4,224 matches
-
care se apuca s-o lege pe Zizi la ochi sau să-i înnoade mâinile de cârpă la spate. Se ferea râzând de palmele mele și, când nu mă așteptam, mă apuca de codițe. Era un mucos sâcâitor, dar foarte drăguț, dolofan, cu ochi cafenii. Uneori, când îl apuca dragostea pentru mine, fugea repede în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam zăbovi așa, jucîndu-ne în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ating pe umăr. Atunci el s-a oprit, a întors fața spre mine (fețele noastre, cum era așezat pe scaun, se aflau la același nivel) și mi-a zâmbit, ca și cum m-ar fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
venea și drăguțu ei, toate i le-a cam spus madam Cristide. Da ș-asta, ce, poți să pui bază pe ce zice una ca ea, n-o vezi cum umblă împopoțonată ca o brezaie ? O fi avut madam Ioaniu drăguț înainte să se mărite, o fi avut, da p-ormă s-a măritat și s-a lăsat. S-a dat ea pe brazdă ! Nu era ea, madam Ioaniu, de neam așa, nu era ea dintr-alea ! Era femeie cu cap
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privit pe vremuri un servitor ! Chiar și copiii tăi te iau de sus, se jenează dacă stai prea mult printre prietenii lor, sunt atenți ce spui când deschizi gura, să nu-i faci de rușine... N-a existat copil mai drăguț cu Tudor, și totuși ! La policlinică aștepți ore întregi și, când intri, te expediază, deși abia la vârsta asta se ivesc bolile care trebuiesc tratate... în spital nici nu se mai uită la tine, pentru că așa au indicații, cunoștințele care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplă să călătoresc uneori cu tramvaiul, cu care merge lumea mai proastă, și, fiind mai cochetă, așa cum mă știți, sunt momente când mă simt cu adevărat în pericol... Ei bine, insultele lor, parcă nici nu le aud ! Sunt în continuare drăguță, sunt populară cu ei, și asta îi dezarmează ! Dar m-ai înțeles greșit ! Ce să dezarmez ? Nici vorbă ! — Știu, draga mea, știu ! Am făcut doar o comparație, tu, care ești fată cultă, înțelegi ! De aceea insist : treci tu peste insinuările
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stau puțin, și dacă Niki nu vine în cinci minute... Nu ! N-ai să reușești decât să te enervezi ! Și nu ai plecat ca să-ți strici dispoziția... Nu mă enervez eu, Ivona dragă, dacă stau și aștept degeaba... Dacă sunt drăguță cu cineva care nu-mi plătește cu aceeași monedă ! Nici măcar dacă nu sunt înțeleasă bine în ce vreau să spun... Am devenit înțeleaptă cu vârsta, știu că nu trebuie să iau așa ceva în seamă ! Din hall se aude pendula. Ortansa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a rămâne motivați. 3. Managerii care utilizează factorii igienici pentru a-și motiva subordonații pot eventual descoperi că subordonaților le pasă doar de factorii igienici. Angajații vor ajunge să creadă că pot obține fericirea pe termen lung din bonusuri, birouri drăguțe, mașina companiei și denumiri atractive ale postului. 4. Trainingul șefilor pentru îmbunătățirea relațiilor interpersonale cu subordonații este esențial pentru menținerea unei bune "igiene" a muncii, dar "un om care își consideră munca provocatoare, interesantă și satisfăcătoare, probabil va tolera un
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
se asigure că sînt bine. Tot ea mi-a trimis și pachetul. Mă simt deodată foarte prost, cu toate prejudecățile mele care ies la iveală mult prea ușor. În fond, acești oameni pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
plate, făcîndu-și fără chemare meseria, se uită lung cum ieșiți supărați (nu vrei să știi ce le trece prin minte). I se pare foarte nepoliticos ce ai făcut, ar fi bine să te abții, mai ales că doamna a fost drăguță și a fost de acord să... Să sperăm că nu s-a supărat..., zice ea. Ei, o să-i treacă. Dacă se supără din atîta lucru, ce-o să zică atunci cînd o să mă audă sforăind de undeva de sub patul ei, la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
apare și fratele Rodicăi. E un tip tînăr, are spre treizeci de ani, dar arată mult mai În vîrstă - e grizonant, poartă părul lung, căzut peste urechi, și ochelari cu lentile fumurii, e Îmbrăcat elegant, dar neglijent. Încearcă să fie drăguț, spune tot felul de lucruri, apoi adaugă că circumstanțele sînt foarte „bizare“ (graseiază și cuvîntul sună comic În gura lui), Îmi zice să vin la el În cabinet după prînz, să mai stăm de vorbă. Uite, măcar ai ce să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mai stăm de vorbă. Uite, măcar ai ce să citești, zice el, Încearcă neinspirat să facă conversație. Măcar mai am un ochi, da, cu care pot să o fac. Își dă seama că ar trebui să fie ceva mai drăguț, Îmi cercetează arcada cusută și ochiul. — Echimozele se vindecă Într-o săptămînă. Poți să spui un „Doamne ajută“ că ai scăpat așa ușor. O să-ți rămînă o cicatrice șmecheră... atrage gagici, zice și- mi dă un ghiont În umăr. Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ți se vede ciorapul În partea cealaltă, a zis Moise și ne-am căcat pe noi de rîs, tot holul s-a Întors să vadă ce dracu’ ne-a apucat și mai tîrziu una din asistente, tipa aia tînără și drăguță, a trecut pe lîngă mine exact cînd intram În salon, m-a prins de braț și mi-a zis: Am o surpriză pentru tine, o să vezi, eu sînt Delia, așa a zis, un pic stîngace, și mi-a Întins mîna
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe la ea prin cămară, dacă vrei să vii cu mine deseară, nu cred că o să observe nimeni dacă lipsești cîteva ore, oricum locuiește pe strada din spate, la trei minute de spital, m-am uitat la ea, o tipă foarte drăguță, zîmbind foarte drăguț de sub boneta ei albă, dar vorbind foarte ciudat, părînd că nu Înțelege cu cine stă de vorbă, un adevărat om de lume și un erou cu pieptul de oțel, adică se face apel către forțele civile feminine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cămară, dacă vrei să vii cu mine deseară, nu cred că o să observe nimeni dacă lipsești cîteva ore, oricum locuiește pe strada din spate, la trei minute de spital, m-am uitat la ea, o tipă foarte drăguță, zîmbind foarte drăguț de sub boneta ei albă, dar vorbind foarte ciudat, părînd că nu Înțelege cu cine stă de vorbă, un adevărat om de lume și un erou cu pieptul de oțel, adică se face apel către forțele civile feminine să se bage
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
știi că Deliei nu Îi mai place de tine. Mi se pare foarte ciudat că vorbim despre asta, așa că, după un moment de tăcere, grăiesc: — Nu cunosc subiectul, lasă o informare la secretara mea... — Băi... Mă rog, da, tipa e drăguță, dar e cam mireasă... MÎine s-ar mărita... E genul vampir casnic... După alt moment de tăcere, În care eu reflectez la acest concept nou: — Și atunci despre ce vorbim? Și, după un alt moment de tăcere, continui: — Dacă dorești
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de copii și, mai târziu, aceleași serate dansante. Brian, pe măsură ce crescuse, devenise un bărbat frumos, un tânăr viking. Gabriel se îndrăgostise de el. După aceea, se îndrăgostise și el de Gabriel. Nu-i plăceau fetele ostentativ provocatoare. Și Gabriel era drăguță, liniștită, sfielnică, ascunsă pe sub părul care-i cădea peste față. Se uita întotdeauna cu admirație la Brian, care era un tânăr sobru și serios. Își dorise o soție sinceră, credincioasă, și un mod de viață simplu, deschis, pașnic. Timpul dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
desigur bine îngrijită. Ea era în siguranță. Coborâse scările și își îmbrăcase pardesiul. Era o zi rece, posomorită, cu vânt. Bineînțeles, nu-și luase micul dejun; nici nu se punea asemenea problemă. George și Stella locuiau într-o casă modestă, drăguță, o veche vilișoară modernizată și vopsită în albastru, al cărei spate dădea spre islazul comunal. De la ferestrele de sus se puteau vedea monoliții, „Inelul din Ennistone“. Zona se numea Druidsdale, ca un omagiu adus legendarilor creatori ai Inelului. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mai găsesc pe aici. Nu, mulțumesc. Îmi pare rău, eu nu sunt băutor, n-am nimic altceva în casă. Ia loc, te rog. Alex se așeză pe brațul unuia dintre fotolii, stârnind un mic nor de praf. — Ce grădină drăguță ai aici, atât de mică și... atât de ușor de întreținut! Cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Sunt sigură că George a fost încântat să te vadă. Menționase numele lui George din pură nervozitate, nu voia să discute despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca o felie de brânză, pe cerul albastru, strălucitor. — De ce nu strălucește? — N-o lasă soarele. — Dumneavoastră aveți un câine? — Nu, răspunse Emma. Apoi simți un nod în gât. Avusese un câine, când fusese de vârsta lui Adam, un prepelicar drăguț, cu botul pătat. Fusese călcat de o mașină și omorât chiar sub ochii lui. Îi spuse lui Adam: — Am avut odată unul... Adam înțelese și își feri privirea în lături. — Fă-te că nu vezi, îl avertiză Tom pe Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunse că e un loc interesant. — Sunteți irlandez, domnule Taylor? — Da. — Ah, știu. Suferințele Irlandei! Probabil că ne urâți pentru că vă ocupăm țara! Emma îi zâmbi suav. — Ăsta-i Tom McCaffrey? întrebă Pearl. — Da. — Ce mult a crescut! — Era mai drăguț înainte, spuse Diane, care nutrea sentimente ciudate față de Tom. — Cum merg lucrurile la Belmont? o întrebă Pearl pe Ruby. — Prost. — De ce? — Din cauza vulpii. Vulpea poartă vina. Asta era o superstiție veche, țigănească. Nu fi proastă, spuse Diane. — E de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoaștem noi, apare vreodată altfel decât o mască a propriului eu? Întreabă-ți sufletul. Cine-i ăsta? Trecuseră pe lângă tatăl Nestei Wiggins, care-și înălțase respectuos pălăria în fața filozofului. — Dominic Wiggins, un croitor care locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Adam de a personifica tot ce-l înconjura o indispunea pe Gabriel până la limita enervării. Și Adam părea să apese deliberat pe coardele sensibilității ei torturate: „Urciorul ăsta se întreabă în sinea lui: «Oare o să mă cumpere doamna asta drăguță?»“. „Nu fi prost, nu vezi că-i plesnit tot, nu folosește la nimic“, răspunsese Gabriel, grăbindu-l pe Adam să meargă mai departe. Acum, însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o văgăună, o să mă afund în ea și o să dorm acolo pe vecie. — Hattie, încetează, nu mai fi atât de slabă, gândește-te ce noroc ai, vei merge la universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia pe care i-am cunoscut eu. — Gentlemeni! Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se așeză. Ce mai faci? Foarte bine, vă mulțumesc. Niciodată, când se adresau unul celuilalt, nu foloseau vreun nume. — Îți place casa? O, e încântătoare, încântătoare! răspunse Hattie cu o fervoare care mai însufleți puțin conversația. E cea mai drăguță, cea mai dulce casă pe care am văzut-o vreodată. Mi-ar fi plăcut să ți-o cumpăr, vreau să spun că aș fi vrut să pot cumpăra casa asta, numai că doamna McCaffrey n-ar vinde-o niciodată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jos, pe un bolovan sau pe un colț de pătură, ocupase locul vacant de lângă ea. Alex, arătând zveltă și tânără în pantaloni și o frumoasă bluză de plajă, albastră, cu părul ei des, sare-și-piper, lucind în soare, se purta foarte drăguț cu fetele, în timp ce era acut conștientă de atitudinea lui George. Gabriel, la rândul ei conștientă de prezența lui George, nu se putea împiedica să nu-l privească cu un zâmbet care părea să spună: „Vedeți ce cuminte a fost?“. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]