37,362 matches
-
nici prea Închisă, nici prea deschisă, chipul aspru, cu buze groase și sprâncene bine conturate. Privirea alertă, dar indiferentă, nasul proeminent, prefera să-și aranjeze cărarea Într-un stil sobru, ca bărbații. Dar cea mai impresionantă era cicatricea: pe partea dreaptă a feței, o linie aproape verticală se Întindea de la vârful nasului până la panta bărbiei. — Doriți să dați o declarație? Manetti părea mulțumită de superioritatea sa afișată ostentativ. Acum era rândul meu să demonstrez că am situația sub control. Ciupind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft, extrase o carte de referință, coborî și șchiopătă Într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mai știam că s-a săturat repede de munca de birou - „dactilografiat și dureri de cap, atâta a fost tot, să știi, dactilografiat și dureri de cap“ - și a hotărât să facă bani mai „rapizi“. Știam că avea umeri perfect drepți și poate singurele mâini din lume care reușeau să-mi răscolească spiritul. Știam că, În ciuda degetelor sale subțiri și periculoase, avea o deprindere pentru gesturi simple și rezonabile. Știam că niciodată nu spunea „da“ fără s-o simtă. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ceea ce vedem. Și fiindcă asta suna ca o propoziție promițătoare, am așteptat-o să continue. Dar Dora Îmi ceruse În schimb să verific poza mai de aproape. — Vezi degetele astea? Și mi le arătă. Par să-i aparțină unei mâini drepte, nu-i așa? Dacă da, atunci Înseamnă că nu poate fi Gielke cel care și-a pus mâna pe umărul băiatului. Poate fi doar persoana de aici, din dreapta - oricine ar fi el. M-am Întrebat dacă conta cine era domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am meditat. Sau poate chiar Anton. Poate c-a tras concluzia până la urmă, că filmul e la mine și că l-am ascuns pe undeva În apartament? Așa s-ar fi putut explica de ce prietenul meu Îmi oferise locuința lui drept adăpost. În timp ce dormeam În patul lui, a putut să-mi scotocească locuința fără să fie deranjat. Asta ar fi explicat și motivul pentru care haina sa era Întreagă. N-ar fi putut să o ia cu el pentru că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de literatură cenzurată, pentru scopuri „educative“. Acum vedeam Încotro se Îndreptau astea, nu-i așa? Wickert Își umezi dantura din nou. — Frăția, am oftat. Poșeta voluminoasă era destul de incomodă. Dar În loc să mă ajute, inspectorul declară că Felix Karp fusese mâna dreaptă a lui Froehlich. — Sunt prieteni vechi, domnule Knisch. Am descoperit că ambii au crescut la Kolberg. În primii ani de la Începutul noului secol, la puțin timp după ce Cancelarul Sănătății a fondat clinica În partea de vest al orașului, prietenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de mizerabil, bașca în numele lui Heshie! Să fi fost oare lașitate? Teamă? - sau, nu cumva, înțelepciunea lui Heshie? Ori de câte ori aud povestea despre ce-a fost nevoit unchiu-meu să facă pentru a-l aduce pe răposatul meu văr pe calea cea dreaptă sau ori de câte ori am prilejul să reflectez de unul singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum apăreau ele la Margaret O’Brien - agerimea și gingășia ochilor ei strălucitori, a năsucului pistruiat - și cu simplitatea, naturalețea și accesibilitatea clasei de jos, precum și cu părul blond, moale și drept al lui Peggy Ann Garner. Vezi tu, cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște tipuri distincte de șikses. Adesea, când ieșeam de la film, încercam să-mi imaginez la ce liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atinge marginea lacului un pic mai devreme decât îmi planificasem și mă trezesc bușindu-mă ca un bolovan de pământul înghețat bocnă, îmi știrbesc un dinte din față și îmi trosnesc protuberanța tibiei. Timp de șase săptămâni stau cu piciorul drept vârât în ghips de la gleznă până-n șold. Sufăr de-o treabă pe care doctorul a numit-o Maladia lui Osgood Shlatterer. După scoaterea ghipsului, îmi trag piciorul după mine ca un invalid de război - iar taică-meu strigă între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-se pe bărbie, cu ochii cât cepele, trăgând salvă după salvă din făcăleț, în direcția becului din tavan! A ajuns, în sfârșit, de râsul lumii! O canalie! O șande pe capul familiei lui pentru tot restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o toaletă din iad, laolaltă cu toți codoșii din lume. — Ștarkes, o să zică diavolul când or să ni se împartă cămășile de un alb imaculat, cravatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui Washington, înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul nostru de educație plastică ne spune că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aici? De ce să nu urc în munții ăia și să-ncep o viață nouă?“ Imediat ne-am și lansat într-o discuție gravă despre omenire. Conversația ei abunda în lozinci pasionate, deloc diferite de cele din adolescența mea. O lume dreaptă. Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
da, pricep! Ciudat, nu zic, dar întâmplarea face ca engleza să fie limba mea maternă! - în mod inerent, sistemul în care m-am implicat (și de bună voie, e și ăsta un aspect crucial - de bună voie!), e umanitar și drept. Atâta timp cât comunitatea este proprietară a mijloacelor de producție, cât timp toate nevoile sunt satisfăcute de comunitate, cât timp nimeni nu are cum să acumuleze bogății sau să trăiască de pe urma plusvalorii generate de munca altui om, caracterul esențial al kibuțului rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
familie exact ca și până atunci. Dragă Zuckerman, După cum știi, în trecut, faptele au fost întotdeauna însemnări de bloc-notes, felul meu de a da naștere ficțiunii. — O să le notez. Tu începi. Taică-meu își pierduse aproape complet vederea la ochiul drept până la vârsta de optzeci și șase de ani, dar, altminteri, părea să se bucure de o sănătate extraordinară pentru un om de etatea lui, când a avut căderea aceea incorect diagnosticată de medicul din Florida drept paralizia lui Bell, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liniște. Între Herbesthal și Köln erau multe tunele și În fiecare huruitul expresului se amplifica. Myatt dormi agitat, iar pufăitul aburului slobozit În jeturi și curentul ce-i bătea obrazul Își aduseră contribuția la ceea ce visă. Culoarul deveni lunga și dreapta Spaniards Road, deschisă la fiecare capăt. Era În Bentley-ul lui Isaacs, care conducea Încet, și se uitau amândoi la fețele fetelor care se plimba câte două de-a lungul trotuarului estic, luminat de felinare, vânzătoare ce se ofereau riscant pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
geam, dar satul nu mai era, și nici acele coline verzi pe care le văzuse. Doar râul era același. Adormi. Domnișoara Warren se bălăngănea pe culoar, străbătând trenul În lungul lui. Nu putea să se țină de balustradă cu mâna dreaptă, pentru că Încă o mai durea umărul, deși stătuse aproape două ore pe culoarul de la clasa a treia. Se simțea ca bătută, slăbită și beată, și Își ordonă gândurile cu multă greutate, dar nasul Încă mai simțea mirosul veritabil al vânatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
discursuri. Se sprijini iarăși de fereastră și-i zâmbi: — Ai fost mai bună. Le-ai răspuns foarte bine. De ce sunt așa niște fiare? — Totdeauna sunt la fel. Burghezi, spuse el. Proletariatul are virtuțile lui, iar un gentleman e adesea bun, drept și brav. E plătit să facă ceva folositor - să guverneze, să predea la școală sau să vindece bolnavii -, sau are banii de la tatăl său. Probabil că nu-i merită, dar nu i-a făcut nimănui rău pentru a-i obține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar, cu brazi zbârliți pe ea. Un drum făcea o cotitură largă, ocolind-o, și apoi o lua În linie dreaptă, spre oraș. Drumul și colina erau acum albe, acoperite cu zăpadă, care atârna În copaci În grămezi mari, asemenea cuiburilor de corbi. Își amintea drumul, colina și pădurea, pentru că fuseseră primele lucruri pe care le văzuse cu un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
drumului și omul Îi răspunse, tot strigând, că nu existau motive de teamă, nu vor Întâlni nimic În cale. Nu-i spuse că putea să vadă ceva. Brusc, vântul se opri. Drumul, care Înainte le fusese ascuns de un zid drept de zăpadă, se ridică acum și veni spre ei ca un val căruia zăpada Îi fusese spuma albă și Înțepătoare. Myatt Îi strigă șoferului să conducă mai Încet. Dacă explodează acum un cauciuc, se gândi el, suntem morți. Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
extraordinari, Încât era greu să nu rămâi cu ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am văzut-o pe Sophia uitându-se la Hunter cu o privire pofticioasă, care zăbovi asupra lui. Tipa arăta de parcă nu mâncase nimic de o săptămână. 14tc "14" Domnul Moscovatc "Domnul Moscova" Tipele din Moscova, cu părul lor blond și drept, cu oase nițel curbate, cu trupuri perfecte și ochi lipsiți de viață, se comportă exact În felul În care bărbații americani consideră că ar trebui să o facă toate femeile. Stau la masă, sunt decorative, zâmbesc și nu vorbesc niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rochie neagră din satin, cu o croială Îndrăzneață, iar În urechi purta două diamante rotunde, tăiate În formă de briliant. Arăta de parcă urma să pozeze la o ședință foto pentru Helmut Newton 1. Mâna ei stângă rămase nemișcată pe brațul drept al lui Gerski pe toată durata cinei, chiar și atunci când amândoi mâncau. —Aoleuuu! se plânse Lauren, În timp ce studia cu atenție meniul. Gerski, Încerci să ne otrăvești? Meniul era mortal. Oferta includea și un meriton din creastă de cocoș, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]