5,962 matches
-
posiblitatea permanentă ca ele să se manifeste) este ceea ce diferențiază deconstrucția de alte moduri mai familiare de interpretare. Ca să rezumăm, deconstrucția se ocupă atât cu constituirea, cât și cu de-constituirea oricărui întreg, fie el un text, teorie, discurs, structură, edificiu, ansamblu sau instituție. Dubla citire Derrida caută să expună relația dintre efectele de stabilitate și destabilizări prin folosirea unei analize bazate pe o citire dublă. După cum spune Derrida (1981: 6), citirea dublă este, în esență, o strategie duplicitară "în același
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
protectoratului rus, 58 unirea și independența românilor, rezolvarea problemei țărănești prin desființarea boierescului (clăcii), Împroprietărirea țăranilor fără despăgubire, abolirea privilegiilor feudale. Dorințele partidei naționale din Moldova, (Cernăuți) “partida națională mai propune (...), drept cheia bolții fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național (...). Unirea Moldovei cu Țara Românească.“ Prințipiile noastre pentru reformarea patriei (Brașov) Art. 6 Unirea Moldovei și a Valahiei Întruun singur stat neatârnat. Mai avansat este modelul politic din Proclamația de la Izlaz, care preconiza: regim republican, domn ales pe 5
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
confirmat descoperiri, considerate inițial drept unicate. Cucuteni, Frumușica, Hăbășești, Izvoare, Târpești, Trușești, Drăgușeni, Poduri sunt doar câteva din stațiunile care s-au bucurat de ample prezentări monografice. Pe datele și interpretările conținute în aceste pietre de temelie se bazează reconstituirea edificiului cucutenian, dar mai lipsesc încă verigi importante pentru a se obține imaginea de ansamblu a acestei civilizații. De aceea, orice contribuție monografică de așezare vine să contribuie, în mai mică sau mai mare măsură, la scrierea unei ample și necesare
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
decât între ochi. Spiritele își pot vorbi, de la o extremitate la alta a pământului, prin intermediul interpreților și traducătorilor. Dar nu există un dicționar al vizibilului. "Ochiul ascultă", dar nu aude ochiul celuilalt. 3 Cheia de boltă care ține în picioare edificiul credințelor și practicilor noastre nu este alegerea intelectuală a adevărului, nici alegerea morală a valorii. Dincoace de aceste operațiuni ca să spunem așa secunde privitoare la cunoaștere și morală, și determinându-le, stă teorema optică a existenței: ceea ce este este. Și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
164. Radicalizarea discursului relativist cu privire la domeniul științelor naturii și indicarea faptului că acesta nu este nici pe departe imun la ideologie nu este însă proprie exclusiv teoriei sociale. Dimpotrivă, depășindu-l pe Thomas Kuhn, alți filosofi ai științei au atacat "edificiul obiectiv" al științelor naturii, un edificiu care, cel puțin în descendență iluministă, părea inexpugnabil. Într-un astfel de context, ideologia își face din nou simțită prezența, mai cu seamă la nivelul manierei în care anumite teorii științifice se impun. Astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
științelor naturii și indicarea faptului că acesta nu este nici pe departe imun la ideologie nu este însă proprie exclusiv teoriei sociale. Dimpotrivă, depășindu-l pe Thomas Kuhn, alți filosofi ai științei au atacat "edificiul obiectiv" al științelor naturii, un edificiu care, cel puțin în descendență iluministă, părea inexpugnabil. Într-un astfel de context, ideologia își face din nou simțită prezența, mai cu seamă la nivelul manierei în care anumite teorii științifice se impun. Astfel, Paul Feyerabend este cel care merge
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
perfecționiste, la limită irealizabile"264. În viziunea istoricismului utopic, istoria este un veritabil organon. Istoricismul, cu deosebire cel de factură pronaturalistă 265, consideră că istoria ar putea fi folosită drept instrument de științele sociale, pe această idee clădindu-se întreg edificiul metodologiei sale. Dar istoria începe să reprezinte un adevărat organon pentru istoricism abia în una din fazele intermediare ale tranziției de la o societate închisă, magică, tribală sau colectivistă, la societatea deschisă 266, compatibilă cu libertatea individuală și cu excursul privind
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
-i face să fie egali"295. Într-adevăr, "ideea egalității în fața legii presupune, în mod esențial, ca oamenii să fie tratați la fel, în ciuda faptului că sunt diferiți"296. Diferența este, s-ar putea spune, principala premisă plasată la baza edificiului individualist al societății umane. Fiecare individ membru al societății este diferit de toți ceilalți, este o entitate unică și indivizibilă. Însă regula universală care se aplică tuturor acestor entități și care în limbaj kantian se impune prin necesitatea ei este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
să anunțe "sfârșitul ideologiei", pe baza limitării semnificației conceptului la reprezentările obervabile ale realității sociale. Ca arhetip al gândirii politice, ideologia pare să fi supraviețuit însă și, mai mult decât atât, promite să ocupe locul care i se cuvine în edificiul epistemic al științelor socio-politice. Ceea ce este important, în momentul conștientizării acestei realități, este ca acest concept să fie utilizat la maxima sa capacitate, fără a mai fi suspectat de un "păcat originar" pe care nu l-a comis 403. Pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
finalitatea social-lului, așa cum a fost acesta conceput de modernitate), ale lui Lyotard (cu privire la disoluția "metanarațiunilor" legitimatoare ale modernității) ori ale lui Jameson (care au în atenție faza postmodernă a capitalismului) au venit să "zdruncine" eșafodajul care părea să confere soliditate edificiului gândirii moderne. Cu toate acestea, am fi în eroare dacă am concepe discursul propriu postmodernității ca pe unul perfect integrat și, mai mult, ne-am afla în situația de a defini acest discurs prin apel la ideea unei totalități unitare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de a capta emoțiile. În afara religiei (și a războiului ori naționalismului), au existat puține forme de a canaliza energia emoțională. Religia a simbolizat, a extras și a dispersat energia emoțională din lume la nivelul litaniei, al liturghiei, al sacramentului, al edificiilor, al artelor. Ideologia a permis acestor energii să fuzioneze și le-a canalizat înspre politic"447. De altfel, anunțând obiectivele investigației sale, Daniel Bell accentuează că analiza sa se dorește a fi, înainte de toate, o examinare sociologică a rolului pe
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Londra,1989, p. 30. Într-un alt loc, gânditorul subliniază că "lecția generală ce trebuie învățată de aici privitor la modul de funcționare a ideologiei se referă la ruptura ce separă ideologia ca formațiune discursivă de suportul ei fantastic: un edificiu ideologic este, de bună seamă, supus unor restructurări retroactive neîncetate, valoarea simbolic diferențială a evenimentelor lui fiind mereu modificată, însă fantezia desemnează nucleul dur ce rezistă "elaborării" simbolice, adică ancorează practic o ideologie într-un punct "substanțial" și oferă astfel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din Constituția din 1866; menținea principiile generale ale Constituției din 1866, reproducând în cea mai mare parte textul acesteia; a fost act fundamental cu un pronunțat caracter democratic; a fost cel mai important act legislativ care a stat la baza edificiului politic și instituțional al României după Marea Unire; a reprezentat legea fundamentală a României până în 1938 (când a fost dată o nouă Constituție) și a fost repusă parțial în vigoare după actul de la 23 august 1944. Prevederile Constituției din 1923
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
regularizarea cursului Tamisei și taluzarea malurilor (Victoria Embankment, 1864-70, Albert Embankment, 1869 și Chelsea Embankment, 1874); deschiderea arterelor New Oxford Street (1845-47), Victoria Street (1851), Northumberland Avenue (1874), Shaftesbury Avenue (1877-86), Cadogan Square (1880-82), Charing Cross Road (1887); ridicarea unor edificii civile și de cult, e.g. palatul Westminster 1839-60, palatul Buckingham (fațada est; 1847, prima modificare), muzeele din zona South Kensington (din 1851), complexul de clădiri guvernamentale din Whitehall (din 1861), Tower Bridge (1886-70), muzeul de figuri de ceară Madame Tussaud
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
nu s-a construit nimic remarcabil: Eduard VIII era în luptă cu Parlamentul, iar George VI era în luptă cu Luftwaffe și nu se punea problema să se ofere noi ținte inamicului, ci doar să se protejeze (cît se putea) edificiile existente. De abia la sfîrșitul domniei lui George VI, în 1951, s-a putut ridica pe malul sudic (South Bank) Royal Festival Hall. O serie întreagă de construcții emblematice ale Londrei au fost ridicate în timpul domniei reginei Elisabeta II, e.g.
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
conquistador de himere, înzestrat cu știința care o avea, cu energia aproape demonică și cu mijloacele lui extraordinare? Te 'ntrebi ce n'ar fi putut să facă dânsul, care pornind de la o premisă falșă poate, a izbutit să clădească un edificiu așa de paradoxal, împrumutându-i toată aparența veracității? De unde atâta ordine în atâta dezordine? Cum putea să stea atâta naivitate alături de atâta putere de sistematizare? Unde ar fi putut să ajungă și ce ar fi fost astăzi Eduard Gruber, dacă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
II, încurajează științele, artele, medicina. Astronomi, fizicieni, matematicieni, naturaliști imprimă un orizont mai obiectiv vieții, direcționând medicina spre cercetare, experimentare, confruntare de soluții, lăsând mai în urmă filosofarea și preocupându-se mai mult de realitatea funcțională a organismului uman. În edificiul politico-militar al energicului cuceritor și ctitor al cetății repede ajunsă centru important, cultura și civilizația au triumfat. Urmașii lui Alexandru cel Mare au susținut dezvoltarea economică și culturală. Gândirea greacă, migratoare a început să facă minuni în Pergam, Bitinia, Siria
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la fel se întâmplă cu mașinăriile, care nu sunt în această tragedie niște lucruri detașate, ele formează intriga și deznodământul, și sunt atât de necesare aici, că nu ar fi posibil să înlăturăm vreuna, fără a face să cadă întregul edificiu." Corneille se scuză, fără îndoială din cauza docților, că nu a acordat locul întâi declamației în această operă, cum o face pretutindeni în altă parte. "Permiteți (...) ca frumusețea reprezentației să înlocuiască lipsa versurilor frumoase pe care nu le veți găsi într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
greci, suprafețe multiple de joc, ar permite realizarea ambițiilor dramei 15. " Nu aș cere, pentru a schimba fața genului dramatic, decât un teatru foarte întins, unde să fie arătată, atunci când subiectul unei piese ar cere-o, o piață mare cu edificiile alăturate, cum ar fi peristilul unui palat, intrarea unui templu, diferite locuri distribuite astfel încât spectatorul să vadă întreaga acțiune, iar o parte din ea să fie ascunsă pentru actori. Așa a fost, sau ar fi putut fi odinioară, scena la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în centrul de gravități al marionetei, ceea ce înseamnă un singur lucru: dansând." Păpușarul cunoaște deci, la perfecție, după părerea lui Kleist, toate secretele dansului. Dansatorul nu poate atinge perfecțiunea marionetei. Există mai multă grație într-un manechin mecanic, decât în edificiul corpului omenesc", afirmă în mod paradoxal dansatorul. În dorința-i de a face din actor un fel de marionetă, Oskar Schlemmer recurge la măștile impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu negru și-l acoperă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Cântăreața cheală, creatorul lor afirmând categoric: "Cei din familiile Smith și Martin nu mai știu să vorbească pentru că nu mai știu să gândească"116. Explicația nefuncționalității limbajului este, deci, lipsa suportului rațiunii, instalarea "neantului, ca sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de creație, al procedeelor demascate cu o (aparentă) naivitate și sinceritate debusolante și dezarmante: "Studiul despre Arghezi a fost scris cu mai multă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în privința unei veritabile critici a criticii pe care de acum înainte o va săvârși constant. Așa cum va proceda în dramaturgia de mai târziu când va asedia logica aristotelică prin ducerea la absurd a principiilor acesteia (Rinocerii, Cameleonul păstorului, etc.), subminarea edificiului criticii literare este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu au intuit și exploatat, așa cum vom vedea în paginile următoare, chiar acest adaos de expresivitate oferit de comicul absurdului. 5.3. Absurdul și comicul absurdului la Caragiale 14 Problema care se pune este dacă se pot descoperi în edificiul creației caragialiene ipostaze ale absurdului care să justifice încadrarea sa în galeria scriitorilor absurdului sau în cea a precursorilor acestora. În acest scop va trebui să identificăm componente ale unei estetici "absurdiste" la Caragiale, pe care să le raportăm la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ele sunt, credem, suficiente pentru a înlătura stigmatul eșecului, prin reconsiderarea apartenenței acestei piese la estetica dramatică tradițională și acceptarea ipotezei unei alte forme dramatice intenționate, apropiată prin câteva elemente de "farsa tragică" din secolul trecut. Am depistat astfel în interiorul edificiului caragialian și elemente care trimit la absurd, nu prin filiera comicului, ci prin cea a tragicului pe cale de fi substituit prin deriziune. Printr-o analiză de tip pragmatic am demonstrat că, mai ales la nivelul limbajului, termenul de absurd definește
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]