2,821 matches
-
venea dintr-o burghezie „înalt”, cu patină metropolitană, eu, dintr-un lanț încăpățânat de preoți și comercianți de țară, dar mai ales contradicția venea dintr-o flagrantă opoziție a două caractere morale, temperamentale: Matei - un tipic sceptic, eu - un tip dogmatic, în sensul pe care-l dădeau vechii greci acestor două apelative, atribute caracteriale ce defineau la ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
presiunea lui Ivașcu, el însuși presat de „foruri”! Deci, dacă în ce privește calitatea cronicilor nu aveam nimic de zis, sărea în ochi însă „necombativitatea” lor, lipsea combaterea clară nu numai a cărților proaste ce apăreau cu duiumul, dar și a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice „raționalitate”, orice Logică, și ne lasă bântuiți de o absurditate crudă și ale cărei „soluții” nu sunt la îndemâna oricui, decât, poate, prin „diversiune” filozofică sau bisericească, dogmatică. Dacă există cu adevărat „soluții” la această întrebare oedipiană! De oriunde venim, cu toții vom voi, la un moment sau altul al existenței noastre lucide, să intrăm în acea „Tebă a spiritului” și cu necesitate vom fi opriți, întâmpinați de acel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a bazei de creație a națiunii, în folos strict personal, inaugurând, de fapt, cu cinci ani înainte de „Tezele din Iulie” din ’71, „mica revoluție culturală”: ura contra oricărei individualități creatoare, ura contra individualității ca atare și construirea bazei materiale și „dogmatice” pentru cultul personalității și al familiei „domnitorului comunist”. Eu însă, nebănuind, nedecriptând în acele semne, încă ascunse, pofta de tiranie totală a lui Ceaușescu, o tiranie „individuală”, mult deosebită de tiraniile „partinice” ale colegilor lui de la conducerea statelor comuniste vecine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
un misit inteligent, perseverent, un mediator care încearcă să împace tabere ce se află în conflict. Astfel, el a ridicat cea mai mare ambasadă a Chinei în Europa, și în acest fel, cu ajutorul marelui imperiu care se deștepta din amorțeala dogmatică lăsată de Mao, a reușit să se infiltreze și în „cearta Vietnamului”, ceartă și război care a creat celui mai puternic și orgolios stat al lumii, SUA, o rană și tulburări enorme, nestinse definitiv nici până azi. (Bush astăzi își
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din străinătate, care arată că răul, de multe ori, ni-l făceam singuri, a fost când, voind, noi, „aripa pozitivă”, să zdruncinăm Biroul de partid al U. Scriitorilor, unde domnea Lăncrănjan, prieten cu Eugen Barbu și promotor al unei linii dogmatice și contra tinerilor de talent etc., am propus ca la alegerile pentru viitorul Birou de partid să se introducă o listă „cu coadă” la vot, adică o listă ce trebuia să conțină mai multe nume decât cele care intrau în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grupuri sau falange literare, dar și un curent nou, în poezie, proză și chiar în critică, unde au pornit luptele complicate și acerbe - greu de explicat tinerilor de azi sau celor care ne priveau de la o distanță comodă - între critica dogmatică, înfeudată ultimelor comandamente partinice, și „tinerii” critici care, înainte de a fi analiști și cărturari, au devenit „luptători”. Pentru o „altă” literatură, cea adevărată, respectând în primul rând criteriul estetic, dar și pentru readucerea în discuție a marilor nume ale clasicilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
când acesta a făcut eroarea să-i „piște” și pe ei, în revista sa Luceafărul, alianța noastră a devenit indestructibilă. Astfel că, în acei ani, ’66-’68, rezistența sau opoziția noastră, a unor scriitori care „voiam altceva!”, adică atenuarea principiilor dogmatice stalinist-dejiste și reinstaurarea primatului estetic, continua luptă contra diverselor și perfidelor stratageme ale cenzurii etc., se ducea nu atât frontal „contra partidului sau contra activiștilor săi cei mai acerbi”, ci, dedus cumva, contra grupului Barbu, care în ochii noștri reprezenta
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de câteva decenii libera cugetare și s-a amestecat în politică: de aceea masoneria engleză și cea americană o socotesc eretică și trădătoare a principiilor de bază ale ordinului, care sunt credința în Dumnezeu și abținerea de la discuțiile politice și dogmatice. [PAGINI IZOLATE] TEME* Ieși, Teme, Nu te teme. Ieși de unde ești, De unde locuiești. Și te du la Cutare. Pe gura cămășii bagă-i-te La inima lui așază-i-te Cămașa-i pălălăiască Din somn să-l trezească, La mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Arles. împreună cu alți câțiva stă în sala de mese și discută generalități: nume de mâncăruri tipice ale diferitelor popoare europene, ce înseamnă a fi catolic și constat că în mintea laicilor, catolicitatea este mult mai diluată decât cea din tratatele dogmatice sau morale. La mese, alți pelerini mănâncă, glumesc, admiră peisajul care, întradevăr, este foarte frumos. în dormitor, o doamnă îi explică vecinei de pat istoria medaliei miraculoase a Sf. Fecioare Maria. îmi place discursul ei, dar nu pot deveni prea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
poziționam totuși sub Moș Ceau: ouând fragmente fără hram, ori eseuri "explodante", opunându-l pe Kierkegaard lui Hegel sau partea întregului, îmi închipuluiam a contribui cumva la contrarea, hurducarea, cobâlțâirea Sistemului... bolșevicios, socialist, na-ți-o-anal-comunist, amator de totalizări, tratate irefutabile, crestomații dogmatice, manuale și alte volumuri omagioase pentru Spiritul Universal întrupat în Kremlin. Naturilor anarhe, individualizante, rebele, mi se părea că le vine ca o mănușe fragmentul, eseuouant au ba, inclasificabil și inanalizabil, înzestrat, cum sugerează Derrida (pe care îl citeam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Benador este unul dintre evocatorii plini de har ai lumii evreiești din România antebelică, în reprezentări cu amplitudine de frescă. Ghetto veac XX, cu tot prisosul de „pitoresc documentar“ care i s-a reproșat, cu tot ebra ismul său „mesianic, dogmatic și specific orgolios“ (Pompiliu Constantinescu), proiectează pe vaste pânze imaginea unei complexe umanități, tipologie extrem de bogată și de pregnantă. În Gablonz-Magazin Universel, roman de factură balzaciană, sunt explorate mediile burgheziei comerciale și financiare, terenul propriu de acțiune (și ascensiune) al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
zel pentru realismul socialist, ca executant al directivelor ideologice lansate din sfere înalte de partid. I se reproșează apoi versatilitatea, faptul că s-a pliat după vremuri, că a trecut fără dificultăți vizibile de la o extremă la alta, de la închistările dogmatice la cel mai dezinhibat liberalism. Ce îi umple pe unii de mirare este că aceste basculări i se trec de multe ori cu vederea lui Crohmălniceanu, în timp ce altora nu. Confratelui Gheorghe Grigurcu îi apar de neînțeles admirația și iubirea arătate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
interbelice, publica Pâinea noastră cea de toate zilele (1981), Cinci prozatori în cinci feluri de lectură (1984) și Al doilea suflu (1989), cuprinzând eseuri și studii de mare rafinament, cuceritoare. Prea puțin îi interesa pe „desantiști“ că odinioară Crohmălniceanu fusese dogmatic, că utilizase limba de lemn a criticii ideologice, când ei citeau cu mari delectări ce scria el acum. A fost la mijloc, desigur, și recunoștința pe care i-o purtau, un sentiment pe care unii, urmând sugestia lui Ralea, îl
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în spațiul exclusiv cultural, alura unei miniliberalizări. Acest nou curs, impus din exterior, a durat puțin, căci a fost stopat după revoluția din Ungaria (tot un factor extern!), dar atât cât a durat, tot a reușit să disloce câteva blocaje dogmatice, să clintească acea „inerție“ din a cărei combatere N. Labiș își făcuse, în epocă, un crez moral și o artă poetică de răsunet. Preludiul emancipării culturale de mai mare anvergură de mai târziu (anul ’65) este de aflat în această
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
frecvență“. Aceste avataruri formează însă alt capitol al vieții lui Sorin Titel și al vieții noastre, de care va fi, poate, vorba altă dată. Orgoliul creator Prin anii 1958-1959, Paul Georgescu, în a cărui perso nalitate coabitau ciudat o componentă dogmatică și o alta liberală, încuraja, dând curs celei de-a doua, strângerea tinerilor în jurul Gazetei literare, revista condusă de el. De fapt, el însuși era, atunci, un om tânăr, căci nu împlinise patruzeci de ani, dar eu mă refer la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
era bine să primească sprijinul intelectualilor, al scriitorilor, în interesul cauzei culturii. Este o explicație a pasului politic făcut de Nicolae Breban, și nu numai de el, alta fiind aceea că încă de pe-atunci se contura reactivarea forțelor conservatoare, dogmatice, descumpănite oarecum în cei câțiva ani de relativă liberalizare. Aceste forțe se regrupau, se reciclau rapid, adjudecându-și din mers și ideea națională, nelăsată nici azi din brațe, acționând din ce în ce mai decis pentru recucerirea porțiunii de teren cedată reformatorilor în anii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
toate fețele, ne contraziceam, duelam dezordonat cu idei, în spiritul unei libertăți de atitudine care încă nu-și avea corespondentul în ceea ce ajungeam să publicăm, din când în când, în Gazetă sau prin alte părți. Gerul de afară al iernii dogmatice încă nu se domolise, dar mica noastră agitație de interior spunea ceva despre faptul că avea să vină o schimbare. Dezghețul literar din anii care au urmat nu a fost inițiat de acei tineri, dar i-a găsit pregătiți moral
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Velea era un nume literar deja impus. În parte, fenomenul se explică prin starea generală de atunci a literaturii noastre, aflată în faza unui nou început, a unei întrezărite și mult râvnite deschideri de orizont, după lunga trecere prin tunelul dogmatic, din care nu se smulsese cu totul, dar se explică și prin elementele reale de înnoire estetică aduse de proza lui N. Velea, lesne de remarcat pe fondul cenușiu de contrast. Preocupate să redescopere omul interior, individualizat în reacții, narațiunile
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
chipul, doamna surâsului final. Închipuiască-și cititorul român de azi, dacă poate cumva, ce ecouri au stârnit aceste incantații lirice în sufletele cititorilor de acum treizeci de ani, când poezia noastră reînvăța să respire, abia desfăcută, cu greu, din strânsoarea chingilor dogmatice. Laolaltă, desigur, cu Nichita Stănescu și cu alți poeți ai generației lui, Cezar Baltag a contribuit esențial, în plină epocă totalitară, la reînvierea poeziei românești și mai apoi la reafirmarea ei prodigioasă. În luna februarie a acestui an*, Cezar Baltag
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el memorabil în mintea și sufletul celui care îl citește: Pentru Cuvântul poeziei Vasile Voiculescu a răspuns fără nici o vinovăție dovedită în legile timpului, interpretate și aplicate de oameni nu numai fără de școală, dar și fără de inimă și Țară. Oul dogmatic, simbolistica lui, a rămas pista de zbor a poetului către Măririle Cerului... aripi către Păcatul original ! Cuvântul folosit s-a dovedit a-i fi poetului, dar și nouă, adevăratul “sol al dezrobirii” ființei umane... În ce privește volumul Poeme cu îngeri, comparat
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
așișderea, tot ce înseamnă Eminescu ne aparține nouă tuturor". Și, în altă parte: În ceea ce privește procesul recuperării valorilor trecutului, trebuie să remarc (sunt cuvintele unui înalt executant al organului securității statului socialist) și aici, o oarecare neglijență și lipsă de vigilență dogmatică. Procesul de recuperare și de integrare în patrimoniul cultural al operei lui Mihai Eminescu, de pildă, a scăpat complet de sub controlul ideologic, existând pericolul mitizării". Or, el trebuie ținut sub control:" Acest proces de mitizare, dacă nu e oprit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
depășește, sub o serie de aspecte, modelul canonic romantic. Astfel încât simpla acreditare a textului eminescian ca simptomatic pentru romantismul românesc se dovedește insuficientă pentru a-l descrie în toate articu lațiile sale intime. Istoric vorbind, Eminescu corespunde modelului estetic romantic, dogmatic în esență (sub masca abilă a unei explozii imagistice insolite). Față de această estetică a romantismului, comportamentul textului eminescian se dovedește a avea, în unele dintre segmentele sale constitutive, o natură insurgentă. Uzând, adesea in extremis, de categoriile verificate ale modelului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
introdus un sistem uniform al concedierii după vârstă, funcțiile nu mai puteau fi cumpărate și vândute, iar Trezoreria începuse să își exercite controlul asupra probității administrative (Doig 1984: 49). Acest proces nu s-a dovedit totuși hotărâtor (ci mai degrabă dogmatic și nedrept) până la inovatorul Raport Northcote-Trevelyan (Northcote și Trevelyan 1854) și până la instituirea, în 1855, a Comisiei Administrației publice și rezultatul politic al scandalurilor ce au urmat eșecurilor administrative și logistice din timpul Războiului din Crimeea (1853-1856). Northcote-Trevelyan a pledat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ale sale mult discutate de noi Degenerescența și Minciunile convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și Rémy de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]