18,730 matches
-
-n piatră și-n cuvânt. Cuvântul românesc rostit În slujbe de altar sfințit Prin nobili ctitori, mari bărbați, Eroii noștri legendari, Semeți, viteji, cu brațe tari, Încununați Cu creste de Carpați! Spre Basarabia zburați și duh de țară respirați Din duhul jertfei de martiri Pe altarele Marii Uniri! Spre Vlahi din Tatra În Timoc, În pustă și În orice loc Aceeași limbă ei vorbind Până la aromâni În Pind. și să rămânem veșnic frați Bând apa vie din Carpați Aici, la Sfinxul
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
câteva, pe alocuri, cu alură autoficțională, se mai deduce că autorul frecventează sau a frecventat cercuri prin care circulă și poetul Mugur Grosu. Alte repere, mai mult sau mai puțin literare: e citat Alexandru Vakulovski (omul), cu o vorbă de duh necitabilă aici, sunt pomenite poemele lui Mihai Ursachi, în lectura lui George Pruteanu (!), un profesor din Deltă apare la crâșmă cu romanul Morții Mă-tii, de un cristian și, din nou, Mugur Grosu, „un poet căruia nu am să-i
Șoricelul din underground by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3219_a_4544]
-
dar după cartea Tablou cu orbi poetul și-a găsit negreșit teologul, adică masoretul menit a-l judeca în tipar spiritual. Pentru Sorin Dumitrescu a-l cîntări pe Nichita după criteriul estetic e încercare zadarnică, criticii neputînd sesiza rangul de duh al stanțelor lui. Orbii din titlu sunt chiar criticii inapți a-i prinde semnificația poeziilor tîrzii, sarcină interpretativă pe care, în lipsa unor exegeți mai luminați, pictorul și-o asumă chiar în paginile de față. Prieten apropiat și martor al descompunerii
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era nu doar o repetiție fadă, dar și un semn de vlăguire cronică. Urmarea e că Nichita o rupe cu „poezia de cap“ și trece la „poezia de duh“, precum un solist care, sătul de vocea de cap, începe să-și exerseze corzile vocii de piept. Poetul renunță la forma sterilă a iscusinței lexicale și adoptă „poezia suflată“, a cărei sursă e în afara lui. Poetul devine astfel receptaculul unui
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
pletele de țârcovnic; se introdusese în societatea acestor diletanți făcându-i tot felul de misiuni: știa unde se găsea pelinul cel mai bun și unde se frigea trandafirii cei mai gustoși; îl făceau haz fiindcă era plin de originalitate, de duh și de veselie. Acela era tânărul Filimon, care, deși aspirant la preoție, știa pe Arghir pe de rost, din scoarță în scoarță. Îndată ce Iancu Văcărescu, Eliad, Alexandrescu sau Anton Pan făceau o poezie, a doua zi el o știa pe
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
intră sub piele prin anvergura violenței, paradoxul fiind că în vreme ce detaliile sînt atroce, orizontul de respirație al victimelor e precumpănitor religios. E o trăsătură din cele mai bizare să vezi cum represiunea, distrugînd destine, nu le-a putut atinge substanța duhului, confirmînd regula că suferința, atunci cînd cade pe o stofă nobilă, o spiritualizează. Protagoniștii volumului sunt cele două categorii care s-au opus fățiș plăgii marxismului: partizanii și deținuții politici. Din prima categorie, Lucia Hossu Longin îi numește pe luptătorii
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
de SNSPA, derulată sub tema "Dezvoltarea Parteneriatului Estic între summitul de la Vilnius și de la Riga: provocările din 2014", scrie HotNews. "În al 15-lea an de muncă în Ministerul de Externe am început, se pare, să pricep sensul vorbei de duh: "în diplomație și hoție cel mai important lucru e să o ștergi la timp". Ieri, București, încă o conferință despre "provocările" programului Uniunii Europene numit Parteneriatul Estic. Unii înțeleg foarte simplu acest lucru: cum să mai facem Rusia de căcat
Omul lui Traian Băsescu, atacat dur: A dat cu rahat şi s-a ascuns by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29877_a_31202]
-
creier", centri ai "inteligenței afective", au fost stârpiți cu înverșunare. Meritul i-a revenit "președintelui prezidiului", "identificat de masele democratice cu Dumnezeu". În final, melancolizat, copleșit de o profundă tristețe, scriitorul uită să mai fie ironic, e doar meditativ: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută, chinuind necontenit pe bieții oameni, alt lăcaș". Mulțimea lobotomizată a estului european își caută și acum facultățile extirpate. Eseul-ficțiune merită citit și recitit, ca să știm ce s-a întâmplat cu noi. Ne-a
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
s-a mândrit cu aceasta, mai mult decât Zarifopol (care uneori apelase la serviciul de scotocitor de reviste al lui Barbu Lăzăreanu) răbdarea și plăcerea de a cerceta direct presa vremii, a vădit "fervoare pentru cel mai mic vestigiu al duhului caragialian" astfel încât declara cu mândrie că volumul al cincilea, "atât în ce privește articolele politice, cât și cronicile dramatice, va înlesni descoperirea unui Caragiale aproape necunoscut". Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile", "mofturile", "miticismele", care au contribuit la conturarea
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
Volumele următoare au inclus, împotriva opiniei puriștilor, și "gogoșile", "mofturile", "miticismele", care au contribuit la conturarea umorului caragialian. Atâtea și atâtea pagini, care au apărut fără semnătura autorului lor, i-au fost atribuite grație darului cercetătorului de a recunoaște "cadența duhului și a frazei lui Caragiale", dar pe care-l dobândise criticul și editorul în urma îndelungatei frecventări a operei scriitorului, a cunoașterii ortografiei speciale, sintaxei, lexicului, ortoepiei acestuia. Într-un studiu, din "Revista Fundațiilor Regale" (1940, nr. 5), Pompiliu Constantinescu releva
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
buricul lumii Numele M-am luptat cu tine o noapte-ntreagă O dacă-ai fi rece sau fierbinte Dar tu nu ești nici rece nici fierbinte Trecerea ta prin mine lasă urme (și-arătă spre coapsă) Pentru că litera ucide iar duhul face viu Iar cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi Cu scame de lumină prinse-n gene La ceasul dimineții, care este numele tău? Adevărat trecerea mea prin tine lasă semne (o carte scrisă înăuntru și pe dos) Cine
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
la rafalele furtunii mersul lins pe nori tenori și pe cheiuri de canale manuscrisele vasale viciul călărind ca hunii el po(h)etul logothetul. Clopote se smulg din funii și-n poetica țărânii port și navă/cimitirul leapădă cu trandafirul duhul tămâind mireasma arsă la catapeteasma spinului aminului. Crucea-n piatră netăiată piatra-n stâncă împilată stânca-n munte răstignită zac și tac în stalagmită lacrima neîntrupată. Dalta/fulger n-a ajuns mutul azimut ascuns sunetul în șlefuire literele la galere
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Poarta și pragul tocit De beția cantică a pelerinilor Vârstelor și stelelor căzătoare. Din orice loc visul părea corect, El mă iubea ca mușcătura-n pară. Să muști e cel mai nobil intelect, Viermele-i viu în slava asta-amară. A duhului dragoste din turcoază, Sunt gata, în pas ultim către groapă. Tu mă domesticești mereu de pază, În sacerdoțiu supliciul să-mi încapă. Îngenuncheat, mai mult sunt în genunchi, Arunc din carnea mea tot ornamentul. Îmi țes licornul umbrele-n mănunchi
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
-n mănunchi, Dându-mi departe dizolvat prezentul. De visul lui infinitul mă presară Cu fulgeru-i ca un angelus de vioară. Îngeri veniră să-mi spună: Te-am găsit. Fiind în trup dar și nemărginit M-am înecat în visul somptuos, Duhuri mișunau prin măduva mea Ce picura în foamea viermilor sub flori. Marea bătea în trup filosofal Din nevăzut, în amonte și aval. Era un frig de gheață de pe căi Pe care au mers regii-n ochii tăi, Iubito ce ai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
vizitează Pentru a ne robi În alb de floare de păducel îmbrăcați. Ah, sfântă arhitravă, inimă, bați Pentru fiecare zi A acestei lacrimi pe care divinul o vestește Prin adunarea aparițiilor în om. Așa cuvântul devine gură, ochi, membre, Vărsarea duhului în trup, Luminoasă pustiire prin care Orice esență și boltă se măresc Umplându-ne tot atât cât și abisul. * * Durere alchimică de singurătate Și fiecare poartă o cocardă De nuntă pentru a sărbători pustiul. Totul e mai frumos pentru a
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
însuși ne îndeamnă, prin propria lui creație, să-l aniversăm perpetuu, spulberându-ne orice prejudecată, ajutându-ne chiar să ne eliberăm de teama de a privi în lăuntrul nostru, în abisurile noastre ? M.L.C. Sunt convinsă că, dacă există așa-zisul "duh al mortului", care mai rămâne o vreme printre noi, privindu-și propria înmormântare, Mozart ar fi avut un chicot de râs: "ia te uită, ce frumoasă înscenare! Dar nu ei au făcut-o! Eu am făcut-o!" I-a plăcut
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
alt om, un om cu aripi, un om care înțelege ce înseamnă zborul, fiindcă tocmai îl încercase pe pielea lui, un om complet, un om care-și atinsese, sigur vreme doar de o clipă, clipa aceea când ea își dăduse duhul, își atinsese integralitatea năzuită a ființei sale. Am sărutat-o pe Chiara, plin de bunăvoință vădită și chiar cu un soi de recunoștință, ea stătea lângă mine, ea nu mă trăda, ea mă ajuta să-mi trăiesc visul, am băut
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
dea seamă sub semnul mielului jertfit e-un timp de viață și-o vreme de murit Zăvoare și ninsori se-arată locul dar ceasul se ascunde în care-ar fi sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
n cuvântul de lumină încumetarea niciodată n'o să vină uscatul visat de ape să-l despartă cuvântul e rănit, tăcerea-i spartă Între tăceri ar fi cuvântul să se frângă între tăcerea dreaptă și cea stângă de n'ar ști duhul să pătrundă tărâmul pur de dintre semne ceru'i înalt și umbra-i scundă cărările prea drepte mint - ce magic fir ar fi să'ndemne ieșirile din sacrul labirint? În deșert au oare unde-ar fi să fie creasta de
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
cine fi-va oare sortit a înțelege cuvântul frăgeziu atunci ivitul suflând rostirii începutul și sfârșitul? Logodna fără timp pești argintați din tiberiade neștiute să poposească iarăși la destaina cinei ciorchinii tescuiți din toamna veche aducă vinul sângeriu înmerismat de duh în cerul gurii tu frânge pâinea aburind de har asupra noastră logodna fără timp
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
din zid a fost ridicată la rang de fereastră noul rege iese dimineața în piață cu o maimuță pe umăr - ce poate fi mai frumos, ce poate fi mai sublim? Ziarele au voie să scrie despre ideea de putred, despre duhul lui Hamlet-tatăl prințul nu mai cultivă arta de a se întreba - oricum n-ar ajuta la nimic În sfârșit, alte idei, alte viziuni bântuie printre ziduri Nu, nu în noua Danemarcă nu e ca-n vechea Danemarcă - lucrurile mărunte au
Noua Danemarcă by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/2382_a_3707]
-
mult s-a zbătut orice condei singur pe front de la facerea lumii încoace fără să-i pese câtuși de puțin de ridicol fără să se-ntrebe pe cine va ucide din mers și asupra cui va trimite ca din greșeală duhul atoatemântuitor Poveste de iarnă Nu flori de măceș ci boabe de mătrăgună am cules cu spor toată noaptea din tufărișul viu cu vii rădăcini crescut pe fâșia îngustă dintre ușă și geam simțisem o singură clipă sau poate mai mult
Poezii by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2376_a_3701]
-
oile Și a plecat în Lună. Nu te mai întreba nici tu, Nici cei care te vor urma, Cu ce le hrănește bietul de el, În afară de piatră sărată După cum nici mieii înfrigurați De atâta distanță De la Pământ până la ei. Doar Duhul Sfânt plutește Pe deasupra tuturor. Pietre și aer, semințe de flori sterpe Nu se găsesc în Lună. Pământul n-a transportat pilde Și acolo. Ele au rămas ale noastre, Dacă avem flori Pentru sufletele cerului Visăm colorat.
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
albe. Cu toate că nespus de des își schimbă veșmintele, nimeni nu i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
în zeci de uimiri necruțătoare chipuri ale tăcerii Sunt singurul locuitor al inimii bântuite de uragane Azi cerul e închis. Marțea Vaselor În liliacul japonez din fața casei târziu înmuguresc impur dorințe ca tulburi viscerale clătinări din spații neîncercuite aud respirația duhurilor complice ușor coruptibile gata să-mi accepte izolarea efortul suprem al fragilității și chiar să cocheteze cu vampirii în halate albe admirându-le straniul orgoliu al inventarierii suferințelor secrete o umbră trece peste frunze purtând ecoul visărilor ascunse sub simetria
Poezie by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Imaginative/3007_a_4332]