8,806 matches
-
ar deranja atît evocării unei concepții clasice despre revoluție și democrație, cît și pe aceea ai unei științe pure. Iar Le Bon, asociind ceea ce lumea vrea să disocieze, deranjează. El dezvăluie unele fapte greu de suportat. Martor ne este marele economist german Schumpeter: "Importanța elementelor iraționale în politică, notează el, poate fi mereu asociată cu numele lui Gustave Le Bon, întemeietorul, sau cel puțin primul teoretician al psihologiei mulțimilor. Scoțînd în evidență, deși în mod exagerat, realitățile comportamentului uman în condițiile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la Le Figaro, care i-a urmărit călătoria în Polonia, notează: "Marea forță a lui Ioan Paul al II-lea stă în același timp în claritatea discursurilor sale și în carisma lui". Iar cel de la foarte sobrul săptămînal britanic The Economist întărea: "Such magnetism is power" un astfel de magnetism înseamnă putere. Astăzi cuvîntul carismă a devenit atît de popular încît îl folosesc și ziarele de mare tiraj, presupunînd că le este cunoscut cititorilor. Succesul i se datorează în bună măsură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de afaceri a unei piețe date, ca „noduri” care defineau performanța economică a pieței. A fost elaborată lucrarea Analiza nodală a sistemelor de companii, apărută în anul 2003 la Editura Economică, recompensată în anul 2004 cu premiul Asociației Generale a Economiștilor din România. Concluzia principală a acelei lucrări era că în raport cu paradigma cunoscută că 20% din cauze determină 80% din efecte, în cazul piețelor clasificate (N ≥ 100), media gradelor de acoperire a 80% din cifra de afaceri este de 9-10% din
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
să fie încercarea de depășire a cotei medii PIB a țărilor lumii, pe care România nu a atins-o niciodată! Bibliografie selectivă 1. Allaire, Y., Fârșirotu, M. (1998), Management strategic, Editura Economică, București 2. Allen, R.G.D. (1971), Analiza matematică pentru economiști, Editura Științifică, București 3. Andrei, T., Stancu, S. (1995), Statistica. Teorie și aplicații, Editura All, București 4. Axtell, R.L. (2001), „Zipf distribution of the US firm sizes”, Science, vol. 293 5. Baron, T. (1998), Calitate și fiabilitate, Editura Tehnică, București
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
În primăvara anului 1990, Virgil Măgureanu i-a făcut oferta să devină ofițer SRI. A refuzat-o. În iunie 1990, Dobre participă la mitingul-maraton din Piața Universității. În septembrie 1990 reușește să fie trimis la Ambasada României din Londra, ca economist. La 1 octombrie 1990, Constantin Dobre cere azil politic în Marea Britanie. 2tc "2" Revolta muncitorilor din Brașov, 1987*tc "Revolta muncitorilor din Brașov, 1987* " Cauzele și începutul revolteitc "Cauzele și începutul revoltei" Orașul românesc care a fost vizibil sensibilizat de
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
din perioade diferite, cea ce reprezintă un semn de regres, în drept. 4. Cerințele legiferării Oprindu-ne, în continuare la cerințele legiferării sau principiile de tehnică legislativă, vom începe prin a evoca nu opinia unui jurist, ci a unui distins economist, caracterizată prin înțelepciune. În cuvântul adresat Adunării Constituante a României, profesorul emerit de origine română, stabilit în Statele Unite ale Americii, Anghel M. Rugină 46, a evidențiat, ca obligații morale ale oricărui membru al corpului legiuitor: conștiința calității de român, atașamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
impus, din ce în ce mai mult, în lumea zilelor noastre, preconizează "internaționalizarea" dreptului constituțional; deci, cu alte cuvinte, adoptarea unui cod universal al democrației care să devină obligatoriu pentru toate statele și pentru toate națiunile. Pornind de la constatările bine cunoscute făcute de juriști, economiști, oameni politici, specialiști în relațiile internaționale, în sensul că numărul actorilor vieții internaționale a crescut (în afară de state, fiind prezente numeroase alte subiecte de drept, printre care societățile transnaționale), că statele izolate au de făcut față unor "sfidări" legate de apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
necesitatea dezvoltării armonioase, atât a agriculturii, cât și a industriei de fiecare țară. Elogiind poziția argumentată a delegației române, prezentată de vicepremierul A. Bârlădeanu, Gh. Gheorghiu-Dej a apreciat, la o întâlnire cu diplomații ambasadei noastre, că discursul demnitarului român, strălucit economist și vorbitor fluent al limbii ruse, i-a lăsat pe toți participanții, inclusiv pe Hrușciov, fără drept de replică. 2. Un alt eveniment important, axat pe problemele generale ale colaborării economice ale statelor C.A.E.R., a avut loc în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
trebuie să aibă în vedere stabilirea de priorități pentru acele sarcini care sunt cu adevărat importante, ca și pentru situațiile urgente. La baza procesul stabilirii de priorităților pot sta mai multe tehnici: • regula lui Pareto 20/80<footnote În 1906 economistul italian Vilfredo Pareto a creat o formulă matematică pentru a descrie distribuția inegală a bogăției cetățenilor din țara sa, astfel el a observat că 20% dintre oameni dețin 80% din avere. Ulterior, aceasta a fost denumită regula lui Pareto sau
Finanțarea proiectelor europene by Lilian ONESCU,Daniela FLORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/200_a_150]
-
de căpșuni sau din producția de software, dar, evident, din software se trăiește mai bine.” (Manoilescu M., 1986 ) Problema competitivității economice se regăsește constant pe agenda publică, în ultimii ani. Competitivitatea este un concept complex, îndelung dezbătut în prezent de economiștii și politicienii din întreaga lume, de presă și chiar de simplii cetățeni. Reprezentând gradul în care, în condițiile pieței libere, o națiune este capabilă să producă bunuri și servicii care să poată fi lansate cu succes pe piețele internaționale, contribuind
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
economiile naționale să supraviețuiască diferitelor tipuri de șocuri, cu scopul de a asigura performanța economică în viitor. 1.1. Istoricul conceptului de competitivitate economică Deși conceptul de competitivitate este rezultatul unor studii elaborate de-a lungul câtorva secole de numeroși economiști, definirea competitivității rămâne, în continuare, o problemă controversată. Sute de ani, economiștii au încercat să înțeleagă ce determină prosperitatea națiunilor. Această încercare a variat de la Adam Smith, care a subliniat importanța diviziunii muncii și implicit a specializării în realizarea avuției
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
asigura performanța economică în viitor. 1.1. Istoricul conceptului de competitivitate economică Deși conceptul de competitivitate este rezultatul unor studii elaborate de-a lungul câtorva secole de numeroși economiști, definirea competitivității rămâne, în continuare, o problemă controversată. Sute de ani, economiștii au încercat să înțeleagă ce determină prosperitatea națiunilor. Această încercare a variat de la Adam Smith, care a subliniat importanța diviziunii muncii și implicit a specializării în realizarea avuției, până la economiștii neoclasici, care, în definirea bunăstării și, în general, a competitivității
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
competitivității rămâne, în continuare, o problemă controversată. Sute de ani, economiștii au încercat să înțeleagă ce determină prosperitatea națiunilor. Această încercare a variat de la Adam Smith, care a subliniat importanța diviziunii muncii și implicit a specializării în realizarea avuției, până la economiștii neoclasici, care, în definirea bunăstării și, în general, a competitivității economice, pun accentul pe investițiile de capital și pe infrastructură, iar, mai recent, și pe alte aspecte, cum ar fi educația și formarea profesională, progresul tehnologic (fie creat în țară
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
footnote D. Ricardo, Opere alese, vol. I, Editura Academiei Române, București, 1959, p. 127. footnote> Observăm că, în cadrul acestui model, gradul de înzestrare tehnologică dintre țări (sau industrii) este cel care generează diferențe în ceea ce privește productivitatea muncii. La mijlocul secolului al XIX-lea, economiștii marxiști <footnote Fondatorul acestei gândiri economice este Karl Marx (1818-1883), care a aprofundat teoria valorii-muncă, dar a adus și alte contribuții în dezvoltarea teoriei reproducției capitalului social, în teoria plusvalorii, a crizelor economice, a planificării economice etc. footnote> acordă o
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Marshall, V. Pareto, W.S. Jevons, Wicksell, A.C. Pigou. footnote> acesta acordă atenție scăzută disfuncționalităților economice, acționând într-o economie „perfectă”, și nu într-o economie reală. Teoria dotării cu factori de producție (modelul HeckscherOhlin) <footnote Originile acestei teorii revin economistului suedez Eli Heckscher, prin articolul intitulat „The effect of foreign trade on the distribution of income”, publicat în 1919, în Ekonomisk Tidskrift (vol. XXI, pp. 497-512). După reluarea tezelor lui Heckscher, de conaționalul său, Bertil Ohlin, în lucrarea Interregional and
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
nivelul venitului înregistrat în țările mai puțin dezvoltate are tendința de a converge pe termen lung către nivelurile din țările dezvoltate, atunci când acestea au trăsături asemănătoare - de exemplu, ratele de economisire, creșterea gradului de ocupare a populației, progresul tehnologic etc. Economiștii folosesc astăzi aceste modele pentru a estima efectele separate ale creșterii economice asupra schimbării tehnologice, capitalului și muncii. Apariția în 1936 a Teoriei generale a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii și a banilor, elaborată de John Maynard Keynes<footnote
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
dintre economii și investiții.”<footnote Ibidem. footnote> O altă contribuție importantă în ceea ce privește creșterea economică este oferită de modelul lui Robert Solow<footnote R.M. Solow (născut la 23 august 1924), laureat al Premiului Nobel pentru economie în anul 1987, este un economist american recunoscut pentru lucrările sale în domeniul teoriei creșterii economice. footnote>, care poate fi considerat o extensie a modelului Harrod-Domar, prin introducerea unui nou termen, acela de creștere a productivității. Robert Solow studiază factorii de bază ai creșterii economice din
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
competitiv pe termen lung. Se observă rolul din ce în ce mai activ jucat de inovarea tehnologică și managerială. Totodată, anii ’80 surprind apariția unor alternative ale modelului lui Solow, care au fost dezvoltate de Paul Romer<footnote P. M. Romer (născut în 1955) este economist, expert în domeniul creșterii economice. footnote> și Robert Lucas, jr. <footnote R. Lucas, jr. (născut în 1937), economist american, a primit în 1995 Premiul Nobel pentru economie, fiind nominalizat printre cei mai buni zece economiști ai lumii. footnote> Se remarcă
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
surprind apariția unor alternative ale modelului lui Solow, care au fost dezvoltate de Paul Romer<footnote P. M. Romer (născut în 1955) este economist, expert în domeniul creșterii economice. footnote> și Robert Lucas, jr. <footnote R. Lucas, jr. (născut în 1937), economist american, a primit în 1995 Premiul Nobel pentru economie, fiind nominalizat printre cei mai buni zece economiști ai lumii. footnote> Se remarcă atenția deosebită care se acordă rolului pe care progresul tehnologic îl joacă în cadrul unei economii naționale. Literatura economică
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Romer (născut în 1955) este economist, expert în domeniul creșterii economice. footnote> și Robert Lucas, jr. <footnote R. Lucas, jr. (născut în 1937), economist american, a primit în 1995 Premiul Nobel pentru economie, fiind nominalizat printre cei mai buni zece economiști ai lumii. footnote> Se remarcă atenția deosebită care se acordă rolului pe care progresul tehnologic îl joacă în cadrul unei economii naționale. Literatura economică a anilor ’90 aduce în prim plan abordarea avantajului competitiv național (Porter, 1990). Michael Porter <footnote M.
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
structura exporturilor, apariția de noi competitori pot determina pierderea acestuia fără un răspuns flexibil în timp real. Literatura anilor 2000 marchează o schimbare de logică dominantă la nivelul percepțiilor privitoare la factorii determinanți ai competitivității. Astfel, Nicholas Negroponte și alți economiști moderni consideră „cunoașterea” ca fiind factorul determinant al competitivității. În „noua economie” bunurile intangibile precum cunoștințele, managementul informației și cunoașterii devin noul factor al competitivității. Cunoașterea, spre deosebire de muncă, pământ și capital, este un activ care se apreciază pe măsura utilizării
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
țări, ambele părți au de câștigat, concurența generând doar politici noi de promovare a bunăstării lor<footnote M. Myant, Industrial Competitiveness in East-Central Europe, 1999, Cheltenham, UK, Northampton, US: Edward Elgar, p. 7. footnote>. În acest sens, se pare că economistul american a avut dreptate, atâta vreme cât prosperitatea unei țări nu depinde doar de „rezultatele” luptei concurențiale, cât mai ales de creșterea productivității țării, prin crearea condițiilor interne corespunzătoare. 1.2.1. Competitivitatea la nivelul firmei Forța competitivă a unei firme rezidă
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
comparativ absolut. Smith a contestat bazele teoretice ale mercantilismului și a subliniat că politicile mercantiliste i-au favorizat pe comercianți, dar au neglijat interesele consumatorilor, aceștia din urmă fiind nevoiți să cumpere produsele necesare la prețuri tot mai mari. Astfel, economistul scoțian a arătat că filosofia mercantilistă nu este constructivă, atâta timp cât nu este fundamentată pe concurența liberă, ceea ce conduce practic la o alocare ineficientă a factorilor de producție. 1.3.1.3. Teoria avantajului comparativ (modelul David Ricardo) Preluând din teoria
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
naturale, munca și capitalul.<footnote I. Băbăiță, I. Imbrescu, A. Anghelina, op. cit., pp. 10-15. footnote> Extinzând teoria avantajului comparativ impusă de David Ricardo, <footnote R.A. Johns, International Trade Theories and the Evolving International Economy, Frances Pintner Problester, London, 1985. footnote> economiștii suedezi Eli Hecksher și Bertil Ohlin subliniază faptul că relațiile comerciale internaționale se dezvoltă, mai ales, între țările diferite din punct de vedere al accesului la factorii de producție, astfel că țările sărace exportă, de regulă, bunuri de proveniență agricolă
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
absolut și comparativ al unei țări nu este dat de diferențele de productivitate, ci de diferențele de resurse, care constituie singura sursă de comerț. După cum arătam și în subcapitolul 1.1. Istoricul conceptului de competitivitate economică, în optica celor doi economiști suedezi, prețurile bunurilor economice sunt similare costurilor de producție, iar acestea din urmă se compun din prețurile factorilor de producție. Devine evident că, în aceste împrejurări, fiecare țară este interesată să producă bunurile care îi sunt necesare, într o proporție
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]