4,381 matches
-
până au dat de cea mai apropiată rudă. Weber studie actele. În buzunarele victimei se găsiseră doar treisprezece dolari, un briceag elvețian cu buton, o chitanță pentru un plin de combustibil de la o benzinărie din Minden ce data din acea după-amiază și un singur prezervativ azuriu în ambalaj transparent. Probabil talismanul lui. — Se pare că permisul lui a căzut sub bord când s-a răsturnat mașina. Poliția l-a găsit când verifica dacă sunt droguri în mașină. Au găsit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
eu cu el? Ea răspundea fiecărei acuzații în parte cu nerăbdare crescândă. — Nu se întâmplă nimic, strigă Mark. Asta înseamnă că spune adevărul? Însemna că pielea ei n-avea modificări de conductanță. — Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există o boală care se numește Capgras. Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a dus acasă. Dar pe drumul spre casă a văzut animalul ăsta și s-a gândit: „Chestia asta e mai fericită decât mine“. Sfârșit. Ridică din umeri, așteptându-și rezultatul și dezinteresându-se în același timp de el. În după-amiaza aceea, în timpul unei pauze de testare, Mark întrebă: Și pe tine te-au construit? Reportofonul înregistra în continuare. Weber deveni nonșalant. Fiara pe care o vâna se relaxa pe un petic de pământ scăldat în soare, chiar în fața lui. —Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bani pe ele. Totul e foarte dubios, dar mâncarea e în general sigilată și cam toată are un gust foarte mișto. Uneori îi gătește. Ca să vezi. Dar pare o afacere profitabilă, până când află care e prețul. Îl încolțește într-o după-amiază când e singur acasă și sapă o groapă nouă pentru cutia poștală. N-a primit decât tâmpenii de când a plecat de la Glandele Mortului. Au pus cutia poștală aiurea. Asta-l derutează pe poștaș. Poate că sora lui i-a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
meci întreg de baseball. În primul rând, puține teorii noi puteau fi testate. Dar domeniul era sponsorizabil și grăbit, iar lui nu i se ceruse decât să țină un discurs amuzant. Și o caricatură de povestaș putea face asta. Pe la mijlocul după-amiezii vedea deja dublu. Rezistă la o discuție dezlânată despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și procesele emoționale. Singura disertație utilă pentru el analiza neurochimia trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ofere nu avea să-i mai aducă înapoi. Nu exista nici un înapoi unde să-i aducă. Cu fiecare nouă zi ce trecea, propria ei memorie integratoare îi demonstra tot mai convingător că fratele meu a fost așa dintotdeauna. Într-o după-amiază de început de iulie, când veni în vizită la Homestar, Karin îl găsi pe Mark uitându-se la un documentar de călătorii cu un preot blând și anemic, care se învârtea șontâcăind prin Toscana. Mark era vrăjit, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Barbara pe câte avea un licurici să devină far prin propria strădanie. Cealaltă femeie ajunsese să fie mai la locul ei aici decât eraea. Mark ar fi făcut orice pentru păpușica Barbie a lui. Karin dădu peste ei într-o după-amiază târzie, la masa din bucătărie, aplecați asupra unui album de artă, arătând pentru orice privitor la fel ca Joan Schluter, cufundată în Scriptură împreună cu ultimul ei pastor. Cartea se numea: Un ghid al nevăzutului: 100 de artiști care ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sincer. Până acum poate că eram mort fără tine, doctorașule. Tu și Barbara sunteți singurii cărora chiar le-a păsat ce se întâmplă cu mine. Weber tresări la auzul acestor cuvinte, cele mai delirante pe care le rostise Mark în după-amiaza aceea. Brațele lui Mark începură să tremure, de parcă trupului său i s-ar fi făcut foarte frig. — Doctore, am o presimțire foarte nasoală legată de soră-mea. Adică a trecut... cât? Jumătate de an. Nici măcar o vorbă. Nimeni n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cap. Pe-asta am făcut-o. Profit minim. Cum de-ai reușit să te însori, Romeo? Prietenii mei au pus la cale o intervenție. Mi-au organizat o întâlnire pe neve. Trebuia să mă duc într-o cafenea, într-o după-amiază de sâmbătă, și să mă uit după o femeie care semăna leit cu Leslie Caron. Am ajuns acolo, dar nimeni nu corespundea nici pe departe descrierii. Mai târziu, am aflat că femeia nu mai avusese curaj să vină. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lor devenise o sfântă înainte de vreme. Să n-o mai recunoști, zice ea, de parcă Mark nici n-ar fi de față. Să nu-ți vină să crezi cum era, așa de blândă și de dulce. Stăteam de vorbă într-o după-amiază, după ce-au pus-o pe perfuzii, și, din senin, a început să-mi spună că viața de apoi era probabil o iluzie. Și totuși stătea acolo, mai creștină decât Christos, înghițind supa de la spital cu brânză cheddar pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
distanță și de o întâlnire față în față la supermarket, când trecuseră unul pe lângă altul fără un cuvânt. Mâinile lui Daniel tremurau în timp ce forma numărul. Prima oară închise, apoi se sili să mai încerce o dată. Karin îi povestise totul despre după-amiaza aceea la casa părăsită a Schluterilor, o casă pe care Daniel și-o amintea la fel de bine cum și-o amintea și pe a lui. Îl pusese în fața mărturisirii lui Mark, căci ceva se rupsese în ea. L-ai iubit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
români, vol. II , Editura Pentru L iteratură , București , 1966, p .268. </ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi "nici o carte" și chiar părăsește universitatea. Despărțirea temporară și întâlnirea, întâmplătoare, cu Ela în fața chioșcului de ziare de la Independența, într-o după-amiază de vară bucureșteană, stânjeniți, ca doi străini, prilejuiește personajului limpezirea lăuntrică, o adevărată revelație: Astfel, Ela apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref id="6">6 Ionescu, Eugen, cronică literară în Fapta , anul I , nr .7 , p .6
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
faptelor intră în ordinea însăși a fanteziei creatoare. La noi, tehnica aceasta a "scrisorilor, jurnalelor, caietelor" este nouă. CAIETELE LUI FRED - PREZENȚA TEXTULUI Jurnalul lui Fred este cea mai întinsă și complexă parte a romanului și poartă titlul " Într-o după-amiază de august", cuprinzând confesiunea tânărului privind iubirea mistuitoare pentru doamna T., scrisorile de dragoste ale lui George Demetru Ladima către Emilia, precizările lămuritoare ale acesteia și notele de subsol ale autorului. În acest capitol, Camil Petrescu ilustrează și o imagine
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nu-i răspunde decât în urma unei întâlniri întâmplătoare în fața Teatrului Național cu o fostă actriță, care-i stârnește un imens dezgust. Jurnalul său, care ocupă cea mai mare parte din spațiul cărții, e povestea acestei stări interioare, trăite într-o după-amiază caniculară de august, alături de Emilia Răchitaru, actriță fără talent, vulgară și lipsită de inteligență. Astfel, ca timp, întâmplările relatate se petrec în după-amiaza sufocantă de vară, căreia Fred îi face o vizită, după ce a luat masa cu doi prieteni scriitori
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
care ocupă cea mai mare parte din spațiul cărții, e povestea acestei stări interioare, trăite într-o după-amiază caniculară de august, alături de Emilia Răchitaru, actriță fără talent, vulgară și lipsită de inteligență. Astfel, ca timp, întâmplările relatate se petrec în după-amiaza sufocantă de vară, căreia Fred îi face o vizită, după ce a luat masa cu doi prieteni scriitori, care Încercând să-l impresioneze, și care murise acum trei luni. Îi arată scrisorile de dragoste pe care acesta i le trimisese în
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
direct și își amintește faptul că îl cunoscuse în august 1926, într-o împrejurare foarte personală, deoarece el venise la Techirghiol ca să se afle - neobservat și nebănuit de nimeni - în apropierea doamnei T., pe care o iubea în taină. În după-amiaza călduroasă de august, în patul Emiliei, tânărul simte "durerea ca un cheag străin în inimă" și că " Am intrat acum în propria mea viață." Trăiește intens nevoia retrăirii și a destăinuirii: Simte cu aceeași tărie că nu o mai vede
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de flori. Întreaga așezare avea un aer de ordine, cumpătare și, confort modest. În fiecare după-amiază, cu cîteva minute după ora două, trecea pe lîngă acest loc trenul rapid ce lega două orașe mari. După ce se oprise să-și tragă sufletul În orașul apropiat, marele tren Își Începea acum mersul lin, dar nu atinsese Încă punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de cîteva clipe se putea urmări Înaintarea locomotivei după norii de fum ce se Înălțau la intervale regulate deasupra ierbii de pe pajiște, iar apoi nu se mai auzea decît zăngănitul ritmat al roților ce se pierdea În liniștea amorțită a după-amiezii. Zilnic, de mai bine de douăzeci de ani, cînd trenul se apropia de casa aceasta, mecanicul trăgea sirena și zilnic, de Îndată ce auzea semnalul, o, femeie apărea la ușa din spatele căsuței și-i făcea semn cu mîna. La Început, femeia avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o plută care este atașată cu inele metalice la un număr de stîlpi de-a lungul adăpostului pentru bărci, astfel că se poate mișca în sus și în jos după cum nivelul rîului crește sau scade. Mă leagănă încet odată cu undele după-amiezii, aproape imperceptibil, mai puțin atunci cînd stai lungit pe spate, lînced, ca mine, și plutești epuizat, nemaiștiind unde se termină trupul tău și unde încep lemnul, apa și văzduhul. În depărtare îl aud pe David strigînd. Nu răspund. Închid ochii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
lumină cețoasă, pot chiar să simt mirosul acela. Dar știu sigur că niciodată nu m-am simțit mulțumit cînd totul se afla la locul său, la odihnă. Dimpotrivă. Ceva trist, ceva melancolic punea întotdeauna stăpînire pe mine cînd la sfîrșitul după-amiezei, David și cu mine eram ultimii care ne aduceam barca înăuntru, în vreme ce supraveghetorul bărcilor așteptase nerăbdător pe debarcader și acum zăvora ușile în spatele nostru. Lăsa afară ultima licărire de lumină, era o mică moarte acum înăuntru, pînă în dimineața următoare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
după locul de acces și, trăgînd calm de vîsla sa, trebuia să sprijine stabilirea ritmului. Și eu mă remarcam prin a nu spune nimic niciodată. Uneori mi se părea că maniera în care propulsam barca se îmbunătățise, dar în unele după-amieze era evident că vîsleam chiar mai rău decît cu o săptămînă mai devreme. De asemenea, devenea din ce în ce mai clar că nu se întrezărea nici o soluție într-o atît de mare țesătură de factori. Opt băieți se luptau cu brațele și cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-i însoțeam la baia comună. Baia era o clădire octogonală ridicată în cartierul nostru la intersecția dintre Smaragdstraat și Diamantstraat. Vizitele noastre se numărau printre puținele ritualuri îndeplinite neabătut din existența noastră de altfel austeră. În fiecare sîmbătă, către sfîrșitul după-amiezii, mama lua trei prosoape, un pieptene și două jumătăți din același săpun sfărîmicios și le punea într-o sacoșă de rafie. Tatăl meu și cu mine, îmbrăcați și cu fularele la gît, așteptam deja în hol și deschideam ușa de îndată ce
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să fi fost un șoc pentru ei, ceva de același ordin cu refuzul altor copii de a-și însoți părinții la biserică, duminica. Un atac direct la valori precum liniștea, siguranța și odihna. Dar eu am făcut deja duș în după-amiaza asta; la club, am spus într-o sîmbătă de la începutul verii, grăbit și pe un ton ca de afaceri. M-am întors repede și am plecat în camera mea, ca și cum aș fi avut ceva de făcut acolo. Am avut timp
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
apă. Nu în timpul unei serii de lovituri puternice, ci după ce antrenamentul s-a terminat în vreme ce vîsleam spre țărm obosiți și aproape mulțumiți; nu în mijlocul rîului, ci la cîțiva metri de puntea de acostare și de club, unde era aglomerat în după-amiaza aceea. Era probabil sîmbătă și, în orice caz, vremea era minunată. David a privit peste umăr și m-a avertizat să vîslesc mai calm, el însuși execută o ultimă lovitură fermă astfel încît să ne apropiem de puntea de acostare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
grea, nici cînd vă îndreptați spre mal. Numai atunci cînd barca este uscată și pusă deoparte! Disziplin, meine Herren, nimic nu va fi dobîndit fără disciplină!" Am încuviințat, firește că am încuviințat, încă uzi leoarcă. Am mai învățat ceva în după-amiaza aceea: să nu-mi fie frică de apă. Sau mai degrabă, am învățat că nu de apă trebuie să-mi fie frică. Apa era udă și cam rece, exact cum te-ai fi putut aștepta. Lucrul de care ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]