5,880 matches
-
lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri cu reproduceri de peisaje. Vă scutesc de amănunte, vă spun doar că am lucrat bine, umplutura divanelor nu trebuie numai pipăită, e nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise În grabă prin dulapuri și prin valize. Poate fusese chiar poliția, căci erau acolo vreo zece persoane, agenți În civil și agenți În uniformă. Ne ieși În Întâmpinare un individ destul de tânăr, cu părul destul de lung. „Sunt De Angelis. Domnul profesor Belbo? Domnul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
american de prin anii ’30, mi-ar fi fost suficient să am o ușă cu geam și m-aș fi crezut Marlowe. Am pus o canapea În cea de-a doua cameră, iar biroul la intrare. Am Înșirat În două dulapuri mari atlase, enciclopedii, cataloage pe care le cumpăram treptat. La Început a trebuit să-mi calc pe conștiință și să scriu și lucrări de licență pentru studenți disperați. Nu era greu, era destul să te duci să le copiezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scrise dar foarte mult pentru sertare vizibile și invizibile. „Aici deasupra n-aș reuși să-l pun pe Abufalia”, zise el. „Dar de puținele ori când vin aici, Îmi place să scriu de mână, cum făceam altădată”. Ne arătă un dulap maiestuos: „Uite, după ce-oi muri, amintiți-vă, acolo-i toată producția mea literară de tinerețe, poeziile pe care le scriam la șaisprezece ani, ciornele de la o saga În șase volume pe care o scriam la optsprezece... și tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poeziile pe care le scriam la șaisprezece ani, ciornele de la o saga În șase volume pe care o scriam la optsprezece... și tot așa, pe măsură ce...” „Să vedem, să vedem!” strigă Lorenza bătând din palme și apoi apropiindu-se, felină, de dulap. „Stai cuminte”, zise Belbo. „Nu-i nimic de văzut. Nici măcar eu nu mă uit la ele. Și, În orice caz, după ce-oi muri, am să vin să ard totul”. „Atunci ăsta-i un loc bântuit de fantome, sper”, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Boys, din 1986, You gotta fight for you right to party. Pe peretele blocului urcă mii de omizi grase, păroase, verzi. În drumul lor spre fluture se târăsc către cer și, dacă găsesc o fereastră deschisă, se complac în paturile, dulapurile și oalele membrilor asociației de locatari. Carnea verde e peste tot. Copacii au frunzele roase și clănțănesc zi și noapte din crengi. La știri se spune din ce în ce mai des că Stoica are probleme, Caritasul a destabilzat economia națională. Colac peste pupăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Pe chip avea un zâmbet înghețat. Dacă repetam o anumită întrebare exactă, dădea din umeri, nepăsătoare. La un moment dat nu m-am mai putut stăpâni și am început să plâng. Mă privea ca și cum aș fi fost un al doilea dulap din cameră. Despărțea portocalele cojite în felii: una mie, una ei. Nu-mi puteam opri lacrimile care-mi curgeau pe obrajii umflați de feliile de portocală cu care mă îndopase. Am mângâiat-o pe păr și am ieșit. A dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
femei pierduseră un bărbat bine, iar fostul bărbat bine se distra amintindu-și cum bolșevicii ăia cretini îl înfometaseră atâta amar de vreme - și dumneavoastră găsiți că asta e de râs?! Coposu care, vorba lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde dacă ați mânca șapteșpe ani numai „arpacaș sincer”? Venind înspre Piață pe o străduță din spatele Ateneului, nu mică mi-a fost mirarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spălam rufe, ea stătea întinsă pe pat. Mă ghemuisem pe un scăunel, să mă pot apleca. Ținea morțiș să discutăm despre cărți. Spunea niște trăsnăi care mă făceau să clocotesc de râs. Văzând că nu mă convinge, a luat de pe dulap Castelul lui Kafka. Ce, crezi că numai tu știi cum să subliniezi într-o carte? Ha! Ia stai că-ți demonstrez eu ce ușor e să selectezi. A deschis volumul chiar la sfârșit, s-a încruntat la el. Din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ori în vis. E greu de trăit așa! e greu pentru băiețașii de cartier. Se dădu jos din pat și o amețeală cumplită îi strigă bună-dimineața. Nu înjură - nu înjurase el nici în armată. Căută baia ținându-se de luciul dulapului și o găsi. Mica victorie nu-i spulberă totuși plictiseala. Se cățără atunci pe vasul de toaletă și reluă de la fila 153 Ulise, de Joyce. Trăgea apa des și ținea nările strânse, spre deosebire de Rimbaud care era...era un geniu. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur croșeu. Ca s-o exasperez, am început să-i arăt albumele de fotografii pe care le găsisem pe dulap. Poze cu mahalagii despre care habar n-aveam cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ciau! mă duc și eu că mă așteaptă mama. —Ciau! Teofana s-a dus în dormitor să-și schimbe rochița așa cum spusese Florica. Îmbrăcându-se, din greșeală,a răsturnat un scaun ce se afla în fața garderobei și a spart oglinda dulapului. Cioburile sparte ale oglinzii, în căderea lor, au făcut un zgomot infernal încât a alarmat-o pe Florica. A venit în dormitor și când a văzut ce s-a întâmplat a bătut-o cu nuiaua pe Teofana care plângea și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Da! Uite-o aici! Ce bine îmi pare că o să am cu ce-mi șterge nasul, dar nu mi-l șterg în ea că este frumoasă și curată. Văd eu ce fac.” Teofana, parcă împinsă de o presimțire, căutând prin dulap ce rochiță să ia să se schimbe cercetase și cutia cu lucrușoare rămase de la Paulina și dând cu ochii de batista mamei cea frumoasă a luat-o și a băgat-o în buzunarul rochiței. Când a prins momentul că Florica
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu le place și nu dorea să dea cu bâta în baltă de la început.Așa că s-a așezat într-un colț pe canapea și stătea tăcută până boierii au luat bagajul din mașină și i-au aranjat lucrurile Prințesei în dulapul din camera ei. — Prințeso, ce ești așa tăcută? Vino să-ți vezi camera și cum ți-am aranjat lucrurile tale, a îndemnat-o doamna Zina. — Îți place?a întrebat-o Eusebiu Stamate. — Îmi place, boierule, săru’ mâna. Acum că ești
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lăsăm puțin singură. Prințesa. Nu te superi. — Nicio problemă, Alexandru.Îmi place să admir lucrurile de mână tărănești. Teofana urmându-și pașii pierduți ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții ei, era o mobilă nouă cu alte dulapuri altfel aranjate. Cerceta cu atenție doar, doar să găsească un lucrușor care să-i amintească de mama ei, de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pașii pierduți ai copilăriei, merge din cameră in cameră. Constată spre nefericire că totul se schimbase.În locul dormitorului cu dulapul a cărui oglindă i-o sparsere, impediment ce i-a schimbat cursul vieții ei, era o mobilă nouă cu alte dulapuri altfel aranjate. Cerceta cu atenție doar, doar să găsească un lucrușor care să-i amintească de mama ei, de copilărie. Perdelele erau altele, scoarțele altele, pernele altele, doar intr-un colț a zărit o masuță cu o față de masă brodată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
florale complicat întrețesute (peste 250.000 de noduri persane pe metrul pătrat) și armonizate în tușe vii, de roșu și albastru, totul pe fond beige. Mobilierul Biedermeier, era și el ales și răspândit cu gust: Pe latura stângă, străjuia un dulap clasic, placat cu furnir nobil, din acaju lucios, fără intarsii sau alte decorațiuni vizibile, lăsând deoparte niște mici capiteluri, reprezentând sfincși și fenicși, precum și niște stâlpișori delicați, din abanos. Lingușitorule... Sub fereastra hemiciclică, de termopan, imitând lemnul, mângâiată voluptuos de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
În antreu se găseau numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrozit și întrebător la Tanța care, cu o hotărâre subită, se vîrî complet sub plapumă, mai șoptind înainte de a dispărea: ― Ascunde-mi hainele! Îi strânse în grabă hainele aruncate pe scaune, cămășuța căzută jos lângă pat, și le dosi lângă dulap, mormăind între timp, ca să justifice întîrzierea: ― Da, da... Imediat deschid, numai să... puțin... Eram în pat și... Apoi întoarse cheia și Jenică intră surîzător: ― Scuză-mă că dădui așa buzna peste dumneata, dar... Erai singur? ― Desigur. Cu cine să fiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii. Pe urmele acestor cuvinte și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vrea să facă totul pentru mine. "De data asta vreau, înțelegi? Dar nu aici. Hai cu mine să-ți arăt ceva." Ne-am ridicat, îmbrățișați, și Gina mi-a arătat o ușă stacojie, cu clanță de fier forjat, aflată între dulapul de haine și pianină, ușă pe care nu-mi amintesc s-o fi remarcat până atunci. Gina a deschis-o și-am pătruns amândoi într-un coridor îngust, cu pereții de piatră umedă, neregulați, ca ai unei grote. După ce a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi dintre, care îmi amintesc Cartea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zodiacală. Acum s-a așezat pe cerga lățoasă și își scoate pantalonii, rămânând în ciorapi de culoarea cafelei cu lapte, își trage peste cap și helanca neagră, de sub care apare o bluză de bumbac. Se ridică și scotocește printr-un dulap minuscul pe care acum îl observ și eu. E un prilej să-i admir încă o dată silueta gracilă, cu nimic mai prejos decât a oricărei puștoaice. Scoate prosopul și intră în baie, care are pe ușă o aplică de plastic
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Am bătut în ușă și la o fereastră de deasupra a apărut, palidă, ca pictată în ulei, figura diformă a lui Egor. Dar ne-a deschis doamna Bach, care ne-a invitat înăuntru. Încăperile erau înalte și înguste ca niște dulapuri. De sus atârnau policandre de alamă cu cristale veștede. Am trecut prin trei odăi, toate la fel: abia era în ele loc pentru o măsuță rotundă și câteva scaune, dar tavanul era așa de sus, încît până și doamna Bach
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]