14,427 matches
-
de aici... niciodată! — Nici domnia ta nu vei ieși din Florența! șuieră Dante, Încercând să Îi muște o ureche. Dar Între timp cântărea, grabnic, debitul și creditul pe balanța pe care destinul i-o oferea. Viața sa pentru eliminarea unuia dintre dușmanii cei mai acerbi ai libertății Florenței. Îl putea, În sfârșit, da la o parte pe omul acela veninos, putea strivi capul șarpelui care Își depusese ouăle În orașul său. Lipsit de această longa manus de care dispunea În Toscana, Bonifaciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării. Bonifaciu poate fi darnic, chiar și cu dușmanii. Noi știm de dificultățile dumitale domestice. Adăpostește-te sub marile noastre aripi și vei regăsi nu doar credința părinților dumitale, ci și ajutorul de care ai nevoie. Nici un cămătar din Florența nu poate fi atât de generos ca noi. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să am mai mult noroc! — Așa e. Și grecii credeau că un sacrificiu omenesc ar fi prielnic navigației. Dar ce căuta omul pe care Îl transportai? — Era un om se știință. Cunoști secretul polului magnetic? — Te referi la tija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un sunet dintr-o limbă necunoscută. Începu să plângă În tăcere. Dar rămăsese nemișcată, În picioare, În mijlocul Încăperii. — Răsplata. Capul Îl durea din nou. Niște Înțepături ușoare, nu mâna de fier din anumite nopți, ci atingerea ușoară a unui vechi dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o grimasă. Simțea cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care Îl purta pe piele. Flacăra opaițului părea să Îi brodeze În jur o luminiscență putredă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În continuare. Dar nici dumneavoastră, mister Adam, nu sunteți, orice s-ar zice, istoric În sensul tradițional al cuvântului. Vreau să spun că mulți văd În dumneavoastră mai mult decât un istoric, fie el și unul remarcabil. - Mai binele e dușmanul binelui, am mormăit pe jumătate nemulțumit, pe jumătate măgulit de apreciere. Instantaneu, gîndul mi s-a Întors la Amsterdam când, Într-o pauză a lucrărilor reuniunii, celebrul specialist englez În istoria antichității, Robert Blacke - o cunoștință mai veche și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
istorie, Înfruntând cu brațul Înarmat... Pe cine se pregătește el să Înfrunte cu brațul Înarmat? Nu se știe, dar, pentru orice eventualitate, a primit În dotare un pistol militar și o dischetă civilă cu care să-i Învețe minte pe dușmani, oricine ar fi ei și oriunde s-ar afla. Mai e cazul să precizez că șarjam și Încercam să fiu ironic ca să nu mă las cuprins de starea de nesiguranță care Îmi dădea iarăși târcoale? Unde o fi plecat Eveline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Începutul veacului al XIV-lea În Franța, În epocă subzistă și o altă nemulțumire pe care templierii o provoacă În rândul contemporanilor: li se reproșează alianțele și mezalianțele atât militare, cât și politice și filozofice cu vecinii și - teoretic - dușmanii lor, musulmanii. Marii Maeștri ai Ordinului au practicat adeseori o diplomație ingenioasă și flexibilă, Înmulțind dovezile de afinitate și negociind consecvent cu sultanii, unii dintre aceștia fiind invitați chiar la masa lor, unde conversează Îndelung și cu deplină libertate despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Francis Fukuyama - În descendența lui Hegel, care afirmase că, odată cu Napoleon, procesul de impunere În Europa a ideilor revoluției de la 1789 se Încheiase definitiv și iremediabil - postula, la rândul său că, odată cu prăbușirea zidului Berlinului și cu Înfrângerea celor doi dușmani de moarte, nazismul și comunismul, democrația de tip liberal rămâne unica opțiune a lumii contemporane, ea urmând ca, În scurt timp, să se generalizeze pe Întreg mapamondul ca formulă ideală de organizare socială. Capabile să asigure oamenilor satisfacerea nevoilor fundamentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
frate În străinătate, mai ales că beneficia de circumstanțe atenuante: intrusul, adică Noel Corbu, nu fugise după 23 august ’44 și nici nu desfășurase În Franța activități ostile regimului democratpopular, nu vorbise la Europa Liberă, deci nu intra În categoria „dușmanilor poporului”. Sebastian avea un băiat care se Însurase, ca și el, târziu, după 30 de ani, și care, de curând, Îl făcuse bunic de fată. I-a arătat-o, plin de mândrie și dragoste, Într-un teanc de fotografii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să-mi folosească. Derutat și neputincios, cu o brichetă neaprinsă În mână, singur În fața ușii care refuza să se deschidă, care voiam și nu voiam să se deschidă, pentru că dincolo de ea se Întindea necunoscutul, un alt Întuneric În care pândea dușmanul - Zoran sau altcineva, poate mai crud decât el și mai lipsit de scrupule, poate un trimis al Celorlalți, Îngerul pedepsitor Înarmat cu biciul de foc... o femeie, dacă te uitai mai bine, frumoasă și Înspăimântătoare, totodată, cu pielea de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
X A cruce cu numeroase variante posibile, C În funcție de modul cum plasezi brațul N R D U X orizontal, de pildă. L M E De 7, 8, 9, 10 și următoarele te iert: nu-mi ești, totuși, cel mai mare dușman... Pe măsură ce vorbea, iritarea din glasul Evelinei se estompase, lăsând loc unei deprimări calme și resemnate. Nu-mi mai arunca nervoasă, dinainte, foile mâzgălite În fel și chip; le așeza rar, metodic, una câte una, cu mișcări liniștite, melancolice aproape, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
De data asta, treacă de la mine, totuși... Îți dau, dar am și eu o condiție: să mi-l dai Înapoi. Azi e ziua ta norocoasă: nu pretind dobândă... - Daaa? Așa, deci... Gata, te-ai lins pe bot: mai binele e dușmanul binelui, tu ai spus-o. Hai, ține lista și uită-te la litera finală a ultimului număr de cont. Care este? - A... - Remarcabil! Și acum, penultima de la contul anterior, dacă ești drăguț... - Este: L... - Și antepenultima? - E... Pe urmă X
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
luminăția-ta, se corectă repede Barzovie-Vodă. Numai la nord, până la Suceava. La Pașcani, de pildă, nu găsești picior de șnițel. — Și pe unde dracu’-a intrat? - se enervează viziriul. — Prin trecători, din Transilvania - răspunse temător Barzovie-Vodă. — Uite-așa se infiltrează dușmanul! - medita viziriul. Azi un șnițel, mâine-un vals, poimâine-o divizie întreagă. Te pomenești că-ți plac și hamburgării? Jur că n-am mâncat în viața mea! - grăi cu spaimă Barzovie-Vodă. — Bine, să zicem că te cred. Kir Haciaturian! Armeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
văicărit. — Ați văzut? - strigă el printre lacrimi - ați văzut? Nu numai că mi-au furat fata, dar îmi cer și despăgubiri! O, Doamne, Doamne, de ce m-ai părăsit? Unde ești, Stăpâne? Ce faci? Dormi, Doamne? Scoală-te, Tată ceresc, că dușmanul nu doarme! — Eu zic, venerabile cetățean - glăsui Metodiu, după ce hangiul își termină suspinele - că deși multe din cele ce trăim par a se alcătui la voia întâmplării, nu există totuși lucruleț oricât de mic sau pățanie oricât de neînsemnată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreme pe urma unui cal în galop, păduchi turcești viețuind mofluzi prin haremuri și murind imediat ce-i scoți la nord de Stambul, țânțari roșii de Arabia ce provoacă prin înțepătură boala zisă „mirajul puterii”, căpușe de Anatolia care sug sângele dușmanilor, gândaci de alcov pe care nu-i poți stârpi decât prefăcându-te mort, furnici de Eritreea, molii de Lipsca, bărzăuni de Kiev... Da’ ăștia ce ne mănâncă pe noi, ce sunt? - oftă Barzovie-Vodă. — Nu-mi dau seama - răspunse Cosette - pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai pui că de citit nu știam citi, de scris nu știam scrie, iar greaca, latina și germana erau două limbi moarte și una foarte guturală - completă Amada. — Am avut - spuse Fibbia înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva de mine, nevrednicul spătar Vulture. — Cum să n-aud? - se miră Radu Stoenescu-Balcâzu. De numele acesta a auzit toată Moldova, ba încă și dușmanii dimprejur! Nu domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn, ele căzând în cele din urmă, al dumitale rămânând, precum văz, pe umeri? — Numai eu știu cum se mai ține - oftă spătarul. Dânsul a fost Barzovie-Vodă. — Plecăciune, Măria-Ta! - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pe ulițele Ieșilor am fost ajuns din urmă de Broanteș, lăcrimând de durere, căci păgânii, prinzându-l în bibliotecă, îi crestaseră limba. Am ținut-o tot o fugă, ca telegarii, până la casele spătarului Vulture, pe care Sima-Vodă îl avea ca dușman. Pe dimineață era deja pe drumul spre Cetatea Albă, unde spătarul și-a adus aminte că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umblați neîncărcați? — Păi noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi am fost încărcați, cum arată și actele, dar marfa ni s-a luat în amonte, spuse Georgios. — înseamnă că nu erau turci, spuse vameșul. Noi lăsăm totdeauna o dovadă. — Dar ce erau? zise disperat grecul. — Erau dușmani, spuse vameșul. Dușmanul nu lasă nimic. — Erau îmbrăcați ca dumneavoastră, cu fes, cu șalvari... — Eee, câți nu fac la fel ca după aceea să spună că erau turci! surâse vameșul. N-am ce vă face. Plătiți zece galbeni pentru lipsă de încărcătură. — Luminăția-voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fost un popor nomad prin excelență, dar, în cazul familiei lui Gacel Sayah, îndrăgita viață nomadă se transformase într-un blestem, fiindcă era cu neputință să rămână mai mult de trei luni într-un loc, fără ca vreunul din nenumărații ei dușmani să nu afle că sunt acolo. Reușiră să trăiască în pace timp de aproape doi ani; renunțând la mediul lor natural, se stabiliră la periferia unui oraș populat, unde aglomerația le permitea să treacă neobservați, dar după un timp își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să fi uitat de noi până acum. — De ani de zile norocul nu binevoiește să treacă pragul jaimei noastre - îi răspunse Suleiman. Din ziua blestemată când Abdul-el-Kebir ne-a cerut găzduire, se pare că norocul a devenit cel mai mare dușman al nostru. Este știut că cei cinstiți și drepți n-au parte de noroc, îi răspunse fratele său. Dar este știut și că până la urmă Cel de Sus se află de partea celor cinstiți și drepți. Și un adevărat credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fie în stare să facă rău nimănui, îi spuse mama sa. — Se poate, încuviință Gacel. Dar când ne-am înfruntat cu alte triburi, niciodată n-am stat să ne gândim că între ei puteau să fie și oameni buni. Erau dușmani și, prin urmare, trebuia să luptăm cu ei. — Asta-i foarte adevărat, spuse fratele său. Conform vechilor obiceiuri, dacă un războinic al Poporului Lăncii ne-ar fi jignit și umilit în felul în care-a făcut-o acest om, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
stânci, nici măcar instrumentele sofisticate pe care le inventaseră europenii n-ar fi reușit să-i găsească intrarea, și de aceea Gacel Sayah nutrea vaga speranță că ar fi avut o șansă de a învinge în acel război inegal declarat unor dușmani pe care-i știa net superiori. Își aminti vorbele pe care tatăl său le spusese în două împrejurări diferite: „Un tuareg nu trebuie să lupte niciodată împotriva unui dușman mai slab decât el, pentru că asta este în mod evident nedemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o șansă de a învinge în acel război inegal declarat unor dușmani pe care-i știa net superiori. Își aminti vorbele pe care tatăl său le spusese în două împrejurări diferite: „Un tuareg nu trebuie să lupte niciodată împotriva unui dușman mai slab decât el, pentru că asta este în mod evident nedemn. De asemenea, nu trebuie să lupte cu unul egal lui, decât dacă acesta este tot un tuareg, dar în acest caz norocul este cel ce hotărăște rezultatul, de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]