2,306 matches
-
știm dacă a aparținut unuia dintre marile colegii sacerdotale 1. Așa cum se poate deduce din interesul său deosebit, era inițiat În misteriile din Samotracie (Cichorius, 1922, p. 195; Kerényi, 1955, pp. 157 sqq.). A murit În anul În care fiul Divinului Iuliusxe "Iulius" și-a luat titlul de Augustus (27 Î.Hr.) și, cu toate că a fost un academician, ca și Cicero, a fost Îngropat „În stilul pitagoreic”, În frunze de mirt, măslin și plop (Pliniu, Naturalis historia, 35, 160). 2. Antiquitates
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
doctrinare (Robert, 1971; Gallavotti, 1977; Pricoco, 1987). Redat În manieră mai mult sau mai puțin amplă de către izvoarele În chestiune, oracolul, care intenționează să răspundă unei cereri precise despre „cine este, la urma urmelor, Dumnezeu” (Lactanțiu), propune o viziune a divinului În același timp henoteistă (o unică zeitate care le asumă, Într-o anumită măsură, pe toate celelalte, fără să le nege Însă existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urma urmelor, Dumnezeu” (Lactanțiu), propune o viziune a divinului În același timp henoteistă (o unică zeitate care le asumă, Într-o anumită măsură, pe toate celelalte, fără să le nege Însă existența) și teopanteistă, implicând laolaltă imanența cosmică și transcendența divinului, identificat În esența aprinsă a eterului. Sub toate acestea se află noțiunea, specifică teologiei antice târzii, unei structuri divine gradate, de tip piramidal, al cărei vârf cel mai Înalt, de neatins, se comunică totuși și se Întinde prin nivelele cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înțelepciunii și scrib al zeilor, pe care grecii, Încă de la Herodot (Istorii, II, 138), l-au identificat cu Hermesxe "Hermes". În literatura atribuită lui, el asumă rolul de revelator al unei Înțelepciuni secrete, intermediar Între nivelele cele mai Înalte ale divinului și omenire, uneori personaj divin, alteori Înțelept din neamul omenesc care instruiește un cerc devotat de discipoli. În orice caz, Învățătura lui se Înfățișează ca expresie a anticei Înțelepciuni egiptene, chiar dacă, mai ales În ermetismul de inspirație filozofică și religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor În marile teme teologice, cosmologice și antropologice, finalizate toate În cea soteriologică, În conformitate cu exigențele spirituale ale unei epoci În care individul, avid de cunoștințe religioase și dezamăgit de capacitățile rațiunii de a ajunge la ele, aștepta de la un revelator divin harul gnozei și al mântuirii. Dacă un fenomen ca ermetismul, În diferitele lui forme, reprezintă, la nivel de cultură literară, instanța comună pentru obținerea adevărului prin cuvântul ce vine de sus să Îl ilumineze pe omul religios, dimensiunea oraculară și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
comun În zonele limitrofe și În curând va atrage mulțimi de credincioși, nu intenționează să satisfacă numai exigențele mărunte ale vieții zilnice, nici să furnizeze doar rețete medicale, ci - pe linia oracolului teologic - oferă un răspuns la Întrebările fundamentale despre divin și despre om. Lui Glycon-Alexandru Îi pot fi adresate Întrebări despre soarta viitoare a sufletului și despre natura zeului (Alexandru, 43). O slabă vână neo-pitagoreică (Cumont, 1922) este perceptibilă acolo unde se profilează noțiunea metensomatozei (Alexandru, 33-34; 40 și 43
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al Înțeleptului care Își canalizează toate energiile spre purificarea interioară, la care ajunge prin intermediul exercițiului intelectual și prin practicile de abstinență, În primul rând prin refuzul „tuturor lucrurilor În care a fost viață”, și, ca urmare, spre atingerea comuniunii cu divinul. În realitate, cele două obiective coincid, dată fiind noțiunea de prezență În om a unui element de natură divină (daimon-intelect), omolog deci al principiului divin. Omul care a atins acest grad de perfecțiune nu se desprinde de contextul social, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prevesti evenimentele” (I, 2), toate acestea fiind aspecte care i-au adus acuza de magie, accentul cade mai ales pe calitatea lui de „filozof”, bogat În Înțelepciune adevărată și plin de virtute, depozitar al unor extraordinare și numeroase cunoștințe despre divin, În virtutea cărora el Însuși atinge un asemenea nivel și cu mult superior față de omenirea obișnuită, daimon mijlocitor și salvator. „Teologia” și spiritualitatea din care se inspiră acțiunea reformatoare a Înțeleptului din Tyana sunt ilustrate de mărturiile convergente ale lui Porphyrios
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cinstită divinitatea supremă este pura rugăciune interioară, care pornește de la „ceea ce este mai frumos În noi, adică intelectul” și, fără să treacă prin rostire, se Îndreaptă direct către „zeul mare și superior tuturor lucrurilor”. Se configurează acea structură piramidală a divinului care, fiind explicită În textul paralel al lui Porphyrios, ce Îi evocă diferitele nivele, de la zeul suprem, la zeii inteligibili și la cei cosmici, caracterizează „teologia grecilor” (cf. Eusebiu, Praeparatio evangelica, IV, 51, 1-2) În primele veacuri ale Imperiului. Această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
leagă de principalele formule doctrinare ale timpului și Își află expresia sistematică În orizontul medioși neoplatonic, se dovedește un instrument util pentru alcătuirea a două tendințe fundamentale ale spiritualității antice târzii. Pe de o parte, nevoia de a afirma transcendența divinului și, simultan, de a depăși acele aspecte ale religiilor tradiționale, cum ar fi conținuturile mitice cu antropomorfismul lor, câteodată necizelat, și practicile de sacrificiu, aspecte ce apăreau incompatibile cu acel ideal; de cealaltă parte, voința de a proteja aceleași tradiții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie proprie care, departe de a se limita la nivelul unei practici materiale, permitea atingerea celor mai Înalte culmi ale divinului. Interferența profundă Între interese speculative, tensiuni etice și preocupări religioase caracterizează deci În profunzime mișcarea neoplatonică și, exceptând dimensiunea ei ideologică, Îi legitimează implicarea În problematica religioasă. Mari sectoare din acest curent de gândire se dovedesc interesate, din diferite motive
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În diferite forme materiale (animare a statuilor, viziuni, medierea unor personaje inspirate), Porphyrios se așază Într-o atitudine foarte critică față de asemenea fenomene, susținând - pe urmele lui Plotin -, ca drum unic de străbătut pentru atingerea adevărului și a unirii/contemplării divinului, purificarea etică și Înstrăinarea de orice realitate materială și corporală, În baza cunoașterii intelectuale a principiilor ființei (cf. Despre abstinență și Scrisoarea către Marcella). Ajuns la tema „Întoarcerii sufletului” la izvorul originar, realitatea divină suprasensibilă, Porphyrios afirmă din nou necesitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
toate avându-și originea din rădăcina unică a Ființei, Unul absolut transcendent. Dacă În Viața pitagoreică, prima dintr-o serie de zece cărți ce alcătuiesc o operă despre pitagoreism, intenționează să propună Învățătura teoretică și, În același timp, etico-religioasă a „divinului Pitagora” ca parametru privilegiat de referință pentru restaurarea păgână spre care tind eforturile sale, În De mysteriis sau, mai bine, În Scrisoarea lui Abammon, orientată să răspundă obiecțiilor aduse de Porphyrios Împotriva practicilor divinatorii și teurgice, acest proiect tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aurelius, este de ajuns să exprime semnificația religioasă a unei practici pe care Iamblichos și toți autorii care au Înțeles să i se asocieze o disting net de magia vulgară și o consideră ca pe suprema afirmare a tensiunii spre divin: ...Îndeplinirea acțiunilor inexprimabile și Împlinite Într-un mod vrednic de zei și mai presus de orice intelecție și puterea simbolurilor fără glas, pe care numai zeii le pot Înțelege, Înfăptuiesc acțiunea teurgică (De mysteriis, II, 11, 96; Sodano, 1984, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
speculativ, ca Elemente de teologie și Teologia platonică, Proclus, spirit profund religios și fidel cu scrupulozitate practicilor tradiționale de cult, așa cum reiese din biografia redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai ideea alegerii Între Bine și Rău (vahy½ ak¶må³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și către „ordine” cosmică, rituală, etică, iar pentru cel de-al doilea, și În funcție de opoziția cu primul, sunt valabile semnificațiile „dezordine, nedreptate, Înșelătorie” (cf. Duchesne, Guillemin, 1948, p. 62; 1962a, pp. 193 sqq.) 7. Concepția despre divintc "7. Concepția despre divin" Un fragment celebru din Uștavaitș G³th³, În Înțelegerea căruia au făcut progrese remarcabile H. Humbach, S. Insler, J. Kellens, ilustrează În mod exemplar concepția pe care o are Zoroastruxe "Zoroastru" despre zeul său, Domnul Înțelept, În calitate de creator (d³tar), fondator sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru care sunt În același timp sfetnici Înșelători și perfizi. În G³th³ aceștia nu sunt doar obiect al discreditării (Kellens 1991a, p. 52), ci și al unei condamnări fără drept de apel. Concepția pe care Zoroastruxe "Zoroastru" o are despre divin este exprimată În idei abstracte, care fac parte dintr-un limbaj ce folosește pe larg termeni Înzestrați cu valoare tehnică. În Yasna 44, 3-7 găsim: Adevărxe "Adevăr", Gând Bunxe "Gând Bun", Devoțiunexe "Devoțiune", Puterexe "Putere", Spirit Bun - termeni care traduc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
355,356 Dionysos 268,283,284,285,286,288,295,296,299,300,301,313,327,344,349,351,352,353,357,363,387,406,408,409,415,566 DIS#TAR 188 Dispater 327 diuja 269,271 Dius Fidius 554 Divinul Iulius 372 DKamrușepa 186 DLAMMA 184,186,188,189 DMAHÎ 186 DNISABA 186 Domn 464,471 Dôn 606 Donn 590 Drauga 516 Drimios 269,271 Druj 467,470 Druva>spa> 488,499 DSIN, D30) 185 DU pihîașșașși 181 Duanat 241
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
viața zeilor 125 1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea panteonului 137 2. Numele zeilor 138 3. Opera de sistematizare a școlilor teologico-sacerdotale 138 4. Politeismul și regatele divine 139 5. Triada cosmică 141 6. Triada astrală 143 7. Alți zei de seamă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2. Comparația indo-iraniană 447 2. Zoroastru și mesajul său 455 1. Zoroastru și G³th³ 455 2. Perioada și patria lui Zoroastru 457 3. Omul Zoroastru 459 4. Inovația 461 5. Cele două existențe 463 6. Dualismul 464 7. Concepția despre divin 467 8. De la dualism la escatologie: aspecte etice și sociale 471 Bibliografie 476 Religia zoroastriană (Gherardo Gnoli) 483 1. Izvoarele 483 1. Avesta 483 2. Literatura pahlavi 489 3. Alte izvoare 494 2. Idei, credințe și practici religioase 496 1
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ea se dizolvă de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a unei puteri „supranaturale“, deci ca putere instituită pur și simplu. În acest caz, sursa 124/DESPRE LIMITĂ puterii nu mai este verificabilă, căci ea cade în afara transmisiei neîntrerupte pe care o presupune lanțul educator-educat, retrăgându-se fie în transcendența divinului, fie în aceea a unui timp prestigios și imemorial, în transcendența originii. Devenirea în spațiul libertății. Iubirea Am văzut că primul contact cu eul meu ca eu gol, care premerge oricărui proiect și oricărei preluări în proiect, se produce în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și prilejul unei încercări (peira). De aici și până la conștiința limitelor proprii, dar și a „încercării“ lor, nu mai era decât un pas, care în istoria filozofiei a echivalat cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea ar fi nepotrivit să se reproșeze peratologiei că își trădează etimonul pentru a face saltul într-o vastă zonă heuristică și explicativă, înăuntrul căreia tot ce îl privește în mod esențial pe om - limitele sale și ale lucrurilor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]