3,503 matches
-
cu Pactul, Nastase, exprimând poziția lui Ion Ilici Iliescu, declara, cu șiretenie: Nu este necesar să sari dintr-o mașină care nu mai are suficienți carburanți să înainteze. Pactul de la Varșovia nu mai înseamnă prea mult în aceste zile". Foarte echivoc. Adrian Nastase își arogă și dreptul de a emite declarații privind situația interna.Uzurpând drepturile ministerului de Interne și explicând violențele din 13 iunie, el nu acuză nici minerii, nici "legionarii" (că protectorul sau, Ion Ilici Iliescu), ci susține că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
Ungureanu, că "prea multe documente au rămas necitite" iar lecturarea lor acum deschide felurite bănuieli, asupra activității scriitorului, cum ar fi, bunăoară, faptul că dacă poetul a participat, ca membru, la programele societății Carpații, care avea un statut naționalist fără echivoc, obligatoriu înseamnă că "împotriva lui s-au îndreptat fulgerele Împăratului Austro-Ungar". Iar dacă aceste fulgere au existat cu adevărat, fiind justificate, trebuie să-i taxăm, în consecință, de "trădători" pe "Carol I (și Curtea Regală), Titu Maiorescu, Junimea", ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gândirii unui Michel Meiyer (în fixarea terminologiei critice), pentru a comenta apoi comicul în viziunea lui Kant, Schopenhauer (pentru care "râsul este un efect al plăcerii comice"), Karl Rosenkranz (cu valorificarea comicului în estetica urâtului), Henri Bergson (acesta vorbește despre echivocul comicului), pentru a se opri cu aplomb asupra contribuției cercetătorilor români, pornind de la P. Locusteanu, în trecere pe la Paul Zarifopol, ajungând la Marian Popa (Comicologia românească), Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Claudiu T. Arieșan (cu anume insistență), Edgar Papu, Radu Enescu, Ștefan Cazimir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
viitorul unui neam străvechi, fără de ale cărui fapte de vitejie și glorie soarta Europei întregi ar fi fost cu siguranță alta". Tocmai de aceea trebuie apreciată "franchețea cu care Eminescu și-a exprimat în această creație sentimentele", precum și "lipsa de echivoc în privința opiniilor sale față de politicienii vremii". Un alt segment al studiului este consa crat imaginii lui Ștefan cel Mare în viziunea istorică a lui Mihai Eminescu, întrucât acesta apare în poemă ca un pivot al construcției ideatice. Se întreprinde astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poseda din plin abilitatea supraviețuitorului de a cel care deschide un drum riscant, a fost o figură mai degrabă conservatoare, nu mai mult un susținător al drumului capitalist decât vizionarul politic sugerat de unii. Epoca lui s-a caracterizat prin echivoc și inconsecvență, dar și prin înlăturarea nemiloasă atât a aliaților, cât și a subordonaților loiali dar mai puțin dibaci politic. Multe din declarațiile sale au prezentat liberalizarea economică în forma unui rău necesar care să înlesnească competiția Chinei pe plan
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pe declarațiile Eteriei. În cele din urmă, la 17 martie, consulatul de la București a primit dezaprobarea țarului față de acțiunile lui Ipsilanti; a sosit de asemenea o anatemă din partea patriarhului de la Constantinopol. Atitudinea Rusiei era în sfîrșit oficială și lipsită de echivoc. Multe aspecte ale politicii rusești din acest timp sînt neclare. În ciuda acestui fapt, se pare că țarul nu știa nimic de existența unei conspirații, cu toate că era la curent cu unele activități ale Eteriei. Implicarea ministrului său de externe era evident
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
catolică și ortodoxă. În februarie 1853, guvernul rus a trimis la Constantinopol un emisar special, prințul Alexandru Menșikov. Diplomat arogant și autoritar, acesta nu numai că a insistat asupra rezolvării problemei de bază, dar a pretins și o recunoaștere fără echivoc a dreptului Rusiei de a-i proteja pe creștinii ortodocși din Imperiul Otoman și de a vorbi deci în numele a 12 milioane de supuși otomani. S-ar putea ca oficialii ruși să fi crezut într-adevăr că tratatele lor anterioare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
un carnet pe care toți doreau să mi-l șutească. Pe cărți nu puneau mâna. Cum zicea și Marian - că odată se scriau cărți mișto, azi, doar bălării. De parcă le verificase cu de-amănuntul și ajunsese la o concluzie fără echivoc. Se uita la cărțile mele superior scârbit, ca și cum ar fi vrut să nu se aleagă cu niscai boleșnițe. Îmi amintesc că fratele unui cunoscut scriitor român e vatman și se lăuda că n-a citit nimic toată viața lui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu tata. Ori lucrul acesta noi l-am simțind când am început să lucrăm cu tata în special la matematică, deoarece slăbiciunea sa era prin excelență această disciplină. Mulți cunoscuți din ambientul profesional al tatălui nostru spuneau și recunoșteau fără echivoc că, dacă ar fi făcut facultate ar fi ajuns departe. Probabil așa au fost aruncate zarurile, tata a fost și-a rămas un iscusit mecanic de locomotivă, un om ce accepta orice provocare, mai cu seamă cea profesională. Dovadă stau
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu a cruțat absolut nimic. Este în fapt rodul unor percepte educaționale suficient de inflexibile, verticale, așa cum numai strămoșii mei armâni grămoșteni din neamul Bodaricilor au știut să le aplice. Mama era directă, dar niciodată pătimașă, spunea clar și fără echivoc ceea ce-o nemulțumea, nu acumula refulări ale unui sine neîmplinit, aspecte care cu siguranță i-au atras respectul și admirația în comunitatea noastră de cartier. Autocrația liniei sale educaționale și inflexibilitatea de a face compromisuri i-au atras apelativul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de ani. Din toată configurația traseului nostru universitar, din tot zbuciumul, trăirile noastre și desigur frământările noastre interioare, un episod unic mi-a rămas cel mai aproape de suflet și-l leg fără putere de tăgadă de imaginea și profesionalismul fără echivoc al regretatului domn profesor doctor Băcăoanu Vasile. Poate pe undeva structura mea, cu siguranță formatul meu profesional a avut o aplecare evidentă către latura fizică a geografiei ca știință, cu atât mai mult spre geomorfologie ca știință, iar acest lucru
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
profesionale, s-a putut identifica cu un anume element ce i-a conferit recunoaștere completă. Din această perspectivă am convingerea că, implicit copiii colegelor mele de facultate, mă vor recunoaște și dincolo de ani, sub incidența unui apelativ simplu și fără echivoc, „Mami”. La finele facultății, mama, mereu imprevizibilă și stăruitoare în a respecta principiile unei educații solide mi-a făcut o surpriză care la vremea aceea a produs ceva emoții în mintea și sufletul meu. Cred că era imediat după susținerea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
unei femei care pur și simplu ne displace, fie chiar printr-un simplu gest sau cuvânt nesăbuit al ei. Aș mai adăuga, dacă nu ajunge, plăcerea femeilor de a se „ancanaia“, de a se complace În promiscuitate, exhibițio nism și echivoc moral, cum, de pildă, cucoanele din lumea mare de odinioară a Bucureștilor (o Manu, o Butculeasă, o Mi clească, o Bagdat) care se adună azi la cârciuma sordidă a lui Vrancu, din colț, unde stau picior peste picior, beau țuici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la capătul expe riențelor noastre cu femeile -, care să le fi fost, mă Întreb, intențiile se crete, substratul obscur și dificil al acestor deprinderi și depra vări din practica erotică a femeilor, cum și al gustului lor pentru promiscuitate și echivoc, o Întreagă cazuistică a amorului profan și păgânesc, fără nici o legătură cu vârsta, cu experiența, cu educația, cu condiția lor socială? Le vor fi practicând ele cumva, aceste deprinderi, viții și depravări, dintr-o pasiune nebunească, dintr-o adorație fără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității mele (un lucru de care m-am feli citat toată viața, fiindcă péché de chair, péché de rien) față chiar de această lume a prostituatelor - o lume francamente echivocă, dacă voiți, dar care-ți pune Întrebări fără a le putea răspunde - m-au pus uneori În situații dificile față de restul oa menilor prea cumsecade, cum poate și cu cititorii acestor pagini. Totuși C. Rădulescu Motru, filozoful și maestrul În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din acele momente - în sinea lor erau mândri de ei înșiși, se simțeau niște luptători, care sunt gata de orice sacrificiu pentru patria lor. -Ce să scriem în manifestele noastre? a întrebat mai mult pentru sine Stan. -Ceva direct, fără echivoc, simplu, i-a răspuns Victor. -Ca de pildă? -Ca de pildă, Jos comunismul!... -Da, e bine, Jos comunismul!, a completat camaradul fratelui meu. Și neapărat să adăugăm: Dreptate pentru români! -Sau Libertate și dreptate pentru români!, și-a dat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mâneca hainei prinsă de umăr, ca invalizii de război, cu un ac de siguranță, i-a făcut mai mult sânge rău decât miștoul cinicilor. Ceea ce-l supăra foarte tare era o întrebare ce permitea numai un singur răspuns, lipsit de echivoc: de ce, dacă-i detesta pe șmecherașii din rândul întâi și ar fi trebuit să ia aminte la opiniile judicioase ale ciungului, în sinea sa îl respingea pe aceasta și i-ar fi priit orice fel de laudă, fie ea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dar îmi era foame, familiei mele îi era foame, țării întregi îi era foame și, fiindcă foamea bate rușinea, așa cum în armată funcția bate gradul, mă îndreptam spre abatorul din Titu atras de mirajul unor oase afumate. Gestionarul fusese fără echivoc, în modul acela suprarealist în care se purtau discuțiile despre carne, brânză și cafea în 1987: „Să vină domnul Tudor încoace și o să-i dăm din oasele noastre afumate“. Astăzi, invitația sună lugubru, dar pe atunci suna nu doar îmbietor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în gardă în mod direct și plin de realism, spunându-ne și nouă ca altădată ucenicilor: dacă pe mine m-au urât și pe voi vă vor urî (cf. In 15,18). Acesta este realismul creștin anunțat direct și fără echivoc de Isus. De atunci au trecut două milenii și ceea ce s-a afirmat pare să se petreacă încontinuu, și chiar dacă cerul și pământul vor trece cuvintele sale vor rămâne (cf. Mt 24,35). Deși a fost persecutat încă de la început
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce este al Cezarului“, fără supărare, fără ranchiuni ascunse, fără gelozie... Clauza fiind valabilă, bineînțeles, pentru ambele părți. și, pentru a evita orice echivoc sau neînțelegere, să prac ticăm, ca pe o supremă virtute a prieteniei, sinceritatea: să ne spovedim unul în fața celuilalt ca în fața unor duhovnici, ca în fața unor warme Bruder ce eram... 3 octombrie 1952 „A nu fi voit“ nu este, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara (după ce m am întors de la Kindi) Dragă Pierre, S-au acumulat în aceste ultime zile anumite situații echivoce, pe care simt nevoia să le pun la punct, fără să vreau în nici un caz să le dau amploare... Mă simt într-o situație falsă, iar circumstanțele contribuie la prelungirea ei; am fost chiar furios în seara aceasta - furios și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Povestea a început sâmbătă seara la tine, așa cum o știi prea bine. Inutil să revenim asupra „fondului“ chestiunii. Ceea ce vreau să stabilesc este poziția mea, deoarece mi se pare că tu nu ți-ai dat prea bine seama de dânsa. Echivocul începe de acolo că purtarea mea ar putea fi atribuită unor mobile diferite. Mi-am dat seama clar după atitudinea lui Giglio, care a luat toată problema ca fiind rezultatul unei „dem nități rănite“ și chiar mi-a făcut o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sunt grăbit, dacă vreau să iau masa atât de devreme“ etc. Ca și cum ar fi fost vorba de un joc de subtilități între noi, și nu de o confruntare armată. Nu, prietene, nu este vorba despre asta și iată un alt echivoc pe care vreau să-l lămuresc. Eu nu fac pe „supăratul“, nu iau „atitudini“ și nu fac gesturi demonstrative. Domnul să mă păzească de așa ceva. Dar simțeam pur și simplu că nu mai puteam suporta o seară (încă una) în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
altădată numai două ieșiri din impas pentru a face față durerii unui prinț repudiat: mânăstirea sau eșafodul. Nouă ne-a revenit o a treia, cea mai grea poate: Coroana. și trebuie să suportăm, în mijlocul singurătății noastre atât de dureroase, amabilitatea echivocă a curtenilor, surâsurile iro nice ale ambasadorilor străini și aerele nerușinate ale curtezanelor și favoritelor! Iar la toate acestea se adaugă reproșurile și neînțelegerea Voastră, Domnule, care ne sunteți cel mai drag pe lume, unicul nostru refugiu și speranța noastră
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]