut scuze că nu a putut veni la mitropolie, așa cum ne-am înțeles pe 2 octombrie 1998, când am fost la Taxobeni. După această vizită la Taxobeni plec la Chișinău și, la invitația domnului Valentin Țigău, corespondentul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de-amu.... Dar ieri am ascultat la radio de la Timișoara-un băiețel de 9 ani a murit la Revoluție și acum ar avea 18 ani și mama lui tot plângea. Plâng și eu, plânge și ea...Dar câte suntem la fel de distruse....și tot la radio l-a pomenit pe Ilie, martir, libertate, o slujbă cu Teoctist. înainte aveam de la el calendar, dar acum n-am nimic, nici un calendar.” Am promis că-i aduc eu un calendar bisericesc, la vizita următoare. După
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
legitim și necesar”. Categoric sunt împotriva războaielor, aducătoare de moarte și de chin. Am plecat împreună cu studentul Manole Mihăilescu în același autobuz de Bălți, la data de 27 martie 1999, ora 7,30. La Taxobeni o găsim pe măicuța Natalia distrusă moral și fizic. Aflase vestea că fiul ei Ilie fusese bătut în celula sa, celula nr. 13, celula condamnaților la moarte de la pușcăria din Tiraspol. De fapt, totdeauna când i se întâmpla ceva lui Ilie, măicuța Natalia știa, presimțea totul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
poate din cauza vremii. Ascultam la radio, măcar să-l pomenească. Nu mai iese, mă tem, băiatul meu.” începe să plângă în hohote. încerc să-i dau vestea ca să fie pregătită, că luni, 10 mai, vin cu o mașină. Măicuța era tare distrusă, destul de bolnavă și nu putea să se bucure. Voia ca fiul ei să poată merge, să fie liber, să fie tată la copilașii săi dragi. „știu, știu, și mă rog. Nu mai iese băietul meu, eu nu-l mai văd
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și mașini, mi-au pus bani în buzunar, și fetei i-au dat. Mulțumesc Domnului și Maicii Domnului! Maică Preacurată, scoate-mi Doamne copilașul din pușcăria cea grea, să se ducă să lucreze undeva! știi, eu cu totul mă simt distrusă. Vin copiii ăștia și spun: <nu plânge mămucă, nu plânge!> Cum să nu plângi când știi că arde în foc! Mi-a pus băietul televizorul, l-a așezat așa cum ați spus. Da’ eu tot la radio stau și ascult, poate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]