2,465 matches
-
și nuci. N-o s-o uit niciodată. Eu crescusem mai mare și eram de ajutor la creșterea fraților mei mai mici. Vara mergeam la munca câmpului cu toții. Era o armonie plăcută, că ne Întreceam la prășit. Tata mereu cânta cântece duioase. Ele se numeau: Iisuse călător, Cruce sfântă, părăsită, Pasăre măiastră, Pe drum cu spini Încununat, Blândul Păstor și altele. El cânta și lăcrima de duioșia cuvintelor care-L Înfățișau pe Domnul Iisus și Golgota. Apoi cântam cu toții. Era frumos și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ură pe fețele lor. Și cum Sf. Apostol Petru a tăiat urechea lui Malhus, sluga arhiereului. Și pe Iuda cum Îl sărută pe Domnul. Să-L vezi pe Domnul Iisus ce blând și senin și cu ce privire atât de duioasă Îi privește! Cu aceste priveliști triste și pline de durere ieșim din biserică, mai privim cu multă cutremurare și cu mult nesaț grădina, ne reculegem câteva momente, adunăm petalele de flori răspândite de vânt pe alee. Apoi facem poze, ne
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
atât de mult bine la toți!? Și mie, și ție și la toată lumea. Este de necrezut! E Îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini În fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senină și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea unui
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călăii care lovesc cu ciocane În piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fața atât de senină, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale Întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde În inimă, În suflet, ți se umplu ochii de lacrimi. Această priveliște de pe perete este făcută din plăcuțe de faianță colorată și pătrățele de aur. Lângă El și călăi, aproape este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
A rămas prin pustiul Iordanului, apoi s-a nevoit la Mănăstirea Sf. Ana, la Hozeva. El a fost Înger și Poet. A scris multe poezii de suflet. Plângi cu inima și sufletul, nu numai cu ochii, când citești frumoasele și duioasele lui rânduri. O comoară sfântă ne-a lăsat ca zestre, de o mare valoare. A scris cu inima, cu dragoste și suferința ce-o purta În el pentru semeni. Dar mai presus pentru Dumnezeu, a Căruia este slava În veci
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Apostolilor și tuturor celorlalți care erau cu ea. A dorit să fie toți Apostolii la Înmormântarea ei. Și s-au adunat. Din toate părțile lumii au venit s-o petreacă, să-i cânte tropare de laudă. Multă jale și cântări duioase au fost la Înmormântarea ei. Cor de Îngeri În Cer și pe pământ au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne sicriul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a stat la masă cu neputincioșii, vameșii și păcătoșii. Eu eram dintre cei din urmă iar ceilalți erau ca sfinții, așa i-am văzut eu. Masa a durat cam o oră. La sfârșitul ei, o măicuță Nicodima i-a cântat duios și dulce părintelui „Mulți ani trăiască!” și atunci am aflat că-i ziua lui de naștere. S-au făcut și fotografii cu păstorul În mijlocul oilor. Seara, Înainte de plecare, am stat puțin de vorbă cu el, m-a rugat să transmit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la fiecare De un tânăr, bătrân Tu, Îl luminezi oricum Nu m-aș despărți de tine Nici chiar moartea care vine Luminează-mi inima Ca să las și eu ceva... Nu am vorbe Înflorite Nici cuvinte potrivite Dar mereu cu glas duios Îl rog pe Domnul Hristos Să Îndrepte pasul meu Ca s-ajung la Dumnezeu! Și uite, Carte draga mea Unde m-a adus Lumina ta De aceea te iubesc Și la toți te Povestesc! Măicuță bună 21.11.2011 O
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
trezește Gândul la rugăciune-i Îndemnat Pe ulițe de sat Creștinii pasul și-au Îndreptat Către biserica din sat Rugăciunea a Început Biserica e-nvăluită Într-un mister luminat Iar preotul clădește Tămâia cu bun miros Iar corul cântă Tot mai duios Înalță către Cerul La Tronul Dumnezeiesc Un stol de păsărele Pe-o creangă de copac Cântă slavă Stăpânului Împărat! Momentul Sacru, a-nceput Iisus, e „Jertfa“ Fără de sfârșit Pentru noi toți S-a dăruit! O, scumpă-jertfă-! Tu n-ai asemănare
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ruga Să te poată ajuta Ca desaga de păcate Să ți-o poată dezlega. Te privește cu durere... Și te vede Întristat Tare-ar vrea să te conducă Pe cărare la Împărat! Două vorbe, sau trei, spune Te roagă blând, duios Să ai credință, fapte bune Înaintea lui Hristos Tu, mereu, mereu, să-L rogi Să te-ajute În urcare Pe Măicuța Lui cea bună Să o chemi cu Închinare Și-ți mai dă bătrânul preot Darul său de la plecare Ca să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Pe lângă el eu am trecut Să-l ating Eu n-am putut Când de el m-apropiam Tot obstacole Întâlneam, Mereu a fost așa, Că s-a dus și viața mea. Bătrânețea-i haină grea, N-o iubește nimenea Cititorule duios, Nu mă judeca vârtos Că ne vede Dumnezeu Și-mi cunoaște... Oful meu. Dar iubirea ne unește Și credința ne Întărește Las Cartea ca mărturie Generației ce au să fie... Călătorind spre alt tărâm Unde-I Tatăl Ceresc Acolo să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Tu nu știi că mă rănești? Nu vreau nimic de la tine Că Îmi dai lacrimi și suspine Doar avem același Tată Și de grija noastră poartă. Mai avem o Sfântă Mamă Care pe creștini Îi cheamă Ea, cu glasul ei duios Ne amintește spre folos „Jertfă Fiului Hristos!“ Ne spune: să ne iubim Să nu ne mai dușmănim Ca mâine de aici plecăm Plată veșnică luăm. Lume, lume sora mea ! În Cimitir 26.06.2006 Veniți frați, veniți surori Să vedeți
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cu Sfintele femei Toate, toate-ndurerate Au luat acolo parte Iisus nu mai putea, Crucea lumii ducea Și pe jos cădea Veronica, o fecioară, a mers Că năframă Faț-a șters, Călăilor nu le păsa Și urât Îi mai striga Iisus duios privea Și plângea de mila lor. Că bat a lor Păstor! Greu au ajuns, Pe Golgota sus. De haine L-au dezbrăcat Și la sorți le-a dat. Pe Cruce L-au pironit, Ca să fie Răstignit! Răstignit și Îngropat Au
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Greu urca, se poticnea Și popasuri mari făcea. Multă lume Îl urma: Unii Îl loveau cu ură Peste Sfânta Lui Făptură Alții mâna ridicau Și cu bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și la rău dezlănțuită Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că nu-nțeleg S-a lăsat ca un mielușel Și-au pornit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
tatăl meu prin anii 1948, 1950, când eram copil. Mie mi-a fost de mare ajutor În toată viața mea, ele transmit mesaj la inimă și minte. Tata, vara, la prășit, Împreună ne lua la muncă, muncea și cânta cântece duioase, lăcrima și privea Cerul, mai făcea semnul Sfintei Cruci și așa ne-a rămas ca moștenire ziditoare. Sigur o să vă placă! Iisuse, Veșnic Călător Iisuse Veșnic călător Prin lumea de păcate, Tu bați străin și iubitor La ușile-ncuiate Nimic Tu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am lăsat afară Lumea zice c-ai venit Să ne faci viața amară De atunci trecut-au anii șirag Pe viața-mi amărâtă Tu tot ai plâns, străine drag La poarta zăvorâtă Târziu Te-am auzit din nou Chemarea Ta duioasă: Aud și-acum al ei ecou: O, lasă-mă În casă! Mă lasă-n suflet să străbat... Cu pacea mea Cerească Cum Ceru-n lung, Și lumea-n lat Nu pot să-ți dăruiască. Dar lumea-mi spune Să Te
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
jertfeștiă Mâine Eu! și l-a dat să-l pregătească. Nimeni din ucenici nu a vrut să-l taie pe mieluț că le era milă, Iuda a Înșfăcat cuțitul și mieluțul și la tăiat cu mândrie și cu răutate. Această duioasă poveste este scrisă În cartea Cireșul Înflorit scrisă de Traian Dorz. Sunt foarte multe povești cu tâlc și Fiul Pierdut și multe, foarte multe sunt educative. Să o citiți! Este Minunată! Și acum spuneam Domnul Iisus pregătea pe ucenici. Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
toate serile cu slujbele deniilor m-a afectat mult și profund. Chiar de miercuri seară, joi seară citindu-se cele 12 Sf Evanghelii, impresionant era ce se petrecuse atunci. Apoi vineri seară, după ce se citise și cântase Prohodul atât de duios și frumos, nu puteai rămâne ca de piatră! Sigur luai parte cu inima zdrobită de durerea Domnului Iisus! De acum se ieșea afară, preoții și popor, Înconjurând pe străzile În jurul bisericii. Toți aveau lumânări aprinse În mâini și cântau: Mergi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înconjurat biserica cu Icoana Sf Antimis...adică a punerii În mormânt a Domnului Iisus(Îngropareaă. Am intrat cu toții În Sf. Biserică cu lumânările de acum stinse(că S-a Înmormântată Părintele a citit rugăciuni specifice Înmormântării și apoi câteva cuvinte duioase care se petrecuseră În acele momente de tristă amintire. Apoi ne binecuvântează mirunindu-ne pe toți și fiecare În tăcere se Întoarce la casele lor... Și iată-ne ajunși Sâmbătă seară, lumea Îmbrăcată În haine de sărbătoare cu coșuri În mână
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cazurile când Eminescu "inovează" stricto sensu, plăsmuirile lui sunt firești, nu prezintă nici o "stridență", iar posteritatea avea să le confirme, validând, dacă nu cuvântul, atunci cel puțin procedeul derivativ folosit de poet". Așa, bunăoară, în Cugetările sărmanului Dionis, scrie:"heinizând duios la lună". Verbul a heiniza derivă din numele poetului romantic german Heine, căruia îi adaugă sufixul -iza, ce vrea să însemne că scrie în maniera acestuia, formulă de exprimare ce ajunge ulterior a fi extrem de productivă: a hamletiza, a pasteuriza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
copiilor mei, și, după ce ne-am îndeplinit cea din urmă datorie cătră acest credincios și iubit prietin al familiei, ne-am depărtat cu toții de la mormântul lui cu inima grea. Multă vreme după aceea au rămas vii în amintirea noastră ochii duioși și rugători a lui Milordachi care, simțind că se duce, parcă ne zicea: "dragi stăpâni, nu mă lăsați!" Vai, și astăzi i-aș duce dorul bietului Milordachi, dacă un motan frumos, auriu, un leu în reducțiune, alintat ca un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pe vechiul meu jilț ros de lungă ședere, odăi pline de visurile unei vieți întregi. Fiecare colț, fiecare mobilă au fost mărturie la diferite ceasuri bune sau rele care au sunat în casa mea; fiecare cadru din părete îmi vorbește duios din trecut, mă transportă cu gândul departe, departe, la acele clipe fericite din viață când eu și copiii mei ne simțeam în naivitatea noastră absorbiți de farmecul coloarelor care reproduceau pe pânză, după puterile noastre, marea, eterna și neimitabila natură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stilul renașterii italiene. Chipurile blânde și ochii ce te urmăreau din toate părțile îmi dădeau sentimentul că icoanele erau în realitate niște ferestre, iar în spatele lor se aflau însăși cei imortalizați etern în ulei. Ce om bun și ce glas duios avea părintele... Tot îmi răsare în minte imaginea mustăcioasă a bunicului când mi-a dăruit o tavă mică de plăcinte, pentru a lucra cot la cot cu bunica. Nu era atât de arțăgos pe cât voia să fie crezut. În fiecare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
veac XIX și prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cuvânt al meu amabil, la o atenție delicată sau la o glumă inocentă cu care le descleș tam buzele lor strânse de atâta amar și delăsare. Am mângâiat adesea frunțile și părul sur și rărit al văduve lor bătrâioare, Încă duioase, prietene ale casei mele și care nu mai văzuseră cu anii, nici măcar de la copiii lor mari sau de la nepoții lor prost-crescuți, asemenea mângâieri. Cécile B., frumu sețea de odinioară a Iașilor, colega nevestei mele, Îmbătrânită și chircită din aspră văduvie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]