3,782 matches
-
ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv, deschis de Revelație. Pentru mentalitatea modernă, dogma nu constituie decât un imperativ categoric, o axiomă, evidentă prin ea însăși, pentru rațiunea purificată și potențată prin rugăciunea și fapta creștină. Rațiunea nu poate pătrunde în intimitatea obiectului religios și nici nu îl poate cuprinde în totalitatea lui. Erezia
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
care a restaurat unul dintre principiile majore ale existenței: nihil sine Deo. Partea a IV-a Breviar teologic Libertatea ca posibilitate de alegere Există în percepția mentalului colectiv ideea unei libertăți absolute în ceea ce privește modul total de acțiune, idee ce contravine dogmei creștine, căci libertatea își are și ea limitele ei firești. S-ar putea invoca faptul că ființa umană posedă liberul arbitru, adică dispune de posibilitatea de a alege între bine și rău, între imanență și transcendență, totul reducându-se la
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de la 24 ianuarie, 8 și 23 februarie? Evident, nu. Sinodul, deci, poate să greșească. Mai mult, Sinodul a greșit". 26 Ibidem: "Din moment ce Adevărul pravoslavnic este obiectiv, de îndată ce există un precis cadru indicatoriu pentru orice nouă situație bisericească - cadru format din dogme, canoane și Predanie - trebuie să admitem că mai degrabă e deținător al adevărului un laic care respectă acest cadru decât un episcop sau o adunare de arhierei care nu îl respectă". 27 Sandu Tudor, Sfântul Munte al Athosului ne socotește
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
tuturor ereziilor (în traducerea lui Teodor M. Popescu, Enciclica patriarhilor ortodocși de la 1848. Studiu introductiv, text și traducere, în "Biserica Ortodoxă Română", an LIII, nr. 11-12/1935, pp. 545-688) - care, vorbind despre infailibilitatea în materie de învățătură, zice: Iar nestricarea dogmei și curăția rânduielii nu sunt date în paza unei ierarhii oarecare, ci în paza întregului cler și popor bisericesc, strâns unit în dragoste reciprocă și care este, cu alt nume, însuși Trupul Domnului Hristos, Biserica credincioșilor". Unde se deschid ghilimelele
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cărui îndepărtare se roagă Sfântul Efrem Sirul rănește, parcă tot mai adânc, pe întâi-stătătorii Bisericii românești. Puși să vegheze la păstrarea Învățăturii, ei caută, cu întorsuri de gând și de cuvânt, să strămute Scripturile, să mute ființa adevărului. Paznici ai dogmei și ai rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În numele Bisericii, dar peste dogmele și rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumenicitate creștină pe tărâmul practic". 2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
păstrarea Învățăturii, ei caută, cu întorsuri de gând și de cuvânt, să strămute Scripturile, să mute ființa adevărului. Paznici ai dogmei și ai rânduielii, ei schimbă minciuna în adevăr; încearcă predaniile cu boldul înnoirilor fără de cale. În numele Bisericii, dar peste dogmele și rânduielile Ei, teologia oficială încearcă să înjghebeze o pseudo-ecumenicitate creștină pe tărâmul practic". 2 George Racoveanu, Sobor a toată lumea, sobor ecumenic, ecumenicitate, în "Predania", anul I, nr. 3, 15 martie 1937, p. 9, text reprodus în Predania și un
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și simțurile, care la psihologi depășește cele cinci simțuri spre exemplu: simțul vital, simțul cinetic, bunul simț, care la Descartes este sinonim cu rațiunea, simțul intim, simțul echilibrului și altele (Goblot)". 7 Cf. Petre Țuțea, Omul. Tratat de antropologie creștină. Dogmele sau primirea certitudinii, Iași, Timpul, 2000, p. 62: "A cerceta existența lui Dumnezeu se cheamă mistagogie (mod de interpretare a misterelor, cunoaștere explicativă a misterelor, practicată de politeism apud Littré). În creștinism misterele sunt inexplicative, comunicate ritualic de sacerdot și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de revelație. Pentru a accepta dogmatismul, ca formă de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de vehiculare a Adevărului mântuitor, trebuie să distingem între gnosis și pistis, adică între cunoașterea rațională și credință. Desigur, are precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
precădere credința în ceea ce privește Adevărul, numai că nici rațiunea nu poate fi disprețuită... Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Dogma este forma religioasă a adevărului și știința dogmelor este teologia. Când se vorbește de dogmatism ca ceva antieliberator, siluant, ne aflăm în prezența unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
unei contradictio in adjecto (dogma fiind esența libertății reale, reflectată imperfect aici, și tot transcendentă, ca dogma). Așadar, când se vorbește de dogmatism filosofic, social, politic sau științific, se practică un limbaj impropriu, specific spiritului autonom care absolutizează, nu dogmatizează, dogma neizvorând din om, iar conținutul ei este primit de om". 1 George Manu (1903-1961) provine dintr-o familie cu o descendență ilustră pe linia ambilor părinți: tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, Generalul Gheorghe Manu, luptător
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
-i declanșează pornirile artistice către trăirile sale interioare cu riscul ca lucrarea să poată deveni monotonă, dar soluționând atingerea unui scop bine definit așa cum spunea Viorica Farkaș „dorința de trăire intensă a emoțiilor”. Există posibilitatea ca artista să uite anumite dogme specifice caracterului artei naive și să găsească - după cum promite - armonii care-i aparțin sufletește renunțând la obișnuința de a se repeta în creația sa. Bine face căci pictura ei va putea căpăta o altfel de demnitate artistică cu o altfel
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
-l oferă celulele stem hematopoietice care pe langă diferențierea considerată fiziologica în celule sanguine mature, se pot transdiferenția în celule hepatice, intestinale, musculare și nervoase (Bonnet D., 2002; Poulsom și colab., 2002Ă. Este din ce in ce mai frecvent admisă dogmă că o celulă stem embrionara este capabilă să genereze mai mult de un singur tip de celulă tisulara sau organică. ∴ Una dintre modalitățile evolutive cele mai frecvente ale procesului inflamator este organizarea, înlocuirea țesuturilor inflamate cu țesut conjunctiv de neoformație
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
În sfârșit, Europa se identifică tot mai mult, pentru pătura cultivată, cu ideea de libertate, spirit critic, democrație și progres. După decenii de dictatură de extremă dreaptă și extremă stângă, o evadare în Europa liberală într-un spațiu fără cenzură, dogme, normative și fundamentalisme reprezintă o condiție nu numai de supraviețuire și salvare, dar și de progres prin realizarea graduală în România a ideii de libertate integrală în toate domeniile. Cu această profundă convingere republicăm, după un deceniu, pentru Europa. Este
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
-i declanșează pornirile artistice către trăirile sale interioare cu riscul ca lucrarea să poată deveni monotonă, dar soluționând atingerea unui scop bine definit așa cum spunea Viorica Farkaș „dorința de trăire intensă a emoțiilor”. Există posibilitatea ca artista să uite anumite dogme specifice caracterului artei naive și să găsească - după cum promite - armonii care-i aparțin sufletește renunțând la obișnuința de a se repeta în creația sa. Bine face - căci pictura ei va putea căpăta o altfel de demnitate artistică cu o altfel
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
se încadreze într-un șablon moral"55. Deși definirea realismului nu face parte dintre interesele explicite urmărite de Newey în "Two Dogmas of Liberalism", putem ușor deduce că, din perspectiva sa, realismul constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un șablon moral"55. Deși definirea realismului nu face parte dintre interesele explicite urmărite de Newey în "Two Dogmas of Liberalism", putem ușor deduce că, din perspectiva sa, realismul constituie un curent de opinie care respinge această "dogmă" și alte "dogme" ale liberalismului (în special presupusa "tentativă de a reduce raționalitatea colectivă la raționalitatea individuală"56), insistând că "normativitatea autorității politice este sui generis, în relație, în particular, cu normativitatea moralității" și - ca atare - că "nu este niciun temei pentru care
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
decidem ce instituții, politici publice, aranjamente sociale etc. trebuie să adoptăm "aici și acum")75. Nu este surprinzător, în aceste condiții, că Newey ajunge foarte rapid să concluzioneze că moralismul confundă normativitatea politică și normativitatea morală, în sensul că susține "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"76 și că toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"77. Însă, dacă ar fi investigat și ar fi
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
a promova dreptatea și binele social"21, reduc politica la "filosofia morală aplicată"22, consideră politica doar un instrument al moralității și o încorsetează în "șabloane", reguli, valori sau idealuri morale inadecvate 23, confundă normativitatea politică și normativitatea morală susținând "dogma" potrivit căreia judecățile morale trebuie să "pună stăpânire" pe "întreg procesul de decizie în chestiunile de interes public"24 și toate deciziile politice trebuie să se conformeze "dictatelor normelor morale"25, reduc la tăcere sau ignoră "forțele non-morale care dau
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în zilele de sărbătoare, profesorii vor face conferințe așazise libere asupra raporturilor oamenilor între ei, asupra legilor de imitație, asupra nenorocirilor cauzate prin concurența nelimitată, în fine asupra filozofiei noilor teorii, necunoscute încă lumii. Vom face din aceste teorii o dogmă și ne vom servi de ea pentru a aduce oamenii la credința noastră. Când voi termina expunerea programului nostru de acțiune pentru prezent și viitor, vă voi arăta bazele acestor teorii. Într-un cuvânt, știind prin experiența mai multor secole
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
esența, prin abordarea analitică a tuturor contradicțiilor. Modalitatea necesară impune învingerea tuturor îndoielilor și atingerea esenței. Avicenna critică nu numai religiile, ci are reflecții critice chiar și asupra aristotelismului. Se consideră un bun islamist, dar teologia sa încearcă să împace dogmele Islamului cu raționalul filosofic. S-a străduit să explice creația prin rațiune, logică și știință, umanizându-i pe profeții islamului, pe care-i consideră filosofi și nu posesori ai unor forțe divine. În timpul cât a fost închis în castelul din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care depășesc necesarul (Entia non sunt multiplicanda sine necessitate). Ideile sale au o valoare importantă în dezvoltarea retoricii și a discursului cercetărilor medicale, valabile până în zilele noastre. Scrierile lui teologice conțin elemente de logică și fizică. El se declară contra dogmelor canonice, fapt pentru care intră în conflict cu Papa Ioan al XII-lea. Este condamnat ca eretic și excomunicat în anul 1326. Trecerea de la Evul Mediu la Renaștere este marcată de două personalități, Johannes Gutenberg și Nicolai Copernic. Johannes Gutenberg
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]