10,193 matches
-
prezentă prin verdeață, / desculță-n rouă, pe răcoare, / superbu-ți trup purtând semeață... [...] Zâmbind, tu luminai o cale / și ape unda-și oglindeau / în ochi de-agate și opale / ce toate fetele-și doreau.” Sarabanda amintirilor este însă întreruptă de conștientizarea dureroasei realități și un amestec de visare și dorință se perindă pe “ecranul” flancat de regrete; dar finalul rămâne încadrat în același registru...” Și nu pot să-mi opresc suspine / și nici nu pot să nu gândesc / că bine-ar fi
MĂRGĂRITARE LIRICE, MĂRGĂRITARE CARE VINDECĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345664_a_346993]
-
a acoperit întotdeauna Ființei umane urmele propriei sale vieți biologice. Printre cutele sale mai mult sau mai puțin adânci, au fost scrise - fie cu zgomot, fie în liniștea fecundă a unei meditații firești - ori au rămas închise definitiv într-o dureroasă uitare povești distincte nemaiștiute, fiecare cu mesajul ei unic integrat în fel și chip uriașei piese cu autor unic a istoriei umanității, toate ținând strânse, deopotrivă, în esența lor trecutul și viitorul omenirii, întocmai ca o pată puternic sesizabilă de
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
Ea, prin relațiile sale extrem de influente în țară și peste hotare, l-a ajutat pe poetul-politician să-și materializeze aspirațiile de parvenire politică. Însă în timp, iubirea frenetică de la început s-a metamorfozat într-o relație conjugală de o formalitate dureroasă, plină de tensiuni și frenetice vinovății, dar și de secrete, cei doi trăind tot restul vieții din amintirea tulburătorului sentiment care-i unise. După dispariția poetului în 1938, Veturia se vedea la o răscruce de drumuri, și pentru că Goga, după
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
Ea, prin relațiile sale extrem de influente în țară și peste hotare, l-a ajutat pe poetul-politician să-și materializeze aspirațiile de parvenire politică. Însă în timp, iubirea frenetică de la început s-a metamorfozat într-o relație conjugală de o formalitate dureroasă, plină de tensiuni și frenetice vinovății, dar și de secrete, cei doi trăind tot restul vieții din amintirea tulburătorului sentiment care-i unise. După dispariția poetului în 1938, Veturia se vedea la o răscruce de drumuri, și pentru că Goga, după
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
fel de fel de mișcări nihiliste ori anarhice și din nefericire cei aflați în capul mesei dădeau semnalele pentru acest comportament”. Într-un cuvânt, dl. Emanoil Toma ne pune pe gânduri. Ne aduce un subiect de meditație dintre cele mai dureroase ale contemporaneității noastre. O carte polemică prin care ni se înfățișează cale spre sine și de aici înapoi spre lume. Cu tehnică corect aplicată, bazată pe impresia mozaicului epic, în care scenele alternează în jocul prezent-trecut, cu fragmente de jurnal
NOTE DE LECTURĂ: SINELE POLEMIC SAU EXILAT ÎN MINE ÎNSUMI DE EMANOIL TOMA de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 783 din 21 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352029_a_353358]
-
umeziseră, iar mintea îmi lucra febril. Auzeam în urechi o voce cunoscută care-mi șoptea atât de profund versurile lui Eminescu: „Din valurile vremii, iubita mea răsai/ Cu brațele de murmur, cu părul lung, bălai" și, scoțând un un oftat dureros, a-nceput să cânte atât de nostalgic „Unde ești copilărie cu pădurea ta cu tot?". M.V.G: De ce așa nostalgice cuvinte pentru o tânără care nici nu intrase bine în lume? Rodica Anghelescu: Erau primele semnale ce mi le trimitea
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
În suflet nu i-a fost vie decât "dorința", la început larvară, apoi, cu trecerea timpului, din ce în ce mai aprigă, de a stăpâni binele și răul. Dorința de a-și fi propriul zeu și dumnezeul tuturor. Acum, această dorință era parcă mai dureroasă, mai agresivă și stăpânit de ea, nu-și dădea seama de naivitatea unor asemenea pretenții, frământări zadarnice: iluzie-paradox-revoltă-autocinism-credulitate-zvâgnire-iluzi, - viciosul cerc al experienței pripite, al personalităților neputincioase. Gânduri, gânduri, gânduri... Materialismul din sine răbufni. Viziunea milioanelor de dolari, fără a se
MOŞTENIREA I (PARTEA A DOUA) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352043_a_353372]
-
Mă omori cu zile. - Bine, acum te rog să te odihnești, da? - Noapte bună, draga mea. - Noapte bună. Copilul n-ar trebui să afle niciodată ce-i despărțirea. Poate îmbătrâni pe loc. Există și comoții ale sufletului care scurtcircuitează mai dureros decât cele cerebrale și ele dau pareze. Poate rămâne imun la tot ce-i frumos. Nu mai are vibrație. Nu mai intră în cosonanță, își pierde dublu eteric, cum le-ar place parapsihologilor să zică. După ce a părăsit-o și
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
au / retras, / pe furiș, / spre cărări de / frunziș, / dizolvate-n / rugină.” Și care ar putea fi acești parametri ? Emoția de a fi nu poate fi înlocuită de o dramă lacrimogenă oarecare, pentru că și moartea face parte din viață. Aici intervine dureroasa și fermecătoarea regăsire a sinelui poetic. “Am rămas pân' la ziuă, / priveghind lângă ea, / ascultând foșnetul lumânărilor, / ascultând întunericul, / ascultând liniștea, ascultând / cum din sfeșnice / picură ceara.” Poetul, ziceam, pleacă într-o excursie, nebănuind că se va regasi într-o
ELEGIILE DE LA BADHOFGASTEIN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352124_a_353453]
-
Lespezi grele acoperă amintiri despre oameni care au trăit cândva. Teoria imposibilității de a fi alături, în liniștea veșnică a fost infirmată în acest cimitir și nu cunosc altele. In afara semnelor distinctive religiilor de care aparțin, împreună... Și totuși, dureros semn de întrebare... Doar în neființă oamenii își pot găsi liniștea? Ploaia ivită din senin în plină vară a pus capăt emoționantei vizite. Am plecat din cimitir cu un gând pios adus bunului Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre și a
VEŞNICIA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352177_a_353506]
-
fantastic,/ Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic/ Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat"("Finis"). Implicațiile estetice ale râsului sarcastic amintesc de Baudelaire, el fiind expresia unui sentiment contradictoriu inspirând un hedonism ce aduce în prim-plan cinismul și dureroasa luciditate. În acest context, volens nolens, râsul amar al eroului bacovian provine din starea de lucidă dedublare psihologică, pe de o parte plăcerea care pasează, pe de altă parte simptomul unei slăbiciuni în fața neantului. Subiectivitatea pură a fericirii ce-i
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
străin îi sunt satului // din care am plecat // cum mi-a fost soarta // să fiu prin lume un pribeag // căci astăzi sunt al nimănui // și-acasă nimeni nu-i // ca să-mi deschidă poarta // sau să m-aștepte-n prag” ( străinul). Nimic mai dureros decât această înstrăinare de „seva” primului cuvânt. Peregrin prin propria existență, străin de tot și de toate... așteaptă cu sufletul împovărat - o nouă primăvară în care - ghiocei „nedăruiți”se deschid în lumină. „ îmi reazem fruntea de urma ta // ca o
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
putut să ne desfătam cu informații sau frumuseți, căci Ottawa este unul din frumoasele și cochetele orașe ale lumii. Acum ne interesau condițiile oferite de Universitatea lor pentru viitorii studenți. Vizita făcută la Universitate ne-a trimis cu gândul la dureroasă diferența de condiții și de organizare între ce am văzut și ce știam din România. În aceste zile, ne-am propus să facem o vizită, pentru multă lume rarisima, la adăpostul antiatomic, construit în timpul Războiului Rece pentru a proteja conducerea
PRIMAVARA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356357_a_357686]
-
marginea unghiei ochi dezgolit din cer căzut de umbre de la o vreme orbecăitul în jos desprinde oase îngropate de vii în pomul rămas uitare acum voi sta înăuntrul corzilor tale vocale să vorbim din aceeași gură unul singur o sferă dureros de rotundă Referință Bibliografică: până când am început să orbecăi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 301, Anul I, 28 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356411_a_357740]
-
doar clipă cea nouă m-ați putea considera fericit deoarece nu duc lipse de iubite doar că aceste veniri și plecări de la o vreme te obosesc te anesteziază și nu mai simți durerea așteptării nu mai resimți nici acea plăcere dureroasă frică aceea continuă de a pierde Am un ac înfipt în inima mi l-am înfipt acolo voluntar după fiecare noapte de dragoste e acolo să-mi amintească mereu că iubirea dincolo de plăcere e doar o infinită suferință. Referință Bibliografica
IUBIREA DINCOLO de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356422_a_357751]
-
existență, sentiment ce invadează conștiința și sensibilitatea cititorului. Sub puterea sugestivă a celor povestite de personajul principal Dumitru Sinu (nea Mitică), autorul, jurnalistul Octavian Curpaș așterne pe hârtie întâmplările, trăirile, zbuciumul unui om și a unei conștiințe răscolite de sentimentul dureros al „aducerii-aminte”.... Într-o lume a instabilității lucrurilor, a risipirii, personajul principal parcurge drumul spinos al exilului, purtând mereu în suflet „flacăra credinței” în reușită. În acest labirint primejdios (de multe ori), Dumitru Sinu a găsit până la urmă, firul călăuzitor
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
fac destăinuri și leagă prietenii frumoase. Cu fiecare zi, nea Mitică aduce în discuție noi personaje, noi amintiri și evenimente care au avut loc cândva... „însumând noi experiențe în lunga sa călătorie prin lume”. Nu toate zilele erau la fel de însorite. Dureroasă și plină de zbucium este scrisoarea pe care o primește Dumitru Sinu de la prietenul său Eugen Ștefănescu care-i anunță moartea unicului său fiu, Paul Ștefănescu ( 23 ani): În casa noastră mereu veselă și caldă cândva, când exista el, tronează
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
în zare... Să-ncerci a construi iar... viața-ți din ruină, ca și cum tot ce faci, zadarnic ți se pare, țintind spre-un viitor nesigur, al ajunge, trecând peste eșecuri, chiar dacă rău te doare... Așa-i străinătatea! ...Și-așa-i de dureroasă! Până și limba ta, ce-a dulce, românească, n-o mai auzi pe-aici, cum o-auzeai acasă... Prin cunoscuți, puțini, auzi să ți-o vorbească!... Împinși de suferințe, de lipsuri și nevoi, ajungem a lucra-n aceste țările străine
DUREREA STRĂINĂTĂŢII de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355840_a_357169]
-
cum trebuie.Cazatura doare la fel când cazi de pe un cal frumos sau de pe o mârțoaga rapciugoasa.Dar mândria nu-ți va fi ciuntita la fel:) Privește înainte după ce ai privit înapoi și ai revăzut doar momentele frumoase.Pentru că amintirile dureroase nu slujesc nimanui.Amintirile dureroase sunt doar rampe de lansare către un alt fel de mâine. Nu ești singur...și eu când mă recitesc realizez că nu am făcut prea multe în viata.Dar ,mă mulțumesc cu faptul că am
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
fel când cazi de pe un cal frumos sau de pe o mârțoaga rapciugoasa.Dar mândria nu-ți va fi ciuntita la fel:) Privește înainte după ce ai privit înapoi și ai revăzut doar momentele frumoase.Pentru că amintirile dureroase nu slujesc nimanui.Amintirile dureroase sunt doar rampe de lansare către un alt fel de mâine. Nu ești singur...și eu când mă recitesc realizez că nu am făcut prea multe în viata.Dar ,mă mulțumesc cu faptul că am făcut ceea ce era mai important
DESTIN de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355841_a_357170]
-
Astfel că singurul sunet a fost un murmur răstignit în marginea pieptului său costeliv. Probabil că visase înclusiv lacrimile. Dar ce vis frumos. Sa visezi curgerea firească a unei singure lacrimi în glasul obrazului albit de vreme. Clipi cu greutate dureroasă. Obscuritatea gravă a camerei îndemna la somnolență. Își simți picioarele grele ca piatra. Începu să pășească cu stângăcie spre patul neatins de nicio mână de femeie așezându-se într-o parte. Efortul îl făcea să respire cu greutate. O moleșeală
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
i se lăsă ușor între umeri gârbovindu-l și mai mult între cei patru pereți ai încăperii. Închise ochii la marginea imaginației. Deodată simți o atingere pe brațul drept. Deschise din nou cu un efort inimaginabil ochii. Miliarde de ace dureroase îi năpădiseră ochii obosiți de roșu. Lângă el, exact în ceafa lui simțea că cineva a început de nicăieri să respire. Ușor, aproape imperceptibil, acel cineva necunoscut îl îndemna să se conformeze dorinței picioarelor de a umbla. Îi șoptea fără
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
nu se mai auzea de mult. Trecu pe lângă oglindă fără să ridice sub nicio formă privirea. Se temea de ceea ce ar fi putut să zărească. Drept urmare preferă să străbată întreaga încăpere cu fruntea plecată. Se mișca cu o încetineală aproape dureroasă, pentru a nu trezi doamne ferește singurătatea camerei. Închise cu nesiguranță ușa în spatele lui. În fața lui lumea. Și dorul nemăsurat de a o vedea pe ea. * Mijlocul său adolescentin concura universul feminin al zeițelor Olimpului, simțeai în piept parcă zvâcnetul
FLUTURI SUB CEARCĂNE II de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355837_a_357166]
-
conceptele sunt rodul minții noastre, iată incompatibilitatea. - starea copiilor este una naturală a fericirii. De ce noi, oamenii maturi, nu suntem în stare să o păstrăm? - fericirea nu este o componentă a bogăției ci mai degrabă una a beatitudinii sufletești. - experiențele dureroase ne duc de regulă pe o treaptă superioară a cunoașterii ceea ce dintr-o perspectivă mai înaltă este benefic în fond. - noi credem mai mult sau mai puțin că Dumnezeu există, diavolul însă este convins de existența lui Dumnezeu dar nu
COGITO 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355880_a_357209]
-
nedorindu-și poate a o lua spre alte zări. Mediile de informare, de pe meleagurile străine sau de pe acasă, caracterizate de nerăbdarea lor continuă de a publica știri ”bombă”, ne descoperă deopotrivă atât realizările incredibile ale unora cât și fracasurile deosebit de dureroase ale altora, la fel de topice, neuitând să ne strecoare printre ele desigur, toate cazurile infracționale nedorite, dar și nelipsite, prin care deasemenea tind a ne clasa în alte topuri, specifice, tot în primele locuri. Dar oare, asta ne-am dorit cu
UN FENOMEN NEDORIT, SAU NECESAR? de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355839_a_357168]